537 matches
-
de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă a LXX și în manuscrisele de la Qumran (cf. 4QDeutj) - ne descoperă conjunctura religioasă preexilică, în care Yhwh nu este venerat ca unic Dumnezeu (monoteism), ci doar ca zeul suprem al poporului său, a cărui moștenire, adică teritoriu, era dată națiunii pe care el o alesese: Israel. Hotarele popoarelor erau determinate de voința și puterea divină, nu de cea omenească. Acest concept este confirmat ulterior
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al VIII-lea - al VII-lea î.C.), care reprezintă o reelaborare locală a unei zeițe înaripate, imagine ce arată influența asiriană (cf. Fig. 6; HAE, vol. II/2, n.3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp. 385-389). Excursus 1 Dezvoltarea monoteismului Termenul „monoteism”, intrat de mult în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-lea - al VII-lea î.C.), care reprezintă o reelaborare locală a unei zeițe înaripate, imagine ce arată influența asiriană (cf. Fig. 6; HAE, vol. II/2, n.3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp. 385-389). Excursus 1 Dezvoltarea monoteismului Termenul „monoteism”, intrat de mult în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități, deseori constituite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp. 385-389). Excursus 1 Dezvoltarea monoteismului Termenul „monoteism”, intrat de mult în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități, deseori constituite organic într-un panteon. Știința modernă a istoriei religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari care, pentru a spune așa, descriu situații aflate la jumătatea drumului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
monolatria”, care desemnează cultul unei singure divinități, fără a exista o negație teoretică a celorlalte divinități. Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre geneza monoteismului ebraic au fost foarte populare în secolul al XIX-lea, drept consecință a dezvoltării teoriilor evoluționiste și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie, teoretizată ferm
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie, teoretizată ferm în termeni religioși de Wilhelm Schmidt (1868-1954), a fost bine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie, teoretizată ferm în termeni religioși de Wilhelm Schmidt (1868-1954), a fost bine primită din prima jumătate a secolului al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o divinitate supremă, superioară tuturor celorlalte. Până în secolul al VII-lea î.C., așadar, ne vom găsi în fața unei situații pe care am putea-o defini henoteism „tolerant” (astfel Pakkala, 1999), sau politeism „limitat” însoțit de o ușoară tendință spre monoteism. Începutul adevăratei concepții monoteiste ar trebui mutat puțin timp după aceea, ajungând cel puțin în epoca exilică, cu teologia lui Deuteroisaia (Is 43,10-11; 45,14). Această poziție „de mijloc”, acceptată de mulți cercetători, cu siguranță, nu este unica. Pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu teologia lui Deuteroisaia (Is 43,10-11; 45,14). Această poziție „de mijloc”, acceptată de mulți cercetători, cu siguranță, nu este unica. Pe de o parte, rămân, de altfel, unii susținători ai ipotezei tradiționale care admite existența unui fel de monoteism originar yahwist de tip nomad, ce îl venera doar pe Yhwh, fiind în conflict cu zeii altor popoare (de exemplu, Lemaire, 2005, care neagă existența zeiței Așera alături de Yhwh); la extremitatea opusă sunt cei care susțin că, în epoca exilică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
exilică, religia lui Israel și Iuda a rămas politeistă, continuând să fie comparabilă cu cea a popoarelor vecine (Weippert, 1990) și chiar în timpul epocii persane (Niehr, 1999, pp. 239-241). După această scurtă și foarte sumară expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care sunt datele arheologice pe care le avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea dacă pot fi conciliate cu informațiile textuale biblice. Din datele epigrafice furnizate în diferite paragrafe ale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă divinitate nu era comparabilă cu Yhwh, dar nu existau motive religioase serioase pentru a nega existența altor divinități, dat fiind că prezența însăși a regelui și a templului garantau superioritatea indiscutabilă a lui Yhwh față de toate celelalte divinități
