911 matches
-
și noi, la fel ca Iisus, vom ajunge în slăvile Pământului Pur. Acest lucru este cu putință tot prin mijlocirea puterii lui Iisus. Cu tărie și încredere Iisus ne-a învățat că avem puterea de a ne târî afară din mocirla păcatului și ne-a dat speranța că vom putea învinge moartea. Tocmai de aceea, Iisus este Regele care ne cârmuiește pe noi.” Ajuns în acest punct, Velasco și-a coborât vocea și a murmurat în șoaptă ca să le câștige inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asupra țării pedeapsa dumnezeiască. "Fără logică, fără rațiune, poporul acuză. Durere pentru pierderea pe care o suferă? Fără îndoială. Dar, mai ales, protest al subconștientului național împotriva unui regim catastrofic - în care până și principii mor tineri, infectați de fermentația mocirlei" (Joîo Ameal). Iar celălalt mare istoric, socialistul Oliveira Martins, comentează zvonurile populare că Regele ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca și șurile ce străluceau altcândva În soare, se transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drept vorbind, ne putem divide și fără ajutorul lui. Cât despre celelalte două sexe, ele nu sunt nici de plumb, nici de aramă sau bronz, ci din carne păcătoasă, Mașa, din carne care se Înalță spre extaz și recade În mocirlă, pentru a se Înălța iarăși și iarăși și pentru a se prăbuși mereu. Organul bărbătesc aduce la noi cu un tirbușon destul de sofisticat ca formă, pe când celălalt seamănă cu o pâlnie spiralată. Natura a fost destul de darnică cu noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce vrei să miroasă...a votcă?” Carla Însă, nu era ușor de convins. „Vorbesc serios, băiete. Tu desigur glumești, Însă eu Îmi mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele de apă dulce, nu În mocirlă se simpte În largul său...? În mod sigur, acest exemplar a trândăvit mai mult În nămol... Te rog Însă, nu te alarma...Îi facem de Îndată autopsia...” Nineta Încercă să-l oprească, să nu mănânce, fiind mare pericol de otrăvire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era sigur. Din lipsă de bani Mingoti mințise. Nu putea crede o asemenea acuzare...! Acel ofițer superior al miliției să poată Înota În mocirlă, În cârdășie cu acest ganster ce Îl Întrecuse chiar și pe diavol În combinații frauduloase! O lună de zile mai târziu Însă, amenințările lui Mingoti aveau să se adeverească dovedind de fapt cine era „Turnătorul” miliției”, dând informații pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atitudine să adopte. Broboane de sudoare se formară instantaniu pe frunte gândindu-se la gestiunea lui ce rămânea la voia Întâmplării, la lucrători, la mulțimea lucrărilor Începute iar În ultima instanță la Atena care spera să nu se piardă În mocirla acestei imposibile societăți...!! Parcurse câțiva pași prin Încăpere reușind să-și păstreze calmul, privind la tinerii ofițeri care-l studiau impasivi. Însfârșit, reuși să articuleze. “Îmi pute-ți spune ce infracțiune am comis și care sunt dovezile Împotriva mea...? Și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vom păși În imensitatea nesfârșită a spațiului cosmic, să ne bucurăm Împreună, de fericirea mult dorită și, meritată...! Și... să dispară din memoria noastră toate amintirile Îndurate datorită acestei orânduiri comuniste, ce aruncă pe toți locuitorii acestei sărmane Românii, În mocirla bine studiată de către aceste hoarde barbare apărute din epoca feudală! XII DESTINUL LUCREAZĂ Drept urmare a obstrucțiunilor tot mai intensive propulsate de Lct.Col. Tudose Ion, procesul producției se desfășura cu periculoase anomalii. În această situație Tony Pavone susținut de Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sub influența cercetărilor penale...! Tony Pavone avea insomnii. Ființa lui era convulsionată de incertitudini, de groaza Închisorii care-și arăta colții gata să-l sfâșie, de sărmana Atena care putea râmîne lipsită de apărare datorită lui care o târâse În mocirla acestei societăți Înfricoșată de un tiran ce se crede stăpânul a tot ce mișcă pe acest teritoriu strămoșesc...!! În momentul când, sistemul imunitar al organismului pendula Între realitate și nebunie, Tony Pavone crezându-se pierdut, se lăsase deja În voia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un petic de hârtie; Prea înlocuim cultura cu tradiții-mprumutate Și elogiem eroii inventați de alte state! Ne hrănim cu deznădejdea că trăim declinul țării - Câți s-au ridicat să strige că-s la capătul răbdării?! Cât vom mai dormi-n mocirla denigrării ce ne o fac Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?! Singura noastră putere e mândria națională, Nu ambiții personale, nici retorica banală! Iată spiritul în care trebuie să ne formăm Și din lunga-i adormire
