571 matches
-
obligațiilor reprezentantului C.T.C. În cadrul Quadrantului. Și la puțin timp, moartea acelui ilustru necunoscut funcționar confederat care se dovedise a fi predecesorul său. Un zumzăit slab, atrase atenția tuturor. Pe locul rămas liber începu să capete forme un foc care ardea mocnit. Era ciudat că niciodată nu se întâmplase ca toți interlocutorii lui să aibă forme umane. El unul, nu-și prea bătea capul cu așa ceva având doar câteva ipostaze, în care apărea. Nu prea folosise forma actuală, dar niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o văzuse până atunci!? Cum de nu o cunoscuse? Ce minuni poate face dragostea, gândi ea, ce minuni! * În zilele ce urmară, se întâlniră cu diverse prilejuri, dar nu luară în discuție problema ce ardea ca un foc fără flacără, mocnit, marcat doar de prezenta unei sfori subțire de fum, părelnică precum o idee în drumul ei spre limanuri nelămurite. Dacă și unui elev din clasele primare îi trebuie un timp să rezolve o problemă, oricât de simplă ar fi, de ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de noi! Și de cei care ți-au pus arma și muniția în mână. Au sosit, mai apoi, alte autoturisme. Cu civili și militari: cu polițai și cu jandarmi. Moș Promoroacă sta, în genuchi, îmbrățișându-și odrasla moartă, și plângea, mocnit, ca un foc în paie ude. Și i se cutremura, trupul, de parcă l apucaseră frigurile. Apoi, cineva l-a îndepărtat, ușor, și s-a pornit ancheta. Tatăl spunea, cui îl asculta și cui nu, că, decedatul, fusese un băiat bun
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mai târziu s-a răspândit, tot la negru, zvonul, că, proprietarul ar fi fost primarul municipiului, în prezent, deputat în parlament. Zilele, lunile treceau; construcția avansa; nemulțumirile se acumulau. Nu ieșeau,însă, la suprafață. Erau asemenea unui foc ce arde mocnit, dar, tot mai amenințător. Totul pornea de la bani. Înțelegerea fusese făcută într-un fel, dar, felul în care se derulau, toate, dovedea că starea de fapte este cu totul alta. Echipa își încasa, zisul salar, din două în două săptămâni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el nu rezistă! Ajung, în sfârșit, pe plajă. S-a arat cu tractorul însă mai la margine, spre iarbă și solar nisipul este încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-i respecte și ce altceva îți poți dori de la o familie? Dar, atunci cînd închidea ochii, seara, și-și golea mintea de toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și împinse o ușă de bambus cu țâțânile din liane. Apoi se trase la o parte, fără un cuvânt, uitându-se la inginer cu aceeași privire neclintită. În colibă, d'Arrast nu văzu în prima clipă decât un foc abia mocnit, aprins chiar în mijloc, de-a dreptul pe pământ. Apoi desluși, într-un ungher, în fund de tot, un pat de aramă, fără așternut și cu o somieră stricată, iar în ungherul opus, o masă, pe care se înșiruiau vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică Sau Copșa Mare, fie ... Cică Sunt vrăjitor. Iar tu ... pe viață? Cântec pentru neuitare O veste-ți mai dau dinspre mineE toamnă și plouă mocnit. Nu plânge iubire, mi-e bine; Un pic, doar un pic am murit. Iluzii nu am, nu te teme! Tristeți poate-atunci când îți scriu. N-a fost pentru noi, prea devreme Un pic, doar un pic, prea târziu. Tăceri îmi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcere Azi doare mai mult ca o moarte Mi-e dor, doar atât, să mă doară De dor, amintirea-n zadar! Sărut, ochii tăi, prima oară Apoi, despărțirea și iar... Nu plânge iubire, mi-e bine; E toamnă și plouă mocnit. O veste-ți mai dau dinspre mineUn pic, doar un pic am murit. Vis de martie Ce lene, mă-ntind și ce bine am tras draperia. Ciudat... mi-e sufletul plin, iubirea de tine și ploaia mă ndeamnă la pat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
