978 matches
-
inconsistent și fără fermitate, ca însăși viața eroului, romanul este o încercare ratată de a propune încă un neadaptat plin de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom, afectuos, exprimarea simplă, necăutată, tentația rememorării (poetizate) a unor realități demne de atenție, toate în contrast cu extravaganțele formale și tematice moderniste. SCRIERI: Mazuru, București, 1935; Hanul „La urieși”, București, 1936; Trosnesc stejarii, București, 1937; Învinșii, București, 1941. Repere bibliografice: Paul Daniel
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
bucureșteni. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Paradox”, „Viața nouă” ș.a. Egală cu ea însăși de la primele acorduri, poezia adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
activitate încetează aproape total după 1944. În tematică și în factură, proza scurtă pe care o dă la iveală L.-M. la începutul deceniului al treilea vădește urmărirea de aproape a modelului sadovenian. Un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, și o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic detașează unele pagini din Povestirile lui Spulber, Hotare și singurătăți, În grădina lui Naș
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
îndeosebi sobrietatea și cumpănirea cu care S. definește opera ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă; nopți reci suflate cu argint de lună; norii groși, plumburii mătură crestele dealurilor; plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii frumoase -steluțe argintii umplu văzduhul; -fulgii se joacă prin aer
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară./ Ca dânsa tragi
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
fata îl iubește pe Radu, fiul conului Zamfir Cociaș. Toate încercările lui Grigore de a împiedica iubirea celor doi tineri sunt zadarnice și, în cele din urmă, Radu o răpește pe Olguța. Piesa este străbătută de o undă de dramatism molcom, de duioșie și simpatie pentru eroină, dezaprobând cu discreție rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
alcool într-un cadru grotesc, / câteva scrisori, o telegramă, / degetele tale cuprinzând ceașca de ceai, / sarea uscată sub pleoape / de fiecare dată când plecai, / surâsul revederii - un joc de limpezi ape. / Și calmul amintirii ne va învălui / ca o ploaie molcomă caldă.” Lirica de dragoste capătă în Spectacol de pantomimă dimensiuni mitice, îndrăgostiții regăsindu-se într-un timp fabulos al începuturilor, în care fiecare gest devine deschizător de lumi: „Eu eram Adam și tu erai Eva. / Și nimeni nu ne-a
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu, intitulat Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și Sfânt ori în „tabloul” Alecsandri în lunca din Mircești, ca și melancolia sufletului însingurat, plăcerile molcome, cu un ușor iz amărui, ale vieții în natură, sub rotirea anotimpurilor (Impresii și Vedenii), ori erotica, mai mult ca minus-experiență, ca respingere a formei sale „degradate”, ce ar fi specifică vremii moderne, sunt, ca și la autorul Mărgăritărelelor, sincere
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre cei mai apropiați oameni ai acestuia. Pot spune acest lucru În mod precis, l-am văzut În noiembrie 2003 aici, la Washington, era tot timpul cu președintele Iliescu În timpul vizitei oficiale. Ioan Talpeș este o personalitate aparent letargică, retractilă, molcom ca stil, dar un excepțional colector de informații. Nu faci altfel față cinci ani și jumătate Întâi la Serviciul de Informații Externe, apoi pe post de consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Iliescu. Mircea Mihăieș: Ce poate fi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia Simionescu, și de cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C. Nisipeanu la George Talaz și Eugen Boureanul. Refuzat marilor tensiuni existențiale, A. este un poet laborios, cu debit molcom și expresie supravegheată, care cultivă, mai mult intuitiv și cu resurse imaginative obișnuite, o estetică a cuvântului în deplină autonomie față de celelalte valori. Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare divină scrisă pe bolta străvezie. În chioșcul din aleea trandafirilor, un grup de tineri intelectuali minori îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura cărților didactice, aroma molcomă a măceșilor cu esența abstractă a științei. Apariția unei dudui solitare, ce-și plimbă melancoliile în decorul romantic al pergolelor înflorite, îi distrează câteva clipe [...]. E ora prânzului. Soarele azvârle razele lui verticale, topind umbrele. În fața mea, pe o bancă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prin unele purtări „necreștinești” ale acestuia. Generos și cucernic, Nicolae Mavrocordat e înfățișat ca un înțelept pentru care soarta țării se află mai presus de orice interes sau ambiții de ordin personal. A.U. e un bun povestitor, sfătos și molcom, înclinat mereu spre sentințe și moralizări, de obicei în spirit creștin. Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile fizice, cât cele
