1,121 matches
-
franceză devenită independentă în 1953, avea în acel moment în fruntea ei pe regele Norodom Sianuk; acesta reușise să facă din țara sa o insuliță de relativă prosperitate, dar practica o politică autoritară și-i supunea represiunilor pe opozanții regimului monarhic. O parte a comuniștilor cambodgieni declanșează în jungă o luptă armată*, sprijinită și de PC vietnamez. Grupul conducător* este constituit din intelectuali formați în Franța, atât în universități, cât și în rândurile PCF*: Pol Pot - pseudonimul lui Saloth Sar sau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inclusiv dreptul de a se opune unei guvernări nedrepte, precum și instituirea unei democrații republicane pe o bază federală cu totul nouă. Paine a atacat Curtea și guvernul lui George al III-lea și i-a avertizat pe toți ceilalți conducători monarhici că izbucnirea revoluției în Europa anunța zori noi pentru principiile democrației. "Monarhia este doar un balon de săpun, un artificiu de curte pentru a face rost de bani", nota el, admițînd că puterea pompoasă și avară de bani a monarhiei
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
care-și cîștigă existența prin război și prin menținerea certurilor dintre națiuni". El insista, totuși, contra acestui curent, că cetățenii tuturor națiunilor, uniți în dragostea lor pentru democrația republicană, aveau datoria să demaște ipocrizia fiscală, frauda și zăngănitul armelor despotismelor monarhice, văzute drept guverne agresive care nu dădeau socoteală decît lor înșile. Și, a conchis el, lupta pentru guvernămînt reprezentativ pentru alegeri periodice, legislaturi cu termene fixe, vot universal, libertate de asociere, presă liberă și alte libertăți cetățenești necesita recunoașterea dreptului
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din partea de Nord a Iranului, influența crescândă a Angliei în domeniul petrolului după retragerea ei din Sudul țării, activitatea grupului numeros de consilieri americani invitați să facă o radiografie a situației economice iraniene constituiau factorii care distrăgeau atenția noului regim monarhic, stabilit în Iranul postbelic, de la lărgirea relațiilor cu noile state socialiste. Evoluția relațiilor cu Europa de Vest și SUA a cunoscut un ritm mult mai alert, datorită interesului crescând pentru dezvoltarea economică, Iranul devenind o piață de desfacere cu un potențial însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
20 de ani, cu un decalaj pentru primii 5 ani. Biserica, cea mai lezată în interesele ei prin reforma agrară, a devenit autoarea și, în cele din urmă, conducătoarea efectivă a mișcării nu numai impotriva reformelor, ci și împotriva sistemului monarhic. După unele precepte ale islamului, conducătorul bisericii trebuie să fie în același timp și conducătorul laic. Primii organizatori împotriva regimului erau înalții preoți, în frunte cu aiatollahul șeful suprem al bisericii din Qom. Armata, care la început apăra monarhia, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
teologie. Khomeini îl acuză deschis pe șah pentru crimele comise de poliție și armată, considerându-l agent al Israelului. În aprilie, el învinuiește ulma din Qom și mai multe orașe iraniene pentru lipsa de atitudine față de acțiunile agresive ale regimului monarhic, acuzându-le de cooperare cu acesta. El era împotriva șahului, a lui Saddam Hussein, Jimmy Carter, Ronald Reagan, pe care deseori îi ataca pentru "lipsa lor de credință în Dumnezeu", pentru "regimurile lor impuse popoarelor din ordinul Satanei", considerându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
primul ministru. Proclamarea Republicii Islamice Iran prin săvârșirea Revoluției Islamice anunțate de Khomeini și, mai ales, tendința acestuia de a exporta revoluția în toate țările musulmane au reprezentat o reală amenințare pentru toate statele islamice guvernate în general de sisteme monarhice și/sau autocrate. Contradicțiile de interese economice la care s-a adăugat și suma conflictelor deja menționate au constituit un motor, totodată un prilej (legat de debandada cauzată de răsturnările politice petrecute în Iran) pentru a începe un război împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un război nici sub aspect material (dotare militară), nici moral-spiritual, atacul venind din partea unei țări islamice. Revoluția impusă de cler mai curând decât organizată prin convingerea maselor a dezorganizat țara din punct de vedere social și economic. Prin căderea sistemului monarhic și proclamarea Republicii Islamice, în Iran s-a deschis o nouă eră în istoria țării. Se pare că este epoca cea mai controversată din trecutul său multimilenar. Revenind pe planul intern, aiatollahul Khomeini începuse să dea sfaturi tuturor popoarelor mari
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
