3,169 matches
-
mare agitată, regina Olga a ajuns la douăsprezece ore după moartea lui Alexandru, la 25 octombrie 1920. Cu multă tristețe, a informat prin telegramă în acea noapte pe ceilalți membri ai familiei regale despre deces. La două zile după decesul monarhului, au avut loc funerariile la catedrala din Atena. Încă o dată familiei regale i s-a refuzat autorizația de întoarcere în Grecia și regina Olga a fost singura rudă (împreună cu soția lui Aspasía) prezentă la înmormântare. Pentru familia regală a Greciei
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie 1917 la 25 octombrie 1920". Potrivit surorii favorite a monarhului, regina Elena a României, acest sentiment de ilegitimitate ar fi fost larg împărtășit de către regele însuși, ceea ce explică în mare măsură mezalianță pe care a făcut-o.
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
pozițiile și în Atropatena, deși consolidarea influenței acestora nu a împiedicat statul Atropatena să-și mențină suveranitatea. La sfârșitul sec. al II-lea î.e.n. în Atropatena a fost construit un oraș-cetate mare, Fraaspa, care a devenit capitala de iarnă a monarhilor atropateni și a jucat un rol important în cadrul evenimentelor militare și politice de la sfârșitul sec. I î.e.n. O altă formațiune statală timpurie însemnată, apărută în partea de nord a Azerbaidjanului de azi (Aran), a fost Regatul Alban. Teritoriul Albaniei Caucaziene
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
suveranul bizantin și i-au cerut să-și plătească datoriile, amenințându-l cu închisoarea pentru datornici, ca pe cel mai amărât milog. Andronic IV, care rămăsese pe tron ca regent , n-a depus nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a fost scos din nevoie de fiul său mijlociu, Manuel, despotul Thessalonicului, și de Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a fost eliberat. Unirea, înfăptuită de ,defensorul bisericii’’, fără consimțământul acesteia din urmă, a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
a făcut simțită prezența în acest Nemulțumit de prestația sa, Regele Soare l-a numit pe spațiu geografic generos. Jean Talon ca guvernator al Noii Franțe. Prima familie de enoriași care s-a instalat, cu mult Noul prim-intendent al monarhului a primit sarcina de curaj, în mijlocul pădurii, a fost a lui Guillaume Labelle. a urgenta dezvoltarea, modernizarea și popularea Casele ridicate de coloniști erau de dimensiuni reduse, teritoriului. În acest sens, Jean Talon a expediat o acoperite cu scoarță de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
a lungul râurilor, activitatea forestieră, pescuitul, vânatul, comerțul cu blănuri și legați sub formă de plute. Comercializarea se făcea sub formă alte îndeletniciri de maximă urgență, cu eficiență sporită. de schimb în natură, celebrul troc. Totodată, l-a informat pe monarh că, în zona francofonă, pe În urma Războiului de Șapte Ani, francezii ai capitulat la 8 care o păstorește, s-au creat mari diferențe între procentajul septembrie 1760. Incepând de la acea dată, englezii au pus bărbaților, raportat la puținele femei existente
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
al II-lea ("George Augustus"; 10 noiembrie 1683 - 25 octombrie 1760) a fost rege al Marii Britanii și Irlandei, Duce de Braunschweig-Lüneburg (Hanovra) și Prinț Elector al Sfântului Imperiu Roman de la 11 iunie 1727, până la moartea sa. El a fost ultimul monarh britanic născut în afara Marii Britanii și a fost renumit pentru numeroasele sale conflicte cu tatăl său și, ulterior, cu fiul său. Ca rege, el a exercitat un control mic asupra politicii în timpul domniei sale, guvernarea fiind controlată "de facto" de primul ministru
George al II-lea al Marii Britanii () [Corola-website/Science/312469_a_313798]
-
