634 matches
-
spumos și sarcastic, nu-și ascunde nicio clipă aversiunea pentru protagoniști. Empatia, câtă există, se justifică numai prin ecourile sfârșitului. De pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
ai administra o doctorie primejdioasă. Bine dozată scapă bolnavul, dar poate să-l și omoare. Profesorul să lămurească elevilor atmosfera în care se desfășoară bucata, precum și însemnătatea primordială a tempo-ului, și culoarea tonului în care cântă. Să analizeze apoi modulațiile care reprezintă în sintaxa sonoră verbul unei fraze, să stabilească climatul și sentimentul poeziei melodice, să lege într’o viziune unitară textul pentru ca să se construiască arhitectonic compoziția pe care o va cânta. Coloritul unui sunet se va obține prin diferite
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
situările lor muzicale. În acest fel, universuri sonore altădată incomensurabile, devin astăzi apropiate, înrudite. Sensibilitatea noastră a câștigat în întindere și toleranță, dar a pierdut în adâncime și rafinament. Ea s-a fragmentat. Cine se mai înfioară astăzi la o modulație dintr-o tonalitate în alta? Câți oameni mai au răbdarea și capacitatea de a urmări o muzică ce se articulează în timp, nu se mărginește la 4-5 minute și nu-i compusă din cuplete și refrene? Câți mai pot asculta
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
alternează cu cuplete în tonalitatea relativă, si minor. În ansamblu, planul tonal al concertului anticipează ceea ce Cuclin va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată de o alta către Dominanta Dominantei, pentru a reveni, în repriză, la tonalitatea inițială. Ceea ce este aici doar intuit, va fi argumentat și explicitat ulterior din perspectivă metafizică. Lanțurile de fraze sunt preferate perioadelor de tip
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
e expusă de tutti în eolian pe mi, tema secundă -expusă tot de orchestră în ionic pe Mi cu treapta a doua urcată și cu treapta a patra mobilă, tema principală re-expusă de vioară în frigian pe mi ) înainte de clasica modulație la relativa majoră (aici- un ionian pe Sol cu treapta a VI-a mobilă, în funcție de rolul de sensibilă ascendentă sau descendentă pe care îl joacă) în tema secundară expusă la vioară. Scurtă și dramatică, tema I debutează cu o secundă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tonală care precede tema episodică, teoretizată de Cuclin în Estetică, expusă la început în la minor. Ceea ce urmează este un marș, în cvinte, ascendent/descendent, pe care îl parcurge tema principală, reluată în diverse tonalități. Punctul de „ruptură” îl constituie modulația enarmonică: Do# major - Lab major din măsura 71, care marchează o coborâre bruscă de 11 cvinte. În concepția lui Cuclin, ceea ce urmează nu este doar o „luptă de recucerire a tonului principal”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, 187 footnote
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
în calitatea lor de referenți canonici. Iar relaționarea referenților canonici cu tipologiile stilistice funcționează pe principiul de convertor, deoarece schimbarea statutului unei structuri din stilistică în canonică - ceea ce înseamnă o „transpoziție” la un statut superior și, în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia completării nivelului structural stilistic golit astfel. Canonicitatea definind câmpul unor potențiale alegeri în plan stilistic, există două posibilități: (a) compozitorul se va conforma cu formularea deja canonizată a stilului, sau (b) compozitorul nu se va conforma
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
încă o dimensiune a muzicii (s.n. - O.G.), dar încă nu sunt cunoscute legitățile acesteia. Nu este cunoscut, de pildă, câte straturi ale polifoniei stilistice poate să recepteze simultan ascultătorul, nu sunt cunoscute legitățile de asamblare a colajului sau a modulației stilistice treptate - oare există acestea în realitate? Nu cunoaștem pe unde trece hotarul între eclectism și polistilistică și, în sfârșit, între polistilistică și plagiat. Problema apartenenței crește în complexitate și nu doar juridic, ci și ca sens: poate fi păstrată
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
secol 33, în țările, uniunile sau comunitățile pe care încerc să le presupun, să le conturez, trăia - atenție! - un cititor în limba română. Ceilalți, concetățeni sau con-continentali, con-intercontinentali-interplanetari etc. (deja în lume apăruseră multe noțiuni noi, în dependență de modelele, modulațiile și tribulațiile politice, statale, etnice ș.a.m.d.); așadar, ceilalți îl considerau pe acest unic cititor din Moldova, România sau... (vezi textul de mai sus) un pic cam ieșit de pe fix. Dar, mă grăbesc să-i dau dreptate cititorului, - nu
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
sigur Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți să te înțelegi bine cu oamenii la piață. Nimic
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
aranjat peste tot, și mai ales unde trebuie. Așa că „dragii ascultători” se delectau de-acum numai cu vocea noului crainic, cam ascuțită, cam agresivă, mai cu seamă când transmitea cronica sportivă a orașului. Dar știa să adopte și tonul vătuit, modulația gravă, ușor sentimentală. Că material era din belșug! Mircea Căpuștean avea un „real talent” în a-l descoperi și pune în valoare. Iată și ceva din „sumarul emisiunilor noastre”: 500 de ani de la prima mențiune documentară privind localitatea; prima școală
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