359 Iver Neumann 360 aduce dovezi că identitățile pot fi fluide, având la bază un proces continuu de negociere, ca de exemplu identitatea rusă/sovietică vizavi de Europa, în mod special de când Revoluția Franceză a pus sub semnul întrebării regimul monarhic. Autorul respinge ideea că statul (sau liderii cheie) selectează o identitate pentru a o impune societății sau în alte regiuni ale lumii. Religia și clasa sunt două dimensiuni asupra cărora elita rusă are păreri divergente. Identitățile nu sunt integrate în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fapt foarte curios este că dispozițiile legale nu par să corespundă importanței istorice a claselor nobiliare în respectivele țări. Astfel, între țările în care titlul este protejat prin dreptul civil se găsește Finlanda, care nu a cunoscut niciodată un regim monarhic, dar și Belgia, unde tradiția înnobilării este încă vie. În Europa mai sunt zece țări conduse de monarhii. Situațiile claselor nobiliare respective sunt foarte diverse. Olanda, Suedia și Danemarca pot fi incluse în aceeași clasă ca Finlanda, unde titlurile sunt
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
părea surprinși de această afirmație. Ce fel de „reafirmare” a condiției publice a teologiei avem în vedere? La urma urmei, spre deosebire de Franța (a cărei viziune îngustă despre laicizare a fost asimilată necritic în cultura română 1), Marea Britanie este un stat monarhic parlamentar în care religia face parte din evenimentele publice ale națiunii. În mod tradițional, la Oxford, Cambridge sau Durham, fiecărui colegiu universitar - iar ele sunt de ordinul zecilor - îi este alocat o capelă creștină. Mai recent, membrii altor religii se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acei bazilei ai Bizanțului cărora năzuise să le fie egal. Prin modificări petrecute la nivelul funcției operei, își află locul, în una și aceeași compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, îngr. Iosif Naniescu și C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
el fiind reprezentant al centrului, eufemizând astfel pe marele regizor al teatrului existenței, reprezentat de Dumnezeu. Ca și când prozatorul ar fi dorit să ne convingă că în variante de organizare politică atât de diferite, jocul hazardului este la fel de eficient: atât sistemul monarhic absolut, cât și cel democratic lasă loc subiectivității și întâmplării. Numai că firele telegrafului sunt substituite de sforile marionetelor de la curtea califului, cărora singura poruncă le e de ajuns ca să-și continue rolul, jucând alături de dublura actorului principal, ca și când nimic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
proclamată în 1990, în amintirea Adunării Națională de la Alba Iulia din 1918 prin care 100.000 de persoane venite din toate zonele Transilvaniei și ale Banatului au hotărât Unirea cu România (vezi Unirea Mare). 10 mai - sărbătoarea națională a României monarhice din 1866 până în 1947. A fost fixată pentru a aminti ziua în care principele Carol, viitorul rege Carol I (vezi Carol I rege României), a rostit în Parlamentul de București, în limba română, jurământul de fidelitate pentru patria adoptivă. A
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
că?”, însoțite de caricaturi, desene, reproduceri. În articolul Un program de activitate, sub pseudonimul Simeon Rufu, Ion Foți anunță că redactorii nu își vor lua vacanță în timpul verii, rămânând să informeze publicul cititor despre fenomenul cultural de pretutindeni. Declarându-se „monarhici din convingere”, „tradiționaliști prin educație și cultură”, „susținători numai ai ideilor sănătoase, a concepțiilor clare în arta” și „propovăduitori ai Frumosului, unit numai cu Binele”, ei își definesc în continuare un program susținut de bilanțul numerelor apărute: „La această revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
o mare distanță de candidatul autonomist. Sinn Fein s-a găsit izolat începînd cu anul 1910 pe scena politică irlandeză datorită diferențelor însemnate care existau între acest partid, Frăția Republicana și Partidul Autonomist Irlandez. Sinn Fein milită pentru un dualism monarhic, în timp ce Frăția Republicana, pentru o republică independența. Față de Partidul Autonomist, Sinn Fein avea o altă tactică pentru a duce lupta politică împotriva englezilor. Partidul Autonomist Irlandez s-a implicat în sistemul politic englez, în timp ce Sinn Fein dorea respingerea acestei implicări
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
oarecum în concurență cu principiul domniei majorității, asociat cu sistemul numit democrație (în continuare, în America și în multe țări ale lumii, există controversa dacă țara respectivă este și trebuie să urmeze principiile democrației sau ale republicii, chiar în regimurile monarhice). Este aproape incontestabil că principiul responsabilității nu poate fi garantat decât de sistemul republican pentru cetățeanul ca individ, pe când sistemul democratic poate face același lucru pentru grupuri majoritare, dar numai pentru o vreme (de exemplu, temporar, pentru clasa muncitoare, dacă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
