993 matches
-
confiscate în cursul anului 1948. Pentru a-și întreține familia în exil, Ileana a ținut cuvântări despre România și comunism. A divorțat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ștefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorț. Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic „maica Alexandra” și a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990. Ileana s-a născut
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra comunității grecești de la noi și din alte părți, asupra Vienei, asupra clasicismului și romantismului, după cum mi se pare de tot prețul restituirea pe care o faci cu Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism 9 și analiza tabloului. Rețin pentru mine nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul] sec[olului] al XIX-lea românesc, dar și formulări românești interesante, ca acel „ce unu-i zidit” și mai ales încântă-
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
de ani de arhierie la Roman, din care 36 ca eparhiot (titular). Urmează școala primară în satul natal(1921 - 1928), Școala de cântăreți bisericești la Iași (1930 -1933), Seminarul Teologic monahal din mănăstirea Cernica (1934 - 1941). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu și hirotonit ierodiacon în 1941. În anul 1949 este licențiat în Teologie al Institutului Teologic din București. La 1 aprilie 1949 i s-a încredințat stăreția Mănăstirii Bistrița-Neamț, funcție deținută până în 1966; între 1951 - 1960 îndeplinește și
Eftimie Luca () [Corola-website/Science/308636_a_309965]
-
Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul "„Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”". În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu. În acest răstimp, Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah "Miron", iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Ieromonahul Miron Cristea a
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
stejar de pe Dealul Mănăstirii, la 1,5 kilometri est de satul Oneaga. Schitul aparține canonic de Mănăstirea Sihăstria Voronei. La mănăstire se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
până în 1934 a fost profesor în localitatea Kykladen. Din 1934 se mută în localitatea Messolongi unde devine secretarul mitropolitului Ierotheos (Paraskevopoulos) (1934-1961) din Aetolia și Acarnania. În aceeași perioadă este și protosinghel al aceleiași mitropolii. În 1935 este tuns în monahism primind numele de Augusinos , hirotonit ierodiacon diacon. Din 1941 a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo, titular al eparhiei din Edessa și
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
a continuat organizat după 1761 în doar câteva mânăstiri și schituri scăpate de urgie sau refăcute - în general pe ascuns - ulterior. Mai existau sihaștri, mai ales în pădurile din Maramureș și alte zone carpatine. Acești sihaștri au asigurat totdeauna continuitatea monahismului românesc atunci când prigoanele au distrus sau controlat excesiv mânăstirile. Atât dintre călugării scăpați cu viață, cât și dintre ardelenii ortodocși cu vocație monahală, mulți au fost nevoiți să treacă în Muntenia și mai ales în Moldova, în zonele mai sărace
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
știa gândul de a se retrage într-o mănăstire. În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la creștinism și te-ai botezat, ți-a iertat păcatele personale și păcatul originar. Te-ai spovedit, te-ai mărturisit, ai intrat în monahism, care este iarăși un botez prin care ți-a iertat toate păcatele. Fii liniștit că aceasta este o provocare de la cel rău, care îți aduce tulburare ca să n-ai liniște nici acum". În aerogara din Baia Mare, înainte de îmbarcare pentru București
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Teologic Universitar din București (1953-1957), iar mai târziu studii de specializare la Universitatea din Köln (1976-1977). De asemenea, între anii 1953-1957 a făcut studii la Institutul de Arte Plastice din București, obținând diploma de calificare în muzeografie. Este tuns în monahism la Mănăstirea Neamț la 10 martie 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) și apoi ieromonah (1957). Slujește în calitate de Profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou înființat, la Mitropolia Moldovei, și i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu titulatura de "Vasluianul". În ziua de 11 august 1945, preotul Ioan Marina este tuns în monahism, la Mânăstirea Cetățuia din Iași, primind patronimicul Justinian, făcându-i-se și hirotesia în arhimandrit. Hirotonia în arhiereu a avut loc în Duminica zilei de 12 august 1945, în Catedrala Mitropolitană din Iași și a fost săvârșită de către mitropolitul Irineu
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica "Sf. Spiridon Nou" din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh. Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc. La chemarea Patriarhului Justinian adresată credincioșilor greco-catolici
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
înfruntând sancțiunile, amenințările și chiar domiciliul forțat la care, pentru o vreme, a fost supus». Patriarhul Justinian (1948-1977) a căzut victimă prigoanei comuniste, atunci când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi admise în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri «cca 5.000 de monahi și monahii». Așadar, patriarhul Justinian «a avut curajul să
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Vasile cel Mare avea o experiență importantă a vieții cinobitice și anahoretice (austere) din călătoriile pe care le făcuse în Orient, în cursul cărora a observat diferite forme ale vieților consacrate. Din această experiență, a dezvoltat o nouă formă de monahism, pe care a redactat-o, în parte, cu ajutorul Sfântului Grigore de Nazianz, dând naștere "Ordinului Sfântului Vasile cel Mare". Pentru Sf. Vasile cel Mare, idealul monastic nu se găsește în imensele colonii de călugări care existau în Egipt, nici în