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
în același an (1971) cu al poeților Adrian Popescu și Ion Mircea, din prima echipă de redactori (și poeți) echinoxiști. Cartea Marile Eleusii apare cu recomandarea criticului Ion Negoițescu, în a cărui opinie B. este „un neoromantic”, cu o „sensibilitate molcomă, turnată în blânde rigori prozodice”, orientată către „marea tematică spre a o reduce la subiectivitate”. Lectura critică recunoaște în autorul Marilor Eleusii o „voce”, un timbru poetic personal, original și inconfundabil. Volumul fixează liniile esențiale de dezvoltare ale poeziei lui
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
atras de liniștea și pacea din cimitirul unde tinerii merg spre a da binețe bătrânilor ce nu mai sunt. În multe privințe, s-a făcut apropierea dintre atmosfera poeziilor lui B. Fundoianu și proza lui C., irigată de o poezie molcomă a ritmurilor existenței, din care răzbate din când în când un țipăt. De sub coaja groasă a monotoniei ce acoperă viața celor din jur, copilul percepe sensuri care altora le rămân ascunse, comentează cu luciditate și năduf goana după tot felul
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
ei păreau să se Înțeleagă cu peisajul american, părul ca bostanul, pielea În nuanța cidrului de mere. Scoase un sunet, apoi tăcu iar. Încet, am tras Învelitorile de pe ea. În semiântuneric i-a apărut conturul, umflătura sânilor sub tricou, dealul molcom al pântecului și apoi luminozitatea chiloților, convergând În formă de V. Nu s-a mișcat deloc. Pieptul i se ridica și i se cobora o dată cu respirația. Încet, Încercând să nu scot nici un sunet, m-am tras mai aproape de ea. Mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de cincisprezece kilometri pe oră. Părintele Mike nu voia să-și aducă poliția pe cap. Conștient că părintele nu avea unde să se ducă, Milton se mulțumi să-l urmeze până la apă. Așa că o ținură tot Înainte În stilul acela molcom, Gremlinul cu formă ciudată oprind cu scrâșnet de frâne la semnele de circulație, iar Cadillacul făcând la fel puțin mai târziu. Pe străzi fără nume, pe lângă case dărăpănate, prin fundăturile din zona uitată de lume situată Între șosele și râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale. Alții făceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
tot ce pot... Va trebui să fiți precaut, pentru că, de câțiva ani, a Început să sufere cu inima. Nu mai suntem tineri. Nici Maigret. În seara aceea se simțea bătrân. Era nerăbdător să se Întoarcă la soția lui, la zarva molcomă a plimbărilor lor zilnice prin Vichy și la micile scaune galbene din parc. Coborâră Împreună. — Vă duc cu mașina, șefule? — Prefer să merg pe jos. Pavajul lucea. Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să oblojim rana alternativ, când cu frunze de varză zdrobite amestecate cu rădăcină de crin, când cu o cocă din miere și făină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru fiul său. Tare și-ar dori să știe ce visuri nutrește în adâncul sufletului! Figura închisă și rezervată a secretarului nu-i oferă nici un răspuns. Cu un suspin, își sprijină capul de speteaza scaunului. — După victoria de la Actium, grăiește molcom, am fost ne voit să integrez în armata republicii unele din legiunile lui Marcus Antonius, cu întregul lor efectiv, de aceea avem numere du ble și triple. Oftează amândoi în același timp, deși din motive diferite. Pri mul se gândește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa e. Sufecții scapă mai ușor. Pe când consulii ordinari sunt ținuți să organizeze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme să-și aranjeze pliurile togii. Ridică în cele din urmă privirea spre Trio și mormăie gân găvit: Credeați că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]