1,324 matches
-
iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Jones îdeparte de K, de cârciuma domnului O’Toole și de locul de distracție preferat al acestuia, binecunoscuta casă de dezmăț a lui madame Iocasta). Și în zorii fiecăreia din zilele lui Tyr îi căra domnului Jones balansoarul pe plajă. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu fața în sus, fapt care explica de ce nu se înecase. Era destul de aproape de spatele balansoarului domnului Jones, iar valurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
locul de distracție preferat al acestuia, binecunoscuta casă de dezmăț a lui madame Iocasta). Și în zorii fiecăreia din zilele lui Tyr îi căra domnului Jones balansoarul pe plajă. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu fața în sus, fapt care explica de ce nu se înecase. Era destul de aproape de spatele balansoarului domnului Jones, iar valurile care-l împresurau îl împingeau din ce în ce mai aproape. Domnul Jones și doamna O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie și Virgil fără pălărie, gândindu-se fiecare la lucruri diferite. — Muntele este de-a dreptul irezistibil la ora aceasta a înserării, începu Virgil Jones și nu primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părea că nu vrea să fie ispășită. Nu încă. Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde altundeva? rosti fața cea roșie, cu sprâncene înfoiate. Ea e singura care-l va primi. Presupun, zise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe Prepelicar. Prepelicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe Prepelicar. Prepelicarul o înlocuiește pe Liv. Elfrida Gribb o înlocuiește pe Media. Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința împăcării că, iată, și eu sunt martor tăcut al unui timp criminal, martor neputincios. Eu însumi eram, fără să o știu, o bisericuță abia începută în zidire, fără catapeteasmă, fără icoane, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că a fost o rafală de vînt. — VÎntul nu izbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o fată de vreo 12-13 ani, foarte frumoasă, cu ochi negri și foarte calzi, umezi, subțirică, Înaltă pentru vârsta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
buni și răi. — Dar erai În oraș! — Mda. — Preferai? — Tot mă mai gândeam să mă fac regizor de film.) Pot spune Însă că acel om simplu și dintr-o bucată, soldatul Grințu Anton, mi-a salvat viața. Era o dimineață mohorâtă, cu ploaie măruntă și rece care venea În valuri dinspre munte. Atacul nostru din acea zi a Început puțin Înainte de ora 5 dimineața cu o pregătire de artilerie care a durat aproape o jumătate de oră. După ce s-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
control etc., dacă cineva ne va observa corpul astral, va descoperi adevărate schilodiri, deformări ale acestuia ca formă. În astfel de cazuri corpul astral își pierde liniile armonioase, frumusețea și îmbătrânește, se urâțește și se deformează. Culorile lui devin terne, mohorâte dându-i un aer sumbru, trist. Așa cum toate aceste stări dezechilibrante ne deformează corpul astral, tot un efect asemănător îl au și stările de reprimare, de vinovăție și reproș față de propria persoană. Este necesar să alchimizăm toate aceste stări emoționale
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Tăcuta umbr-a lacrimei fierbinți Ce-a izvorât odată, mi se pare, A mai rămas chezașă-n năzuinți Pe-obrazul tău, neștearsă de uitare... O clip-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
singur, apropierea sărbătorilor nu mai este un prilej de bucurie pentru mine. Persoanele cu care îmi mai alin singurătatea sunt antrenate în alte combinații pentru petrecerea sărbătorilor iar altele pleacă din localitate. Seară de Ajun. Zilele scurte ale unui decembrie mohorât și fără zăpadă aduc înserarea la puțină vreme după mijlocul zilei. Grupurile de colindători se perindă pe la ușile apartamentelor anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează cu urările ce și le adresează
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un câine pe care și-l dorea mult și i-l voi duce acasă ca să-i păzească gospodăria, îmbătrânită și ea. Vremea însă nu a urmat așa cum am dorit eu. Ca un făcut, în noaptea precedentă a plouat iar dimineața mohorâtă în care urma să plec la drum nu-mi dădea nici o speranță că se va ameliora. Hotărârea de plecare fiind luată m-am prezentat la data stabilită în localitatea Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în mână o cărțulie destinată părinților și educatorilor, cu un titlu interesant: De ce merg copiii încruntați la școală? Broșura semnala o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari de tarabe se așază pe vine deasupra rigolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
interesați. Doar Firoz pare să-i acorde atenție, dar se foiește cam mult în scaun, ca și cum mai degrabă ar face cu totul altceva. Pe măsură ce ochii lui Pran se obișnuiesc cu întunericul, observă și alte figuri, pe tânărul francez cu chip mohorât, care mereu pierde timpul în preajma pathanilor, pe Flowers și o dansatoare suedeză de prost renume, despre care femeile de la zenana au citit în ziare. — Aha! strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mea este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de sticlă. Împăratul Hsien Feng s-a îmbolnăvit din cauza solicitării pe care o presupune guvernarea. După audiențe, vine la mine cu fața tristă. Dispoziția sa e din nou mohorâtă. Urăște să se trezească dimineața și ar vrea să evite îndatorirea de a acorda audiențe. E lipsit de tragere de inimă, mai ales când trebuie să-și aștearnă semnătura pe decrete și edicte. Când piersicii înfloresc, dorința de intimitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta cu nepăsare veriga care ținea șaica pe sîrmă. Plecasem pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să urcați acum la mormântul Seniorului Hanbei de pe munte. Oyu avea puține pregătiri de făcut pentru călătorie. Porni spre mormântul fratelui ei, împreună cu Kumataro și alți doi slujitori. Copacii își pierduseră frunzele, iarba de ofilise, iar muntele avea o înfățișare mohorâtă. Pământul se vedea alb la lumina lunii, ca și cum s-ar fi depus chiciura. Unul dintre cei șase vasali din suita lui Hideyoshi anunță sosirea lui Oyu. — Îți mulțumesc că ai venit, Oyu, începu Hideyoshi, cu blândețe. Am fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii plini de furie, de lacrimi, de amărăciune sau de nemulțumire posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]