3,398 matches
-
sa glacial-absconsă, cu încifrarea sa sec-oraculară. Solemnitatea, poza patetică, teatralitatea nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
făcut după chipul și asemănarea sa. Adică neobosit în atenție, lim-pe-de în expresie, ironic în atitudine și permanent avid de informații corecte despre viața și opera lui Caragiale. Chiar dacă ludică, o asemenea precizare auxiliară vine, cred eu, să repare excesiva modestie a titlului ales de cercetătorul ploieștean. E adevărat că unele dintre articolele prezente în cuprinsul cărții pot trece - la maximă rigoare - drept simple "însemnări" (plăcute la lectură și cu miză nu chiar întotdeauna la vedere), însă ar fi mai mult
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
tururile de onoare, au urmat repetate prelungiri, mereu pentru recuperarea timpului pierdut, hărăzit altminteri să se ducă pe Apa Sâmbetei" (p. 155). Scriitorul amânat își spune aici oful, întristat că istoricul literar i-a furat timpul și posibilitatea de afirmare. Modestia editorului nu-l satisface: " În cazul unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm, după ce
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Arzene, Friuli) locuiește cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toți, are câteva repere, amintiri, regrete și iubiri care l-au marcat pentru toată viața, evocate de scriitorul însuși cu modestie, tandrețe și autoironie în scurta notă biografică de pe site-ul oficial. Nu și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după nașterea sa; și-a petrecut câțiva ani într-un colegiu al călugărilor salezieni (o adevărată școala
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
ai ultimilor ani, autor a două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut la Polirom, Cine adoarme ultimul, înscris de cronicari printre cele mai importante apariții ale anului editorial. Surprinde plăcut, mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei valori). Iar apoi, felul în care el vorbește despre un mare coleg de breaslă, Ștefan Bănulescu, creatorul unui spațiu literar inconfundabil în proza românească. Copil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
să nu se vadă, să nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare dintre cele mai suculente. Alături de fina capacitate de analiză a angrenajelor cerebrale pe care o dovedește, se arată foarte atent la pitoresc ca și
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
sub semnătura lui Petru Groza... Din aceste ultime citate rezultă că, în pofida firii sale hard și a unei împliniri literare personale ce-a resimțit-o ca nesatisfăcătoare, Pericle Martinescu n-a rămas un complexat. Dozajul pe care-l practică între modestie și necomplezență e salubru. Cînd crede că e cazul, verbul său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra unei poziții modeste, Pericle Martinescu și-a aplicat luciditatea și și-a exersat cu demnitate duhul critic
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
niște jucării, iată că aveam astfel la dispoziție toate jucăriile din lume. Comentariile tale erau scurte și arătau o anume rezervă, ca și cum te-ai fi îndoit de propria-ți judecată sau ai fi dorit să-mi insufli un pic din modestia ta. Visam deja să devin romancier. Poate că încercai să mă înarmezi împotriva viitoarelor decepții asemănătoare celor pe care le încercaseși și tu. Viața te obligase să renunți la planurile și visele tale din adolescență. Ea te împiedicase să intri
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
este Ťpleiada de tineri scriitoriť, să mă gîndesc la aceia care aduceau în cultura noastră o febră, o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle Martinescu socotește că "tinerii" săi camarazi de scris de odinioară dădeau tonul cel mai
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
ca să nu mai vorbim de extremism!) rămânându-i toate străine. Într-o epocă care abundă în excese de tot felul, Mihail Sebastian face o paradoxală dovadă de nonconformist, tocmai prin coerență, moderație, toleranță, sensibilitate și, nu în ultimul rând, prin modestie, atribut ce transpare și dintr-o mărturisire din 1930, mărturisire ce poate echivala cu un crez căruia i-a rămas fidel toată viața: "Eu nu vreau să fiu un Ťluptător socialť, ci numai un om care gândește - și poate un
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de învățat), dar trei dintre ele - cele cu Radu Beligan, Leon Volovici și Nicolae Manolescu - mi se par, din motive diferite, cu totul speciale. Maestrul Radu Beligan oferă, de la înălțimea conștiinței sale artistice, o splendidă lecție de bun gust și modestie umană. În viziunea artistului, "singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea pe care anumiți oameni o creează din timp în timp pornind de la haos. Tablourile pe care le pictează, muzica pe care