citi înseamnă să o iubești (cu sau fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
text literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice ale autorului, intermediarii Îl și uită, nu o dată, pe acesta, grăbiți doar să-l „Încetățenească” În propria lor limbă. Nu puteam decât să admir, din nou, curtoazia generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge, mereu, propriile șotii. Rude sau prieteni nu erau ocrotiți de sarcasmul conținând și un soi de milă și necruțare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apă, fructe și pâine și le duc pe dealuri. Mănâncă pe o dună care se mișcă, luată de vânt, chiar în timp ce stau pe ea. Părți din ei se ating tot timpul. Pământul e părăsit - o molimă globală. Nu prea departe, modulațiile corzilor minore ale unui marfar nesfârșit. Uimită, ea îi atinge urechea. Tocmai mi-am adus aminte visul de azi-noapte. Ce frumos! Am visat că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
A făcut spirit. Vai! nu există om fără slăbiciuni. Mai curios e că Haim Duvid, meseriaș din Pașcani și filozof de ghetto, e sceptic și poate chiar ateu. Muzica, militară cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta grădinii publice și a dat cu ochii de mine - un zâmbet necunoscut încă, abia schițat, un zâmbet de provocare, un zâmbet de femeie, al femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine / în Yoko și-n mine / Asta-i realitatea / Visul s-a terminat." Aduceau magnetofoanele în clasă, le cuplau la stații și emiteau niște modulații atât de tăioase de chitară, încît nu puteam sta să ascult nici cinci minute. Ignoram tot ce iubeau tinerii de aceeași vârstă cu mine; în cei doi ani cât a durat criza asta m-am apropiat atât de tare de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai puțin celei care vede peste tot viață și energie. Dar natura drept „ceea ce ne ia cu asalt“, cărei priviri ar corespunde ea? Corelând acest pasaj cu ceea ce spune Heidegger în § 32, ești nevoit să recunoști un alt gen de modulație în simplaprezență a naturii. Aceasta nu se mai lasă văzută doar ca viață elementară și peisaj captivant, ci drept ceea ce pune viața omenească la încercare. De această dată, diferența ei se naște din însăși acea indiferență ce poate să devină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și a IX-a. Limbajul armonic al lui Beethoven e clar, precis, axat pe un schelet tonal echilibrat; corelația tonală între părțile simfoniei, sau dintre temele aceleiași părți, e foarte logică și unitară. Dacă Mozart s-a rezumat să întreprindă modulații numai în cadrul tonalităților înrudite major-minore, Beethoven depășește acest cadru, înfăptuind incursiuni în tonalități îndepărtate, ca de pildă, în ,,Eroica”. Dintre procedeele polifonice, semnalez folosirea fugato-ului în finalul simfoniei a III-a, în ,,Allegretto” din simfonia a VII-a și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de pur și armonios ar fi, nu poate să se ia la întrece re cu arta sunetelor. Sunteți niște învinși glorioși, dar totuși învinși! Voi n-ați cunoscut ceeace noi numim astăzi melodie, armonie, îmbinarea diverselor timbre, coloritul instru mental, modulațiile, savantele înfruntări între sunete vrăjmașe care se luptă între ele înainte de a se contopi, îmbrățișându-se. Voi n-ați cunoscut uimirile auzului și acele stranii accente care fac să răsune cele mai adânci și mai necercetate zone ale sufletului nostru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în care ea se manifestă prin gesturi și atitudini libere. Nu poți spune, logic vorbind, că ești liber și că, astfel, poți face orice. Pentru că, dimpotrivă, chiar atunci când ești liber simți că nu poți face orice și că exiști după modulația acestei libertăți, ca o asimilare organică a stării de libertate. Și dacă logica, prin Aristotel, a fost consfințită mai târziu ca „instrument“ (organon), ea conținea deja funcția organică a gândirii, actele de articulație elementară fără de care gândirea nu se poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a căzut de pe umeri și stă îngrămădită jos, la picioare. În liniștea instalată din nou, după ce zgomotul unui tramvai s-a pierdut în noapte, iar cei doi s-au desprins din sărut, să-și poată trage răsuflarea, șoapta femeii, cu modulația vorbelor schimbată brusc, pare să implore un moment de răgaz. Mihai se retrage, cutremurat de amintirea mesei cu diagramele mototolite și pătate pe alocuri. "Doamne, ce-i cu mine?!" Obișnuit cu întunericul, vede lîngă el trupul subțire, cu forme atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
inițială a faptului că povestea respectivă este adevărată) nu apare decât în basmele românești. "Inițial, mi-am închipuit că e vorba de o simplă formulă stereotipă invocată din motive de rimă. Pe urmă, am simțit nevoia s-o pun în legătură cu modulațiile lui "a fi" din limba română, care nu se limitează doar la "este" sau "nu este", ci are și forme ca "va fi fiind", "era să fie" și celelalte. Dacă nu ar fi nu s-ar povesti" este o ipotetică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se adune. Se forțează să fie atentă. Piso e un bun vorbitor. Seduce auditoriul nu numai prin calitatea scrisului, ci și prin prestanță. De unde o fi învățat să-și folosească cu atâta pricepere blândețea privirii și modestia accentului? Până și modulațiilor vocii le dă o dulceață cuceritoare. Uite-l cu ce măiestrie variază glasul, îl înalță, îl coboară, trece de la elocvent la familiar... Ba mai face și pe comicul! — Aceste răni, onorabile, pentru libertate le am primit! Râde și ea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]