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scîrba. Le las să-și facă mendrele În schimbul unei taxe. TÎrfele naibii! Nu le-ar angaja nimeni pentru nimic În lume. Atunci de ce dracu’ nu-și văd de ale lor, să cîștige ele un ban și apoi să iasă din mocirlă? SÎnt prea bătrîne ca să le mai protejeze vreun codoș. Deodată pămîntul Începu să tremure și Întunericul să vibreze. Se porni treaba. Se zăreau cîțiva bărbați venind fuga, cu pași mărunți de dans, ale căror siluete se conturau pe banda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
caz zîmbea servil, ca și cînd s-ar fi simțit vinovată. În asemenea momente, ca să nu se simtă stînjenită, chicoteam eu, la fel de servil pentru că așa consideram eu că sînt oamenii: le place să le arăți că te scalzi În aceeași mocirlă. Deoarece În inimile noastre noi nutrim gîndul secret că totul e mizerie pe lumea aceasta... Ne redobîndim respectul de sine și descoperim apoi lumină și speranță În viață. Dar individul nu era dintre aceștia. De la bun Început el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă logic și apoi construiești și lumea în care acea teorie devine adevărată sau, cum se mai spune, realizabilă. Logica m-a scos din mocirla existențialismului! Într-un an am ținut o evidență, mi-aduc și acum aminte, citisem 3.500 de pagini de logică, de toate felurile, de la istoria logicii la Carnap, Hintikka, von Wright, etc. În anul II de facultate am publicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Atunci era altceva. Era la început, se spera, speram. Acum nu mai e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, înotătorii de excepție de altădată au murit înecați deoarece s-au văzut nevoiți să înoate în mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și eu mă aflu mai departe în slujba unei aberații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plin de aburi, plin de taină și de un întuneric crescut, în care totuși se strecurau fâșii de sânge; în care mă gândii și la Chiva, care poate trăiește, care poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni și zeii lari: dovadă că jargonul special se păstrase din vremea păgânismului. Găseam în viața fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile și gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
meu care, în mintea mea, creștea și devenea tot mai mândru, dar care la fața locului nu prea înainta; ultimele luni ale acelui an s-au vădit ploioase și reci, astfel că șantierul viselor mele nu mai era decât o mocirlă plină cu noroi. ANUL ȘERIFULUI ȘCHIOP 917 de la hegira (31 martie 1511 18 martie 1512) În anul acela, după cum rămăsese stabilit, sultanul din Fès și șeriful șchiop porniră, fiecare separat, atacuri împoriva portughezilor, cel dintâi voind să recucerească Tangerul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
place să-l port. Alice mi l-a cumpărat. O doamnă din Wales le face, din păr de capră. Se pare că toate ies diferit. Este drăguț, nu? —Mhm. Lucrurile erau mai serioase decât credeam. Tom se scufunda într-o mocirlă hippie. De aici până la sandalele de piele lucrate manual mai era doar un pas. O ușă se auzi în spatele meu. M-am uitat repede împrejur, dar nu era Simon. Tom nu observase; se uita mândru în jos la hanorac. Burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund bucuriile ei adevărate. Mă cufundam în mocirlă, crezând că-i minunea celei mai curate unde... 4tc "4" Într-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu știam pe atunci nimic din toate acestea. Îl priveam doar, lăsându-mă toropit de duioșia clipei de față. Nu-mi păsa că asta era viața, că avea ea tainele ei, că se juca cu noi, amestecându-ne în aceeași mocirlă a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încercare de a ne mișca. Cum văd, după fața surprinsă pe care o faci, credeai că ți-am pierdut urma de mult, nu? Doar n-ai crezut, presupun, că un căcat uscat ca tine avea să poată să iasă din mocirlă și să treacă drept un cetățean cumsecade, nu-i așa? Ești tu retardat, dar nici chiar așa. În plus, mi s-a spus că Îți bagi nasurile, care În cazul tău sînt multe, Într-o grămadă de probleme care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vecinul B se pierdu cu firea, făcându-se din ce În ce mai mic... Gura femeii buclucașe melița ca o moară. Bărbatul Încercă să explice cum stau lucrurile, Însă vorbele nu-l ajutau. La fiecare cuvânt al său, În loc să iasă, cum se spune, din mocirlă, se Înfunda În ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând că nu se va mișca de acolo până când omul care a necinstit-o nu-și va primi pedeapsa cuvenită. Stând cu coatele sprijinite pe gardul de ostrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În timp ce-și sufleca pantalonii. Cum n-avea nici o treabă la acel dispensar comunal, Își aranjă dintr-o singură mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din simplă prudență: Începea să se Întunece, iar el nu cunoștea drumul, puteau fi gropi sau șanțuri pline cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]