522 matches
-
fiind celebrată În toate orașele țării. Elementul esențial era parada desfășurată În fața elitelor politice - locale, regionale, naționale. Aceste parade nu mai erau acum spontane, ci erau orchestrate cu grijă de Partidul Comunist. În 1949, după ce comunismul Își consolidase poziția și monopolizase puterea, sărbătoarea de 1 Mai s-a concentrat asupra paradei militare din Varșovia. Mai târziu, componenta militară a fost abandonată, probabil din cauza ambiguității semnificațiilor simbolice ale Armatei, În mod tradițional asociate În Polonia cu lupta pentru suveranitatea națională: acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și modernizări postprivatizare. Chair la potențialul ridicat al stațiunii, este nevoie de forță financiară majoră, investițiile în modernizări putând fi recuperate în aproximativ 7-8 ani. Dezvoltarea catalitică În alte locuri, un promotor poate domina procesul de dezvoltare, fără a-l monopoliza totuși. Mai curând, activitățile sale servesc drept „catalizator”, stimulând alte dezvoltări. Acest proces, care poate fi denumit dezvoltare „catalitică”, se caracterizează prin următoarele etape: 1. Impulsul inițial provine de la un singur promotor important (de multe ori o companie mare din
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
puteri celor vechi ale conducerii orașului; într-altul, a înlocuit vechea conducere cu o nouă municipalitate sau cu un comitet revoluționar. Într-un loc noua conducere apărea dintr-o revoltă, în altul se impunea pașnic. "Peste tot, aceste noi puteri monopolizează prerogativele, pentru că monopolizează susținerea opiniei: astfel, ele preiau poliția și justiția, dar și rezervele de subzistență, adică ajung să aibă o putere mult mai mare decât puterea pe care o avusese vreodată intendentul regal. În același timp, aceste noi puteri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale conducerii orașului; într-altul, a înlocuit vechea conducere cu o nouă municipalitate sau cu un comitet revoluționar. Într-un loc noua conducere apărea dintr-o revoltă, în altul se impunea pașnic. "Peste tot, aceste noi puteri monopolizează prerogativele, pentru că monopolizează susținerea opiniei: astfel, ele preiau poliția și justiția, dar și rezervele de subzistență, adică ajung să aibă o putere mult mai mare decât puterea pe care o avusese vreodată intendentul regal. În același timp, aceste noi puteri pun pe picioare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tandemul (o idee, prin ricoșare, declanșează pe cale asociativă o nouă idee altui coechipier), acesta are prioritate în intervenție, lucru care trebuie semnalat prin trosnirea degetelor; - unii autori recomandă să i se acorde prin rotație cuvântul fiecărui participant, pentru a nu monopoliza discuția. Rolul conducătorului de grup poate fi delimitat prin următoarele atribuții: - încurajarea prin fraze adecvate; - orice intervenție inhibitoare este sancționată printr-un clopoțel; la trei asemenea greșeli persoana părăsește ședința; - când ritmul activității se blochează conducătorul propune propriile sale idei
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
avuseseră loc în prima, s-a dovedit a fi la fel de aglomerată. Ca și în Vermont, adunările citadine nu sînt dominate de cei educați și cu stare. Convingerile puternice și determinarea de a-și spune părerea nu sînt în nici un caz monopolizate de un singur grup socio-economic. Cu toate limitele sale, democrația de adunare are multe argumente în favoarea sa. DAR MAI BINE MAI MARE ALTEORI După cum am văzut în Capitolul 2, nici grecii nu au scăpat de dilemă. Întrucît erau conștienți că
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La Roma, colegiile sacerdotale centrale se limitează la dreptul sacru, la legile-cadru, cum este aceea din Urso (cf. subcapitolul 3.2a), și la cazuistică, la divinație și la un control
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
III-lea (Gnoli, 1989a, 1993). Tocmai afirmarea orientării naționaliste a culturii iraniene a fost elementul care a Învins universalismul maniheic. Fondul social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
