1,878 matches
-
unde sunt oase mai multe, glumesc eu. - Aceea s-o mănânci tu, că tu l-ai prins! ripostă Miruna. - Aha, acum recunoști că l-am prins eu! Bine atunci, alegi ce bucată dorești, mă arăt eu generos. Timpul se scurgea monoton. Din când în când, mai scoteam câte un caras, când eu, când ea. În afară de crapul respectiv, aveam peste patru kilograme de pește divers: caras, babușcă și roșioară. Am avut chiar și o moacă prinsă dimineața, la râmă roșie. Colega mea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
mulțimii N. Drept consecință ar fi o prelungire a mulțimii N cu un singur termen intersectat și nicidecum o submulțime a ei. O contrazicere? Nicidecum. Produsul a două numere mari crește foarte repede spre infinit. Dacă X este o variabilă monoton crescătoare spre infinit relația iar k o constantă finită: F(x)=k*x x∈ (N) x ∞ Limita lui F(x) rămâne un infinit numărabil însă condiționat. Cât timp k se află în domeniul strict numărabil deci k << א0 oricât crește
UN INFINIT MAI MARE SAU MAI MIC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370401_a_371730]
-
capul lor e noapte!/ În lumea noastră dominată tot mai mult de informație și din ce în ce mai secătuită de semnificație, revenirea la credință reprezintă o adevărată regenerare și o nouă eflorescență a umanității. Poezia exclusiv religioasă a doamnei Elena Armenescu, nu e monotonă, nu învăluie cititorul cu rugăciuni și invocații inerțiale, pentru că afirmă un autentic și credibil adevăr sufletesc generat de elanurile unei inimi curate și devotate credinței în Dumnezeu. Rugăciunea simplă, elementară, rămâne mai aproape de spiritul credinței, de aspirația genetică a sufletului
LANSAREA VOLUMULUI DE POEZII CONSTELAȚIA INIMII” AUTOR ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370591_a_371920]
-
Ok. Dar să nu mă mai faci nărod în viața ta. Nici farfuză... că nu mă amuză... și mă-ncing la diuză! Daniel: Stai nenica, nu pleca! Tu nu știi de glumă!? Facem pace! George: Ok! (începe să recite poezia monoton) CÂNTICE DE LA CIȘMEAUA DIN COLȚUL STRĂZII: de Daniel Io-nița...tu Niță. el Niță... Titlul: NĂRODU DE ADRIAN, FÂLFA ȘI CEILALȚI Pe strada mea-ntr-o mahala, departe, Cu praf și cu cișmea de cartier, Stătea nea Țanu, ziua, la taclale
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
cu putință, pentru a mai cumpăra o fâșie de moșie, Hocenii, pe care a alipit-o Barboșilor, dorind să fie parte egală cu Ruginoasa, pentru cei doi copii. Dimitrie nu era tânărul care să se împace cu viața liniștită și monotonă a traiului de la țară și lipsea mult de la Ruginoasa, plecând la Iași sau București, măcinându-și sănătatea în petreceri, iar în anul 1888 se stinge din viață... Elena Cuza s-a îngrijit să înmormânteze pe fiul lui Cuza creștinește, la
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
mele poetice/ care urcă pe faianța peretelui/ mereu din fața mea/ ca din pământ/ odată am să ajung acolo/ unde zăpada mi se va lipi de pleoape/ iar tu mi-ai văzut visul din somn!” De sub sterilul cotidianului, din zgura vieții monotone, extrage minereul prețios și cizelează bijuterii din cuvinte simple, naive, candide, bătăioase. Luptătoare însă cu garda mereu deschisă, își asumă riscul rănilor. Iat-o aproape de pamflet: „Unii te folosesc ca un fel de paravan/ pentru lipsa lor de discernământ, pentru
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROZ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc printre gene cum primăvara unduiește agățându-și noile motive vegetale de cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite să mai mușc o dată din zgârciul sleit al feliei de viață îmi
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