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
de interviuri care, din dorința de a epata, formulează întrebări complicate, doldora de citate savante, de cele mai multe ori mai lungi decât răspunsurile, reporterul știe că locul de onoare trebuie lăsat invitatului. Conștient de profesionalismul său, Mircea Iorgulescu își asumă cu modestie rolul de servant care nu face decât să pună în valoare ideile invitatului său. Iar rezultatul este unul pe măsură. După lectura unei cărți precum Convorbiri la sfârșit de secol de Mircea Iorgulescu, cititorul are convingerea că nu a pierdut
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
în pofida dezamăgirilor, generatoare - nici vorbă! - de pesimism, de scepticism, în orice caz, după 16 ani crede încă în acel salvator spirit critic românesc. Să sperăm. împreună. După această introducere, totuși, parcimonioasă în raport cu valoarea omului Paul. E. Michelson, pe deasupra, de o modestie cuceritoare, să dăm drumul dialogului nostru cu istoricul "pentru care această țară reprezintă, de mult și pentru totdeauna, o a doua patrie", așa cum apreciază prietenul nostru comun, istoricul Gheorghe I. Florescu, gazda afabilă a acestei recente întâlniri colocviale. (V.I.) Vasile
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
doliu. Iertarea. Iertarea? Amintirea trupului. "Născut deținut |sta e stilul meu |sta mi-e felul Forma Am rămas în viață deci exist." Îmi este limpede că performanța actorilor este decisivă pentru atmosfera și ritualul spectacolului, formulei de teatru-dans. Discplina lor, modestia, seriozitatea, credința în ce fac. În teatrul acesta chiar nu sînt vorbe în vînt. Tipul de performanță îmi conduce emoția spre ceva din Clasa moartă a lui Kantor. Mai tinerii, absolvenți recenți, se mulează pe corpul trupei acesteia exemplare. Fără
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
patronul "Curierului românesc" - să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a creat o limbă artificială compusă de el de la un capăt la
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos decât să meriți laudele, dar să fugi
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională a criticii din felul în care arborează ținuta corporală a celui aflat de cealaltă parte. Judecători severi, imparțiali, funcționari țâfnoși, temuți și contestați pe față sau pe ascuns sunt Cornel
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-sale de funambul, Șerban Foarță se arată surprinzător timid în fața abordării realului pe care-l restricționează prin unghiurile contemplative, de-o fabuloasă interferență, ale poeticii de care face uz. Marile teme îndătinate
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
crede în unicitatea lui, speră să se diferențieze printr-o originalitate substanțială, nu superficială, iar pentru acest scop are nevoie de exercițiul spiritului critic, acela care îl ajută să aleagă. Cred în valorile literaturii române, uneori cu înverșunare, alteori cu modestie sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuși. Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
mai multă încredere în sine, în ideile sale și în capacitatea de a le exprima. Atunci când crezi cu adevărat în ele, ideile răzbat singure, fără să fie nevoie de discutabile artificii stilistice pentru a le pune în evidență. Cu seriozitate, modestie și fără a se strădui să pară altceva decât este în realitate, Adrian Mureșan poate deveni un nume de luat în seamă în eseistica românească.
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
modul în care scriitorul însuși s-a apreciat în cadrul literaturii: nimeni nu a fost mai convins de pro-pria-i insignifianță ca Nicolae Filimon. în plin romantism, acolo unde hipertrofia ego-ului creator reprezenta aproape o condiție de existență, romanticul Filimon a personificat modestia, sentimentul inferiorității față de alții, retragerea în plan secund. A privit mereu spre literatură ca spre un ideal inaccesibil, iar gîndul că ar putea fi el însuși scriitor - și încă unul însemnat - l-a considerat, probabil, o aberație. Filimon nu a
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din istoria Transilvaniei. O întreagă poveste, cu subiect, predicat, complement de timp și toate cele ale narațiunii se comprimă în acest titlu, în care trăiește, întreagă, slăbiciunea pentru perifrază a secolului XIX. Modestia lui, un soi de cochetărie de-a nu te spune, cînd ai ceva de spus, iese la iveală în primele rînduri, rostite, de bună seamă, de guest-speaker-ul (sic!) Odobescu după un anume tipic: "Sciô bine că nu, spre a asculta
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]