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
în obștea monahală a mănăstirii Copăceni, în vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici. Din cauza presiunilor din partea statului ateu asupra Bisericii de stil vechi, fratele Gheorghe se retrage după doi ani la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, este tuns în monahism de către Părintele Arhimandrit Dionisie. Îndeplinește mai multe ascultări în cadrul mănăstirii. La data de 10 noiembrie 1964 este hirotonit ierodiacon, de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase, iar patru ani mai târziu este hirotonit ieromonah de către P.S. Episcop Meftodie Marinache Nemțeanul. Este trimis
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
PS , născut Pompei Morușca, (n. 20 martie 1883, Dealu Geoagiului, Albă - d. 26 octombrie 1958, Albă Iulia) a fost un cleric ortodox român, care a îndeplinit demnitatea de episcop ortodox al românilor din SUA și Canada (1935-1939). Tuns în monahism în 1925, a fost ales episcop misionar pentru românii din America la 24 ianuarie 1935. Urmează cursurile Gimnaziului în Albă lulia și Blaj, apoi cursurile Institutului teologic din Sibiu (1902-1905) învățător la școlile primare confesionale din Sebeș-Alba, Ludușș-Sibiu și Pâclișa-Alba
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
1920), duhovnic la lnstitutul teologic din Sibiu (1920- 1921 ), director al Oficiului de Statistică al Mitropliei Ardealului (1921), redactor al `Revistei Teologice" din Sibiu (1921-1922), director al Internatului fiilor de preoți din Sibiu (1921-1925); În 1925 a fost tuns în monahism, sub numele Policarp, încredințându-se stăreția mănăstirei Hodoș-Bodrog (1925-1935), hirotesit protosinghel (1925) și arhimandrit (1926). La 24 ian. 1935 ales episcop misionar pentru românii ortodocși din America (hirotonit 24 mart. 1935, înscăunat în Detroit la 4 iul. 1935), unde a
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
din Craiova (1975—1980) și la Institutul Teologic Universitar din București (1981—1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza "Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa". După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) și ieromonah (1986). În anul 1985 a făcut cursurile doctoratorale în specialitatea Patrologie la Institutul Teologic din București, cu dizertația "Politica religioasă a împăratului Iustinian", avându-l
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
Colocviul internațional „Ortodoxia și frumusețile ei într-o lume secularizată“ (Bossey, Elveția, 17-24 aprilie 1987), Colocviul științific „Rolul religiei în cultura și civilizația popoarelor“, organizat de Institutul Mondial al Religiilor din Paris (5-8 martie 1988), Simpozionul „Rolul Sfântului Nicodim în monahismul românesc“ (Mănăstirea Tismana, 23 septembrie 2006), Colocviul „Toward Jerusalem Concil Two“ (TJC II) - „Spre al doilea sinod de la Ierusalim“ (Mănăstirea Sâmbăta de Sus, 16-19 octombrie 2006) ș.a. Începând din anul 1991 a predat la Facultatea de Teologie a Universității din
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
locuință unui călugăr sau o călugăriță și, de loc al relației lor tainice cu Dumnezeu înafara programului vieții de obște. Prin extensie termenul se poate referi în mod familiar la orice cameră mică de locuit, cu sensul de "cămăruță". Inițial (monahismul anahoretic) chiliile - simplu construite, săpate în piatră sau amenajate în peșteri, erau cât mai simple și mai izolate, pentru a nu fi distrasă atenția călugărilor de la cele sfinte. În centrele monastice din Egiptul Inferior ("Nitria" și "Kellia" - secolul al IV
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
cu voce tare să nu se audă de la una la alta. În lavrele din Palestina (sec. IV), deși - în funcție de specificul deșertului local chiliile puteau fi apropiate una de alta, ele își conservau totuși caracterul individual în ansamblul lavrei respective. Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor. Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
trimis pe linia întâi a frontului în Rusia. Este rănit grav la Stalingrad și revine în țară, fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu de unde este eliberat în 1943. Anul 1943 coincide și cu hotărârea sa de a apuca calea monahismului. Se călugărește la Mănăstirea Putna, primind numele de Adrian, și este trimis la Cernăuți ca să facă Facultatea de Teologie (care se va muta la Suceava din cauza avansării armatelor rusești în Bucovina). În vara anului 1945, monahul Adrian este din nou
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
mai au rostul metodele folosite de mișcarea legionară pe plan organizatoric, iar singura posibilitate de a lupta împotriva concepțiilor materialiste este cea pe plan religios, iar în cadrul Bisericii cea mai bună pregătire pentru o astfel de luptă se face în monahism." În biblioteca Mănăstirii Antim ii va auzi conferențiind, după cum aflăm din dosarul de anchetă, pe Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedrea, părintele Benedict Ghiuș, profesorul Alexandru Mironescu și alții. Va participa și la o retragere duhovnicească, organizată de Sandu Tudor la
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
episcop cu 43 de voturi, din cei 55 de deputați prezenți în catedrală. Un vot a fost acordat vicarului Andrei Papp, un vot arhimandritului Nicolae Popea, iar 10 voturi au fost albe. La 23 februarie 1875 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog cu numele de Ioan, iar în cursul lunii martie a devenit pe rând protosinghel și arhimandrit. La 23 martie 1875 a fost confirmat ca episcop de regele apostolic I. Ferenc József, iar la 30 martie, la Sibiu
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]