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pp. 71-74). Numeroase alte postamente de cult au fost găsite pe teritoriul lui Israel și Iuda (Hazor, Tel Qasile, Bet Șean, Meghido, Lachiș etc.) în epoca monarhică. Excursus 3 Cultul fără reprezentări și interzicerea imaginilor de cult Yahwismul corelează ideea monoteismului religios (cf. Excursus 1) cu interdicția creării reprezentărilor de cult (Ex 30,3-5; Dt 5,6-9). Dintotdeauna, aceste două porunci au fost considerate un fenomen tipic religiei ebraice, producând efecte însemnate nu numai în ebraism, ci și în islam și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obișnuit și de a considera că numai Yhwh putea să conducă cursul evenimentelor, negând astfel existența celorlalte divinități și din punct de vedere teoretic (Is 45,5). Nu putem defini precis când și cum a avut loc această reorientare spre monoteism a religiei ebraice, dar putem presupune că exilații și-au consolidat destul de repede propria identitate religioasă. Fără îndoială, ceea ce Biblia prezintă drept o „rechemare la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
propus de clasa sacerdotală, iar organizarea preoției, așa cum ne este cunoscută din izvoarele biblice, trebuie interpretată drept rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rezultatul final al unui proces care s-a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor divinităților mai mici care formau consiliul de curte al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei religii se nasc într-un spațiu apropiat, adică în nord-vestul și centrul Peninsulei Arabe. Un alt motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În final, abordează termenul aramaic „Abba”, încununare a revelației neotestamentare despre Dumnezeu. Derivat de la substantivul ab („tata”), această formă este un vocativ folosit în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel Unic”; GG „Unul”; Marr „unus”; RB „unique”; DM „Un”; YA „the One and Only”; Arb „One”. Apare o singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic la modul polemic în raport cu creștinismul. Este predicat nominal, ca și All"h, avându-l ca subiect pe Huwa: Huwa All"hu a≤ad: „El este Dumnezeu, Unul”. Toți gramaticii sunt de acord că provine din aceeași rădăcina că și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA); G-R „Cel Prea Înalt”; ho Hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „Très-Haut” (BJ); „Most High” (RSV). Cand nu este sinonim cu numele generice 197, ci are funcție de predicat, semnifică fie superioritatea Dumnezeului biblic asupra zeilor celorlalte popoare (în faza monolatriei, premergătoare monoteismului absolut), ca în Ps 97/96,9: k ’att"h YHWH ‘ElyÄn ‘al kol h"’"reț / na‘alQyÖa ‘al kol ’elohm: „Căci Tu, Doamne, preaînalt ești peste tot pământul, înălțat mai presus decât toți zeii.” (t.n.) fie, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Roi” pentru Mélek hakka>Ä:; „Que toutes leș nations étrangères reconnaissent l’autorité du Seigneur” pentru we-yir’ó gÄyim ’eÖ-Šem YHWH („se vor teme neamurile de Numele Domnului”). Uneori semnificația din original este serios alterată: celebra profesiune de credință a monoteismului mozaic din Dt 6,4 sună astfel: „Écoute, peuple d’Israel, le Seigneur seul est notre Dieu”, pentru Šemaî Yiœer"’Ql YHWH ’ElohQynó YHWH ’eƒ": (YHWH, Dumnezeul nostru, este UNUL). Pe de altă parte, ’ElohQy ’"men este tradus „le seul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-se că acestea mai sunt, arabii au făcut loc creștinismului iubitor de oameni, adevăr și frumos, și ebraismului inteligent, tradiționalist și căutător de certitudini. Coranul, Noul Testament, Talmudul și Cora s-au întâlnit pe niște fapte, sursă comună ale Vechiului Testament, monoteismul. Dar unitatea nu s-a putut realiza din cauza atâtor specificități care-i separă, uneori distanțându-i războinic, alteori apropiindu-i rațional. După anul 632, arabii cuceresc Orientul Apropiat cu Palestina, Iran, Persia, Egipt, un Califat de răsărit având capitala în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr., și legile sale consemnate pe plăci de bazalt negru), la textele de la Marea Moartă, mereu ies la lumină dovezi de monoteism religios, de preocupări juridice, medicale, artistice, științifice de expansiune culturală. Evoluția evreilor a fost sinuoasă fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând printre popoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
deja elaborate și complexe, pentru care G³th³ reprezintă punctul de plecare. Este semnificativ faptul că mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" a fost interpretat, pe bună dreptate, ca un „protest” Împotriva a ceva ce poruncea (Henning, 1951, p. 46: „un protest Împotriva monoteismului”), un protest care Încerca să dea un răspuns satisfăcător problemei răului. Contează mai puțin - bineînțeles, doar din acest punct de vedere - dacă se schimbă complet termenii acestei formulări, interpretând În mod paradoxal ceea ce se definește ipotetic prin „monoteism” gathic ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]