653 matches
-
mustos prezent copilin, fraudulos confiscat de inimile noastre vieții cotidiene, ticăite, uscate de facturi pentru lumină, gaze, apă... smochinite de chitanțe incredibile de Întreținere etc. Dacă există o plăcere adevărată, ea se revarsă asupra celuilalt, o Împlinește În altul... Iubirea molipsește! Uneori chiar puritatea alcătuirii făpturii de carne a iubitei albe, de nea, cum ar zice Eminescu, săracul... , angelitatea ei excită, incită, Îndeamnă la dulci maculări jucăușe ale „idolului“ căruia i te Închini de-a binelea... de fapt... Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mă fac nimic. Aveam de gând să vorbesc cu Naoko despre senzația aceasta, considerând că ea mă poate înțelege cel mai bine, dar n-am reușit niciodată să-mi găsesc cuvintele potrivite. „Ciudat“, gândii eu. Se pare că m-am molipsit de la Naoko. Cred că-i boală gravă asta cu găsitul cuvintelor. Sâmbăta seara stăteam în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care „o să-l lipească de pereți pe Năstase“ și o să-l bată „mai rău decât mama lui când era mic și obraznic“, Tăriceanu în rolul eroului pozitiv, care promite scăderea taxelor și creșterea veniturilor. Pe la Botoșani și Piatra Neamț s-a molipsit și el și a strigat că „pesediștii au furat cât n-au furat turcii în 300 de ani“. Ba chiar o doamnă ca Mona Muscă ne-a spus cum buldozerul Băsescu „o să-l facă asfalt pe Năstase“. Când se dă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
înaintea lui. Nu era așa, un reporter de la B1 relatase doar că se afla la aeroport, unde s-au adunat o mulțime de ziariști, pentru că există zvonuri legate de eliberarea ostaticilor. În ziua următoare, mai toate posturile importante s-au molipsit, întărind ideea că ziariștii răpiți ar fi fost eliberați. Chiar și în fața dezmințirilor oficiale ferme, au fost analiști de părere că autoritățile nu pot să ne spună adevărul până când cei trei nu ajung pe teritoriul românesc: ei ar fi fost
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
țara lui Arcadie Suceveanu, țară de minune... Ca să-l citez pe jurnalistul Vadim Stîngaciu. "Iar România? Ea de ce ar trebui să aibă mai puțină "treabă" aici, pe pământul ei, pe moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor..." Vasile Proca: Dragă Poete, te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că foștii "frați mai mari" continuă să ne iubească, vorba aia, de ne omoară... Iar România? Ea de ce ar trebui să aibă mai puțină "treabă" aici, pe pământul ei, pe moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor... V.P.: Ștefan Aug. Doinaș, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui José Martí; cu puțin Înaintea celei de-a unsprezecea, a trebuit să-l lipsesc de plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al omului de lume, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume putea vedea măcar cum arată aceste plicuri, cărora în mediile familiarizate li se spunea "febră galbenă". Destul de negru humorul... Dar și destul de aproape de adevăr, cine desfăcea un astfel de plic își lua o mulțime de precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie de hîrtie, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știrea. Am izbucnit într-un râs înalt. Știam cum vorbesc surdo-muții, au alfabetul lor, cu degetele... Deci au ținut ședință plenară, au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne retragem. Și eu aș spune tot așa, domnule doctor. Mai ales că aș cerceta grajdul și s-ar vedea numaidecât ce-a fost. Au părăsit curmătura cu luare-aminte; au lăsat în urma lor ca o poartă închisă. Începea să se molipsească de neliniște și vânătorul. După ce au urcat culmea și au prins a coborî spre casă, domnul Ionaș Popa a deschis lampa electrică. Aici, în Prelunci, nu era deloc ceață; locul părea mai uscat și mai puțin rece. Ușile se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai târziu, am descoperit că bătrânii găsiseră încă un mijloc de a umple golul acelei zile urâte. Se molipsiseră aproape toți de pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va molipsi și va înlătura cu un gest a lehamite furtuna. Gânduri prostești? Dar până și ele, oricâtă teamă-i produc, i se par firești. E cupa dată peste cap, să sorbi și ultima picătură, pentru că n-ai de unde ști dacă lacrima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul exagerat pentru măruntele lor vieți, de parcă ei ar fi fost nemuritori, și de aceea refuzau să afle orice le-ar fi tulburat acea credință că sunt nemuritori; dar o făceau de parcă numai vorbele rostite de careva i-ar fi molipsit și pe ei. Acesta era motivul pentru care atât de puțin suna telefonul și atât de puține vizite se anunțau. Bătrâna doamnă Marga Pop i-ar fi primit, chiar le-ar fi dorit vizitele, dar lăsa să se înțeleagă contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dimineață, am fost întâmpinat de un șobolan mare care părea să fie în curs de a roade dosarul firmei de confecții Abelman. M-am gândit că ar fi indicat să aștept până se satură. Nu mi-ar plăcea să mă molipsesc de ciumă bubonică și să dau vina pe Levy Pants. — Foarte adevărat, spuse îngrijorat domnul Gonzalez, trupul lui scund cutremurându-se la perspectiva unui accident la locul de muncă. — În plus, valva mea nu mi-a dat pace, împiedicându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la vamă m au descurajat. Poate odată și odată vine și Unirea. Mă gândesc, poate. Da’ cam greu. Nici din partea aceea, dar nici din partea asta nu vor. Am observat eu și la dumneavoastră, sunt ca și cum au aceeași boală. S-au molipsit și nu ai ce le face. Aș lua, așa un băț și coc! la unul, coc! în cap la altul, ca să-i deștept, să se unească. Așa ar trebui. Așa aș face! A trebuit să trag un bocet la ștefan
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au venit în contact și de la care s-au molipsit adeseori, cum și de diversele rituale, unele mai crude decât altele, pe care le săvârșeau preoții în onoarea idolilor. Așa de pildă, în cultul zeiței Așera și a lui Taniuz, pietatea era îmbinată cu cele mai scabrose orgii publice, ca să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât să dai telefon, în SUA adolescenții au fost primii care au căpătat febra mesajelor scurte pentru că, spune Rheingold, le permiteau să comunice între ei fără ca cei maturi să tragă cu urechea. Oricum, managerii de peste 30 de ani s-au molipsit și ei curând, iar Twitter a combinat apoi telefonia mobilă și Internetul printr-un sistem care permitea publicarea și recepționarea mesajelor scurte, de până la 140 de caractere, și prin telefonul mobil, și prin Internet. O mulțime de alte servicii, inclusiv
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
și o să-i ceară sfatul. Bineînțeles, nu unul din doctorii noștri. Nici soțul Annettei. Chiar, ce era un edem? —Winston e un câine. E câinele lui Țlil Weintraub. —Câinele e bolnav? — A fost. — Și ți-e teamă că te-ai molipsit de la el? Nu. L-am omorât. —L-ați omorât? De ce l-ați omorât? — Au spus că are edem. — Cine l-a omorât? Numai că n-a murit. Nu trăiește și nici n-a murit? —Trăiește, dar e mort. —Explică-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În așteptarea acestei nenorociri. Mișcându-și doar buzele, fără glas, Întrebă: —Dimi? —Dimi e foarte bine. —Yael? —Tatăl tău. —Da. E bolnav. Deja de câteva zile... Uri spuse: Da. Nu. Mai rău. În mod ciudat și minunat totodată, Fima se molipsi În clipa aceea de stăpânirea de sine pe care Uri o degaja Întotdeauna În jurul său. Întrebă Încet: — Când s-a Întâmplat exact? —La prânz. În urmă cu patru ore. —Unde? — La el acasă. Stătea În fotoliu și bea ceai rusesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lumii... Se lăsau greu, de parcă tema ar fi fost rușinoasă, ezitau, retractau cele spuse inițial, se refu giau În clișee. Abia după ce le-am descris felul meu de a rătăci pe cîmpii onirice, au prins a da drumul mărturiilor. Se molipseau unul de la altul, se Încurajau fără cuvinte, ideea timidă a celui dintîi o prelua al doilea și o ducea mai de parte. Așa am ajuns să aflu că, În visele lor de inși intrați În viața conștientă ca nevăzători, pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
integrării României în Uniunea Europeană, reprezintă un imens galimatias. Cine se ambiționează să o citească de la prima la ultima pagină riscă să se zăpăcească și să rătăcească apoi pe străzi în căutarea unor oameni care se exprimă firesc. Sau să se molipsească el însuși de incoerență și să o sperie pe vânzătoarea de la Pâine cu solicitări de genul: „Vă rog să-mi dați și mie două specimene disjunctive de pulbere cerealieră revendicată de Helios. Vă ofer, în afară de această alocuțiune, un sestert din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așeze un pachețel atât de mic pe mai mulți stâlpi, fie și de nisip? Este bine să încheiem cât mai repede lectura cărții lui Miron țic (era să spun și eu „lectura despre cartea lui Miron țic“), ca să nu ne molipsim de incoerență. Mai citim, în treacăt, înainte de despărțire: „Un abur de seninătate se strecoară printre scrierile sale...“ Noi știam că seninătate tocmai aceasta înseamnă; absența oricărui abur. „[Poetul] încearcă să creeze inventivitate și chiar umor.“ Să creeze inventivitate și, probabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de voluntari și s-a năpustit În fruntea lor asupra oștirii muntene. S-a Întors după două ceasuri, plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi așteptat prima ciocnire cu armata otomană. Târziu am Înțeles că oamenii aceia, deși locuiau În Transilvania, socoteau Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]