al VI-lea (1352-1362), după alegerea sa, anulează angajamentul pe care îl luase împreună cu toți cardinalii de a convoca Sfîntul Colegiu în cazul unor hotărîri importante. O astfel de evoluție provoacă cu atît mai multe critici, cu cît creșterea puterii monarhice și administrative a papalității coincide cu o scădere a influenței sale spirituale și a activității pastorale. În această perioadă de calamități, cînd nevoile spirituale împing oamenii către forme mistice de practică religioasă, papalitatea este condusă de monarhi administratori și constructori
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Bisericii franceze, galicanismul 25, care se va răspîndi în toată Europa. Aceasta este sprijinită de juriștii laici și de universitari. Primii sînt dornici să-și extindă atribuțiile judiciare asupra cauzelor ecleziastice, în timp ce ceilalți sînt pătrunși de criticile intelectualilor împotriva decăderii monarhice și administrative a Sfîntului Scaun. În Franța, "Visul din livadă" scris în 1377 de un consilier al lui Carol al V-lea susține că regele "este vicarul temporar al lui Dumnezeu", adică reprezentantul său pentru toate problemele care nu țin
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
toate acestea, în timpul crizei, papalitatea a trebuit să renunțe la intenția de a reuni sub autoritatea sa întreaga lume creștină, să recunoască existența statelor și să cadă la învoială cu noua guvernare a acestora. Modelîndu-se după noua formă a statelor monarhice centralizate, ea nu a știut totuși să înfăptuiască reforma spirituală pe care cerințele epocii o făceau necesară și care se va realiza pe alte căi. Secole de criză profundă a Bisericii și a valorilor spirituale, secolele XIV și XV sînt
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
instituții stabile și eficace, care asigură autoritatea suveranului. Spania, care termină recucerirea peninsulei distrugînd în 1492 ultimul stat musulman, emiratul Granadei, devine, sub "Regii catolici" Ferdinand de Aragon și Isabella de Castilia, un regat puternic, bine organizat, în care legea monarhică acționează asupra tuturor. Încă de la începutul secolului al XIV-lea, ca urmare a acțiunii oamenilor legii cu care se înconjoară Filip cel Frumos, Franța a devenit un stat centralizat, în care noțiunea de stat, scoasă din dreptul roman, determină organizarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Europa și din noul "regat al Spaniei", statul cel mai important de pe continent. La vest: Franța și Anglia în războiul de o sută de ani La sfirșitul secolului al XIII-lea, în Franța și Anglia se instituie două puteri monarhice naționale în care, alături de practicile feudale, începe să se impună revendicarea drepturilor regelui. Cu toate acestea, triumful statului național în Europa occidentală nu permite asigurarea stabilității pe continent. În Franța, monarhia feudală, fondată sub Filip August și Ludovic al IX
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este concepută ca o creștinătate, ci ca o juxtapunere de entități naționale care luptă pentru hegemonie. Capitolul 4 O COTITURĂ FUNDAMENTALĂ: MARILE DESCOPERIRI ■ La sfirșitul secolului al XV-lea, Europa cunoaște o redresare bazată, în vestul continentului, pe restabilirea ordinii monarhice pe principii moderne și pe regresul bolilor endemice și a perioadelor de foamete. Se constată o creștere demografică și o reluare a producției agricole, industriale și a comerțului În acest context de dezvoltare și datorită utilizării mijloacelor tehnice, navigatorii europeni
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
După un secol și jumătate de tulburări de tot felul, a doua jumătate a secolului al XV-lea reprezintă pentru Europa epoca redresării și a instaurării unei ordini pe baze noi. Sfîrșitul războiului de o sută de ani, restabilirea ordinii monarhice mai întîi în Franța și ceva mai tîrziu în Anglia, reunificarea monarhiei spaniole, acel "modus vivendi" stabilit în Italia și în Sfîntul Imperiu la sfîrșitul unei lungi perioade de lupte municipale în primul caz și dinastice în cel de-al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
epocă a barocului. Datorită influențelor italiene Curtea Mariei de Medici și spaniole sub domnia lui Ludovic al XIII-lea barocul pătrunde masiv în momentul în care țara trece prin tulburări civile și în care aristocrația încearcă să se opună puterii monarhice. Gustul pentru libertate, fantezie și exuberanță răspunde dorințelor unei nobilimi care încearcă să zdruncine rînduiala regală. Sprijinit de magistrații și de burghezii provinciali, clasicismul, care se afirmă de la mijlocul secolului al XVI-lea, desigur, nu dispare, dar este combătut cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]