fantome”. Ne grăbim, facem planuri, ne luăm la întrecere... și dorim să fim mereu primii la țel. Nimeni nu are timp pentru clipa, care se pierde în adâncul clepsidrei, uitată și netrăită... Nimeni nu o aude cum... sfârșește în tonul monoton al ceasului de pe perete. Clipa, odată pierdută, nu o mai găsim, decât în gândul călător prin... infinit. De ce alergăm mereu? Unde vrem să ajungem? Viitorul vine... destul de repede. Indiferent de ceea ce faci. Și apoi devine clar cât de important este
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
prezentării, știe să controleze un program tv, să prezinte spontan și cu vervă o emisiune, de la început, la sfârșit. Nu intră în impas în nicio conversație, vorbește fluent, civilizat, niciodată cinic, niciodată plictisitor ori deranjant. Nu este excentric, dar nici monoton. Nu e intimidat ușor, dar nici nu e împietrit, rigid. Ceea ce mai e remarcabil și de model la Pepe, e faptul că-i un familist incurabil. Dăruie totul familiei sale și reprimește avere spirituală contra acestei dăruiri. Dar nu putem
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
care apără ultima redută a scenei românești de pronunțata tendință a desocializării de boierimea romantică dedată plăcerii de boemă neconvertită la modernitatea aproape de limita afectivității umane. E un boier din alaiul ceremonios al Thaliei, fără a fi încolonat vreunui șir monoton de actori scorțoși care peregrinează prin birourile teatrelor, nu în dispozitivul lor activ ori, cu atât mai puțin, furat de fascinațiile caruselului actual al ziselor spectacole perturbate de gălăgie fără spuse consistente și de încărcătură cu zbucium năucitor, dar gol
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
alții cele mai mici argumente pentru a fi admiși. Când nu-ți dorești nimic, ești fericit. • Dacă îți dorești, iar îți doreșți până ajungi la un punct când nu ți se mai poate împlini, și astfel devii nefericit. • Viața este monotonă dacă nu știi s-o trăiești. Politica e o mascaradă. Partidele sunt corporații ... • Orice informare conține și dezinformare. • Oamenii sunt cele mai rele animale. • E capitalism. Întâi te-mpușcă, și dup-aceea te-ntreabă ce vrei! • Democrație n-a existat
AFORISME DE VIAŢĂ (XI) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353050_a_354379]
-
de vise-s dezgolită... Mi-ai furat din anotimpuri și mi-ai dat durere-n schimb Dar vin clipele de mâine, tu nu poți să le înfrângi. Acum cine mai dansează ascultând un gramofon Când tăceri se despletesc în ținutul monoton Mai putem să adunăm resturi dintr-o despărțire Ar putea să ne mai doară ce-a rămas la împărțire? autor: Mariana Petrache Referință Bibliografică: ETERNUL DOR / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Putrezitele pontoane Țin pe ele în paltoane Mulți poeți cu multe toane Care stau ca pe coloane Și par doar fragile cloane. Vi se pare de bonton Vers de ăsta monoton Fără rime, sens și ton Care geme-n unicorn Când din doruri mă întorn Necăjit, fără palton ? Pe stele visez că fur Peștele care-i impur, Poeziei spun: bonjour Când fricos mă uit în jur. Pe paltonul meu mă jur
CALAMBUR (POEZIILOR CE SUNĂ DIN COADĂ ) de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354568_a_355897]
-
fețe ce gândesc. Admiram și frumusețea horei. Indiferent cât de mare sau de mică era, cât de mulți se prindeau în horă, sau se desprindeau, ea creștea și descreștea uniform. Distanța dintre jucători era aceeași. Direcția de mișcare nu era monotonă. Se juca mereu cu alternanțe neprevăzute, fie la dreapta, fie pe loc, fie la stânga. Aceste mișcări variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția. Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea clipe monotone. Ei făceau ca zilele să treacă repede și dădeau un nou sens existenței ei. Descoperea de fiecare dată trăsături noi ale comportamentului lor. Lordul, ocupat cu afacerile era mai mult plecat însă timpul liber îl petrecea mai des cu copiii