tronurile Finlandei, Letoniei și Lituaniei. Până în cele din urmă, înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial (marcată de armistițiul cu țările Antantei de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918) a făcut posibilă declararea independenței reale a Finlandei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, și Poloniei. Monarhii germani impuși țărilor respective au fost nevoiți să renunțe la tron. Un nou tratat, semnat la Berlin pe 2 august 1918, a impus Rusiei plata unor substanțiale daune de război . a avut efect numai pentru opt luni, fiind denunțat de
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
constituie cauza conflictelor cunoscute sub numele de "". Primul conflict a început în 1244. Ioan I d'Avesnes și Guillaume de Dampierre, frați vitregi, s-au aflat în dispută până când regele Ludovic al IX-lea al Franței a intervenit în 1246. Monarhul francez a oferit Hainaut (deși acesta nu era vasal al coroanei Franței) lui Ioan d'Avesnes, iar Flandra lui Guillaume de Dampierre. În baza acestei hotărâri, Margareta a oferit stăpânirea asupra Flandrei lui Guillaume în 1247, însă nu a cedat
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
State” (un prelat) și asistat de o comisie de cardinali și de episcopi. După Conciliul de la Konstanz (1418), care a pus capăt marii Schisme a Occidentului, papa a luat tot mai mult dubla înfățișare de cap al Bisericii Universale și monarh absolut al statului Bisericii: pentru problemela afacerilor politice ale Curiei romane, Martin al V-lea, a instituit Camera secretă; în 1487, sub pontificatul lui Inocențiu al VIII-lea, funcțiile acestei „Camere” au trecut la „Secretariatul Apostolic”: o comisie compusă din
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
că rămășițele încă se mai află în zona Greyfriars. El specula că „se poate (dar acum e puțin probabil) ca la un moment dat în secolul al XXI-lea cineva care sapă acolo să dea peste ultimele rămășițe ale celebrului monarh.” În 2004 și 2005, John Ashdown-Hill a găsit doi descendenți matriliniari de a 17-a generație ai surorii lui Richard al III-lea, . Din ce știa despre organizarea mănăstirilor franciscane, el a tras și concluzia că ruinele bisericii mănăstirii Greyfriars
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
înmormântare s-ar fi ținut la data primei înhumări. Alegerea locului înmormântării s-a dovedit controversată și s-au făcut propuneri ca Richard să fie îngropat în locuri pe care unele persoane le considerau a fi mai potrivite pentru un monarh romano-catolic și yorkist}. S-au lansat petiții online prin care se cerea înmormântarea lui Richard la Abația Westminster, unde sunt înmormântați alți 17 regi englezi și britanici; , despre care unii afirmă că ar fi fost locul preferat de însuși Richard
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
prin care creștinătatea era chemată să se mobilizeze pentru o nouă cruciadă. Regii și împărații Europei erau însă ocupați de războaiele dintre ei. În același timp, papa nu ar mai fi dorit ca noua cruciadă să mai fie condusă de monarhi, deoarece cruciada a doua eșuase în trecut tocmai datorită ambițiilor și orgoliilor capetelor încoronate aflate în fruntea expediției. Papa a ordonat organizarea de procesiuni, rugăciuni și predici pentru a ajuta la organizare cruciadei, care ar fi trebuit să mobilizeze în
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
industriei cărnii și lactatelor. În decembrie 2014, pe 2015 punea Danemarca pe primul loc, explicând că, deși emisiile sunt încă destul de mari, țara a reușit să implementeze politici eficiente de protecția mediului. Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională, în care monarhul, actualmente regina este șeful statului, dar puterile regale se limitează de multă vreme la funcțiuni ceremoniale. Moharhul nu răspunde pentru acțiunile sale, iar persoana sa este sacrosanctă. Sistemul politic danez funcționează în cadrul descris de Constituția Danemarcei. Modificările acesteia necesită o
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