României din toate acestea? Despoți orientali denaturați posedînd instinctul politic sănătos caracteristic românilor, dar care era programul politic? Politicianismul. Partidele Conservator și Liberal veneau pe rînd la putere, dar etichetele politice erau doar o acoperire pentru voința elitei de a monopoliza puterea. Pentru Iorga și pentru naționaliști, acest sistem bipartit conservator și liberal aducea aminte de așezarea geamănă Sodoma și Gomora 14. Într-adevăr, elita încerca să facă din București un Paris al Orientului; puteai fi martor la orice manifestare a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cuviință să mărească de patru ori taxa pe arendă. L-au urmat și alți proprietari de pămînturi 180. Acesta a fost începutul ieșirii la iveală a feței mai puțin atrăgătoare a capitalismului. Max Weber ar fi spus că Mochi Fischer monopolizase arendarea pămîntului. Iorga nu pare să fi avut nici un contact cu Weber (nu a reușit să aprecieze sociologia), iar părerea lui despre Fischer s-a rezumat la comentariul că acesta "nu este deloc mai bun decît șarlatanii și găinarii pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tulburi de după primul război mondial. După 1945 Însă, raportul de forțe s-a inversat. În primul rând, aceste partide - În special Uniunea Creștin-Democrată (UCD) În Germania de Vest, Creștin-Democrații (CD) În Italia și Mișcarea Republicană Populară (MRP) În Franța - aproape monopolizaseră electoratul catolic. În Europa anului 1945, acest lucru era important: opțiunile catolicilor erau Încă strict conservatoare, În special pe probleme sociale și În regiuni dominate de credincioși practicanți. Alegătorii catolici din Italia, Franța, Belgia, Olanda și cei din sudul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1949, el trebuia să-și asume și să mențină un „rol conducător”, eliminând sau absorbind celelalte formațiuni politice. Partidul devenea singurul mediu al mobilității sociale, comandând și Împărțind - prin controlul curților judecătorești - dreptatea. Inseparabile de stat, ale cărui instituții le monopolizase, recipiente ale ordinelor directe de la Moscova, partidul local și aparatul securității de stat funcționau ca niște curele de transmisie pentru puterea sovietică. În al doilea rând, partidul-stat urma să exercite monopolul În deciziile economice. Nu era deloc simplu. Statele est-europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din cauza propriei istorii și geografii centrifuge: Napoli, Florența, Bologna, Milano și Torino formau lumi aparte, având fiecare universitățile, ziarele, cercurile intelectuale și academiile sale. Roma servea drept leagăn al autorității, sursă a fondurilor și locus al puterii. Dar nu a monopolizat niciodată viața culturală a națiunii. Nu rămânea, prin urmare, decât un loc pentru viața intelectuală europeană În anii de după război: un singur oraș, singura capitală națională ale cărei obsesii și diviziuni puteau reflecta și defini starea culturală a Întregului continent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcut pe istorici să trateze sistemul politic italian cu un anumit dispreț. Ocaziile pentru deturnare de fonduri, mită, corupție, favoritism politic și chiar jaf la drumul mare erau Într-adevăr numeroase și de ele au profitat În special creștin-democrații, care monopolizaseră practic puterea 13. Dar sub umbrela acestor aranjamente, statul și societatea din Italia s-au dovedit remarcabil de rezistente În fața dificultăților de moment și ale celor care aveau să urmeze. După standardele canadiene sau daneze, Italia anilor ’50 suferea În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scena politică italiană era ocupată de o largă coaliție de centru-stânga din care nu lipseau decât foștii fasciști și comuniștii. Republica Federală Germană a fost guvernată din 1966 de o „Mare Coaliție” a creștin-democraților și social-democraților care, Împreună cu liber-democrații, au monopolizat Bundestagul. Aceste aranjamente asigurau stabilitatea și continuitatea politică, dar au avut printre efecte faptul că, În cele trei mari democrații occidentale, opoziția radicală a fost nu doar marginalizată, ci exclusă complet din parlament. „Sistemul” părea, Într-adevăr, condus numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mase de alegători din aceeași clasă sau profesie, uniți printr-un set comun, moștenit și mai degrabă abstract de principii și obiective. Măsurile politice concrete contau mai puțin decât apartenența la un grup. Dar În anii ’70 atenția a fost monopolizată de măsurile concrete. Au apărut partide și mișcări cu „deziderat unic”, a căror bază electorală era descrisă de o geometrie variabilă a intereselor comune: deseori limitate, uneori chiar de ordinul capriciului. Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) din Marea Britanie, remarcabil de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simplu un transfer de forță economică puternic concentrată din sectorul public În cel privat - ceea ce s-a și Întâmplat. Grație aranjamentelor complicate de acționariat Încrucișat, multe firme private mari din Franța, de exemplu, imitau comportamentul vechilor companii de stat. Ele monopolizau sectoare Întregi și erau la fel de puțin răspunzătoare În fața micilor acționari precum fuseseră În fața consumatorilor sau plătitorilor de impozite pe vremea când erau administrate de stat. În mod ironic, privatizarea și competiția sporită nu au afectat imediat nici dimensiunile sectorului de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic monopolizate de Germania. În Elveția (ca și În Belgia), fiecare regiune avea propriile canale de televiziune, folosind limbi diferite, relatând evenimente diferite și operând În stiluri complet opuse. BBC, cum observau amar criticii, abandonase estetica și idealurile sale mai vechi de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1,8-2,1 mp pe elev în sala de clasă și 2,7-3 mp pentru fiecare copil în grădiniță.” (Învățământul rural în România, 2000, p. 71) „[Grupul etnic al romilor] pare să fie singurul grup etnic care are tendința să monopolizeze un strat social caracterizat printr-un nivel scăzut de bunăstare, printr-un prestigiu destul de scăzut (deși există diferențe în modul în care diferitele grupuri de romi sunt percepute în funcție de stilul lor de viață) și prin ocupații «tradițional țigănești», deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Giurescu (1942). Piața manualelor de istorie și a literaturii didactice în general care a funcționat până în acel moment în sistemul educațional românesc este închisă odată cu instalarea regimului de democrație populară după abolirea monarhiei în 30 decembrie 1947. Literatura didactică este monopolizată de stat, autoritățile socialiste introducând, după modelul stalinist, principiul manualului unic. Noua viziune oficială, singura disponibilă, asupra trecutului românesc este codificată în manualul redactat de un colectiv coordonat de academicianul Mihail Roller, sub titlul de Istoria României (1947), ulterior redenumit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prefacere a fost ocazionată de "reforma comprehensivă" a educației postdecembriste, care a presupus introducerea manualelor alternative în educația de stat, reluându-se astfel tradiția pluralistă a literaturii didactice românești întreruptă vreme de jumătate de secol prin manualele unice care au monopolizat discursul școlar între 1948 și 1999. Pluralizarea discursivă în discursul școlar despre trecut a contribuit la instituirea unei "piețe a memoriei" în care diferite versiuni asupra trecutului rivalizează în vederea dobândirii de credibilitate publică. 1.2.2. Manualul de istorie națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
4). Deși a rămas fără prea mari efecte în realitatea concretă, legislația educațională prusacă simbolizează începutul unei noi epoci în istoria învățământului, una în care statul își asumă din ce în ce mai multe responsabilități cu privire la educarea populației, ajungând în cele din urmă să monopolizeze procesul educațional. Ecartul căscat între "realitatea legislativă" și "realitatea faptică" a fost redus o jumătate de secol mai târziu, în 1763, când Frederic al II-lea (cel Mare) a emis General Land-Schule Reglement prin care reafirma caracterul obligatoriu al educației
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]