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > SCRISOARE DE MULȚUMIRE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1032 din 28 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Iată, s-a scurs timpul, monoton și egal, în propria-i imensitate... S-au stins și ultimele ecouri de la evenimentul descris cu lux de amănunte, cu bogăție de cuvinte, culori, dans, muzică și gânduri ascunse delicat într-o multitudine de alese sentimente, în pagina specială din
SCRISOARE DE MULŢUMIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347096_a_348425]
-
întâi te voi învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
din tinerețe, când economia lumii se mișca uluitor de repede, iar dorința de emigrare pentru a trăi bunăstarea dincolo de granițele țării devenise foarte puternică în perioada de mai târziu, când mulți au dorit să scape de chinul și suferința zilelor monotone trăite într-o societate care nu le oferea mai nimic. A cunoscut o sumedenie de oameni, de toate felurile. Mi-a povestit de câțiva dintre ei care nu pot fi uitați, chiar dacă, de-atunci au trecut mulți, mulți ani...( De la
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
ale indeciziei și lipsei de curaj, și se poticnește în uzualul unei vizite de complezență sau se îneacă în penibil și grotesc. Bătrânețea în ipostaza ei duală, sapiențial-patriarhală, dar și penibilă și indecentă, bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
său și al altora, și a spus copiilor: luați pastile, cumpărați vise, vi le dau la prețul pieței foarte negre, serviți-vă măi băieți și fete, cu legănări tandre, ireale, cu beții cerești fără comparație că viața este tristă și monotonă și goală și fără culoare. Haideți și cumpărați senzații de categoria grea, să devii cool, șmecher,megabeton. Dar buldozerul l-a nimerit drept în față și l-a înhățat fără cuvinte, dovezile îi atârnau de gât, de creier, cândva senin
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
pe bărbatul cu servietă neagră, în pardesiu negru, cu pălărie neagră... Nu vreau să par nepoliticos, dar v-ați îmbrăcat ca pentru iarnă... Dintotdeauna fusese sobru și controlat, funcționase ca o mașinărie care nu se abătuse de la ritmul obișnuit și monoton. - Hei, copii, nu simțiți primăvara?... La vârsta voastră hoinăream prin parcuri..., se adresă micului grup de școlari matinali. Înainta pe străduțele lăturalnice, se depărtase de la traseul cunoscut, rătăcea la pas conștient că pentru prima oară în viață va întârzia și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
amerian, Tu, Iarna mea frumoasă! Te-am îndrăgit de copilaș, Când întindeai un voal Imaculat, ca de mătasă, Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața mea spre asfințit, Mai monotonă și mai calmă, Coboară iarnă ca și tine, Tăcută, monotonă, rece Și bătrânețea încet vine, Frumosul an, îndată trece, A fost. . .și pleacă 2OOO, Devine-o amintire, În suflet mai suntem copii, În cuget și-n simțire. . . Ne bucurăm, cu
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
Când întindeai un voal Imaculat, ca de mătasă, Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața mea spre asfințit, Mai monotonă și mai calmă, Coboară iarnă ca și tine, Tăcută, monotonă, rece Și bătrânețea încet vine, Frumosul an, îndată trece, A fost. . .și pleacă 2OOO, Devine-o amintire, În suflet mai suntem copii, În cuget și-n simțire. . . Ne bucurăm, cu albul tău Împodobești pământul, Acoperi ce-i urât și rău
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
este vorba despre toți participanții la pelerinaje - este spectatorul fervent și frecvent al oricăror procesiuni: înfățișări de icoane, moaște sau alte „instrumente“ eficace religios. Acest tip nu frecventează regulat biserica, sau, oricum, preferă un pelerinaj concret unei prezențe constante și monotone la liturghie. Nu e neapărat necredincios, dar este unul care vrea răspunsuri prompte. Pentru el, viața liturgică este exasperantă prin lentoare; el caută, negustorește, bonificații concrete și eficacitate aici și acum. În ultimă instanță, acest personaj nu se luptă neapărat
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]