putut compara niciodată cu Geniul, el era făcut din alt aluat, de aici și animozitățile care au apărut între noi de-a lungul timpului legate de ideologie. Cu toate astea, lăsînd la o parte rivalitatea care arde încă la foc mocnit, trebuie să recunosc că el are ceva ce mie îmi lipsește, și anume tupeu. Un tupeu la graniță cu nerușinarea, care l-a propulsat, și bineînțeles, pe lîngă asta, cei cîțiva ani pe care-i are în plus față de mine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
interacțiunii dintre yin și yang. Preludiul are și rolul de a pregăti sistemul energetic al organismului pentru stimularea intensă din timpul contactului sexual. În termeni taoiști, preludiul ajută la încălzirea „apei” spre punctul de fierbere, „focul” arzând, în același timp, mocnit. Figura 6.2. Punctul „Tripla intersecție yin” de pe picioare (San-yin-jiao) Preludiul trebuie să înceapă de la extremitățile corpului, și nu cu organele genitale. Începeți să masați mâinile și încheieturile mâinilor, picioarele și gleznele, urcând de-a lungul brațelor, spre umeri, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Urmau socotelile. 37. Ora patru e o oră potrivită pentru un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împuținate-s zările azi, E-o molimă de mlaștini zăcute, Tu inimă mocnită mai arzi Otrăvile-odată băute... Mă-nșeală privirea din nou Și sânii fecioarei din glastră, Și-aștept taciturn, un ecou, Odată cu trecerea noastră; Adoarme-ntre lintiți undirea, Mi-e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
am făcut baie În baia minusculă și Înghețată cu un calorifer care miroase a aer Încins și l-am convins pe Ben să stea În pătuț, eu și fiica mea ne găsim un loc lângă șemineu - doi bușteni care ard mocnit parcă În ciudă. —„Micuței domnișoare N-am Timp nu-i plăcea nimic mai mult decât să lucreze din greu, să fie tot timpul ocupată. Se trezea În fiecare zi la ora trei dimineața. Apoi, domnișoara N-am Timp citea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă. Frigul iernii trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai cu siguranță un Hercule care nu are ce face”. Însemnul frumuseții unui dandy constă mai cu seamă În aerul de răceală pe care Îl dă neclintita hotărîre de a nu se lăsa mișcat; ai spune că e un foc mocnit ce se lasă ghicit, care ar putea, dar nu vrea să strălucească. Iată ce este, În aceste imagini, desăvîrșit exprimat. Théophile Gautiertc "Théophile Gautier" Charles Baudelaire*tc "Charles Baudelaire*" Prima oară l-am Întâlnit pe Baudelaire pe la mijlocul anului 1843, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul mocnit al epavei unui imens apus de soare chihlimbariu. Cred că se poate dovedi prin consemnările publicate că Aleksandr Blok descria chiar atunci În jurnalul lui fumul de turbă pe care l-am văzut eu și epava cerului. A existat ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o făceam. Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îți ofer posibilitatea să părăsești țara. ― Câtă mărinimie! Și ce doriți în schimb? ― O scurtă colaborare. ― În ce problemă? ― Aceasta o vom discuta mai târziu. ― Cine mă asigură că nu e o provocare? Inginerul auzi un scrâșnet, apoi vocea femeii mocnită: ― Mă întreb dacă nu e cazul să mă răzgândesc. Nu suport dobitocii! Cine și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină capul și răspunse neașteptat de tare: ― Ți s-a părut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n ochi de trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape că n-am știut cum să îl interpretez. Râsul fostei soții eliberate, poate. Hohotul de pe urmă. Nu, sigur că nu. Ești liberă să faci cum vrei. Eu nu te rog decât să-mi dai niște informații. — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]