1,681 matches
-
nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai puțin de douăzeci de pași, Alexandru Își dădu seama că era marea căpetenie mongolă Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, strănepotul lui Gingis Han. Amir se apropie de Alexandru, dar păru că nu-l vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Îl ajută pe Alexandru să se ridice și el. - Iartă-mă, spuse francezul. N-avea rost să mori ca un prost. Nu e lupta ta. -Ba da, Yves, răspunse Alexandru În franceză. E chiar lupta mea. Nu Înțelegi limba mongolă, de aceea te iert. Omul acela legat de șa este cel care l-a torturat pe tatăl meu. Și doar cineva de același sânge Îl poate răzbuna. E Yassa, legea sfântă a mongolilor, lăsată de Gingis han! - Alexandru! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încercat să-ți țină piept, dar pe care l-ai aruncat În apă dintr-o singură lovitură. Îmi recunosc faptele și mă căiesc pentru ele. Le voi plăti atunci când Tengri va hotărî. Oană deschise ochii și Îl recunoscu pe luptătorul mongol. Dar nu făcu nici un gest. - Sângele meu, continuă Amir, s-a unit cu sângele fiului tău, Ștefănel, demult, În munții Caucaz. Suntem Anda. Înfrățiți sub aripa aceluiași destin. Am, acum, o singură dorință. Binecuvântează-mă ca al treilea fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl căutară pe Alexandru, care aștepta Încuviințarea de a-l provoca la luptă pe Ogodai. Apoi descoperiră chipul calm al lui Angelo, luminat de făcliile Apărătorilor. Bătrânul comandant Înclină ușor fruntea, În semn de aprobare. Oană Întoarse privirile spre războinicul mongol, căutând În sufletul lui răspunsul la aceeași Întrebare care Îl obsedase În ultimii șaptesprezece ani: trăia, oare, Ștefănel? Chipul mongolului era deschis, ochii Îi erau sinceri. Nu era primejdie În prezența lui, ci forță și căință. Iar dincolo de toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea aduce moartea. Cât de rapid putea fi acest om dacă Își lăsase arcul la spate, devenind țintă fără apărare? Ogodai pregăti cea de-a treia săgeată. Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spărgând cu copitele crusta de gheață care se formase deasupra zăpezii, iar apoi picioarele li se afundau În stratul de omăt până la genunchi sau, uneori, până la piept. Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și săgeții, Înota prin zăpadă. Cu doar trei zile Înainte, vremea păruse a se Înmuia și un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei. Li se păruse un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ucisese cu sânge rece un urs În pădurile Înzăpezite ale Caucazului și apoi de fratele de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor În micul Nimeni? Poate că da. Acum, după ce văzuse Înfruntarea dintre Anda și Cei Patru Cuceritori, Amir Înțelesese că era unul și același om, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care țintea arcașul mongol era singurul care elimina riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Punguțele cu explozibili. Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau praf explozibil și praf orbitor, Închise unul În altul, sub șa. Shuriken-uri la brâu și În cotiere. Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol și trei tolbe de săgeți pe cel de-al doilea cal. Tot acolo săculeții cu Metsubushi, prafuri și otrăvuri cu efect imediat. Tot acolo bilele cu patru vârfuri Tetsubishi, care Împiedicau caii urmăritorilor. Și Naginata, lancea-halebardă care putea ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În Moldova. Toate informațiile adunate până atunci duceau spre el. Luptătorul care avea darul prevestirii. Un țipăt uriaș, ca al unui animal Înjunghiat, se ridică deodată peste păduri. Semnalul de moarte al războinicilor Bordjighin. Cel care vestea triburilor din stepele mongole dispariția unui mare conducător. Acel semnal nu se mai auzise În Asia de la moartea marelui Gingis Han. Ștefănel tresări. În aceeași clipă, Alexandru Înțelese tristețea din zâmbetul fratelui său. Pietro privi În jur. Moldova Își pregătea mica ei cavalerie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întorci și obrazul celălalt. Nu avea nici o ezitare. - Cercul morții! ordonă Andà. Alexandru văzu, uluit, cum mongolii sar În șei și fac trei cercuri În jurul lor. - Uzjun! spuse Anda, cu același glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo unde trebuie să fie Îngropat. Spiritele munților Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fruntea de pământ, dar Alexandru observă că umerii i se zguduie Încet de plâns. - Uzjun... ridică-te... știu ce vrei... dă semnalul! Și lasă moartea să cuprindă aceste locuri. Bătrânul se ridică, mulțumind din priviri. Ridică ambele brațe spre călăreții mongoli și apoi le depărtă Încet. Din cercul care se rotea izbucni o chemare lungă și aspră. Apoi se repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult apropiindu-se. Acum, acea forță se dezlănțuise. Dar nu putea duce singură Întreaga bătălie. Cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țărm. Ștefănel nu spuse nimic, iar Alexandru nu Întrebă nimic. Marea era pustie până la orizont. Nu mai exista nici o primejdie. Nici o flotă otomană. Imposibilul se petrecuse. Alexandru Își aminti un episod uitat din cărțile citite despre Extremul Orient. Două flote mongole scufundate la țărmul Japoniei. Fără nici o bătălie navală. Japonia. Locul În care fratele său devenise altcineva. - Alexandru... se auzi vocea calmă a lui Ștefănel. Nu trebuie să fii marcat de ce s-a Întâmplat la malul mării. Nu știu dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acest roman. Toate acestea sunt evenimentele istorice descrise pe larg de istoricii arhipelagului nipon. Chiar și scufundările misterioase de flote constituie realități istorice, În ciuda aerului de „magie” pe care ele le Îmbracă În romanul de față. Cele două mari flote mongole s-au scufundat În anii 1274 și 1281, din cauza unor furtuni pe cât de necruțătoare, pe atât de inexplicabile. La rândul ei, flota turcească pornită În august 1476 spre Moldova s-a scufundat și ea, fără nici un supraviețuitor. Momentul este descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang! Bang! Bang! mi-am reamintit sunetul. Era neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toată casa n-ai loc să arunci un ac. Cutiile sunt îngrămădite pe mese și pe paturi, nemairămânând nici un ungher unde să te așezi sau să dormi. Însă cadourile continuă să se reverse. Într-o dimineață, sunt aduși șase cai mongoli. Darurile constau în picturi, antichități, cupoane de mătase și broderie din Soochow. Pe lângă bijuterii magnifice, îmi sunt dăruite articole de îmbrăcăminte, podoabe de cap și pantofi splendizi. Mama primește servicii din aur pentru ceai, oale de argint și vase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]