în discuție în lumina aderării Danemarcei la Uniunea Europeană. Parlamentul este format din 175 de membri aleși prin vot proporțional, plus câte doi membri din Groenlanda și Insulele Feroe. Alegerile legislative se țin o dată la patru ani, dar primul ministru poate cere monarhului organizarea de alegeri înainte de termen. În urma unui vot de neîncredere, parlamentul poate obliga fie un singur ministru, fie întreg guvernul, să demisioneze. Sistemul de vot proporțional a dus prin tradiție la formarea de coaliții de guvernare. Majoritatea guvernelor daneze postbelice
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Sistemul de vot proporțional a dus prin tradiție la formarea de coaliții de guvernare. Majoritatea guvernelor daneze postbelice au fost fie guverne de coaliție, fie guverne minoritare, susținute în parlament și de partide neguvernamentale. Primul ministru este numit formal de monarh, în urma consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului anterior. În practică, primul ministru este ales prin negocieri între liderii partidelor parlamentare, de regulă fiind numit liderul celui mai mare partid dintr-o coaliție. Autoritatea executivă se exercită
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului anterior. În practică, primul ministru este ales prin negocieri între liderii partidelor parlamentare, de regulă fiind numit liderul celui mai mare partid dintr-o coaliție. Autoritatea executivă se exercită în numele monarhului de către primul ministru și de miniștrii cabinetului, fiecare administrând un portofoliu. Cabinetul, primul ministru și ceilalți miniștri formează în ansamblul lor guvernul Danemarcei. După o înfrângere în alegerile generale, în iunie 2015, Helle Thorning-Schmidt, șefa (în ), a demisionat din funcția
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]
-
Când Maria a împlinit nouă ani, Henric i-a dăruit propria ei curte la castelul Ludlow și multe din prerogativele regale obișnuite numai pentru un Prinț de Wales chiar numind-o Prințesă de Wales. A rămas singura fiică a unui monarh englez care a fost numită Prințesă de Wales deși tehnic n-a fost niciodată investită cu acest titlu. Totuși Henric era dezamăgit că nu are un fiu. În timpul copilăriei sale, Henric a negociat potențiale căsătorii pentru ea. Când avea numai
Maria I a Angliei () [Corola-website/Science/308481_a_309810]
-
ca șef religios al marșului. După traversarea Porților Ciliciene, Balduin de Boulogne s-a îndreptat pe cont propriu spre ținuturile armenești din zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam la jumătatea distanței dintre Constantinopol și Ierusalim. Creștinii au ajuns aici în octombrie 1097 și au asediat orașul aproape opt luni. În timpul
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
flamandă, 10 de comunitatea franceză și 1 de comunitatea germanofonă. Senatorii cooptați sunt 10 membrii aleși de primele două grupuri de senatori. Regulile de eligibilitate sunt aceleași ca și cele pentru membrii Camerei Reprezentanților. Senatorii de drept sunt actualmente copiii monarhului Albert II, membrii majori ai familiei regale care sunt eligibili pentru a urca pe tron. Teoretic aceștia pot vota, dar deoarece familia regală trebuie să fie neutră aceștia nu votează și nu sunt socotiți la numărătoarea de cvorum. Rezultatul alegerilor
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
ocazia ședințelor comune ale celor două camere. Acestea se reunesc în anumite condiții enumerate în Constituție: depunerea jurământului de către Rege, declararea unei regențe. Ultima reuniune a avut loc pe data de 9 august 1993 cu ocazia depunderii jurământului de către actualul monarh.
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
de ani, adesea Clémentine călătorea la Paris pentru a studia ultima modă. După ce l-a văzut pe Ferdinand recunoscut internațional că Prinț al Bulgariei, Clémentine a murit cu un an înainte că visul ei de a-l vedea instalat că monarh s-a împlinit. Clémentine a murit la Viena la 16 februarie 1907, la vârsta de 89 de ani. Influență ei asupra lui Ferdinand era atât de pronunțată încât oamenii au început să prezică căderea lui. A fost înmormântată la Coburg
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]