1,270 matches
-
sunt frecvente, în multe din eseurile lui de filosofia culturii. Deseori, cu adeziune, deseori, în dezacord, Ralea revenea mereu la Nietzsche cu un interes și o atracție evidente. Îl atrăgeau la filosoful acesta, desigur, ascuțimea criticii morale și antifilistine, prețuirea moraliștilor francezi, libertatea spiritului, gustul pentru viață și artă și, fără îndoială, stilul aforistic, strălucit și ferm. Temele nietzscheiene mitice și tragice nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui o ticăloșie din cele mai abjecte și, În clipa când i-am făcut-o, am și Început să-l urăsc pentru aceasta”.) Refuzul laudelor este plăcerea de a fi lăudat de două ori. (Proverbul Își are originea În cugetările moraliștilor francezi, care nu o dată au sesizat faptul că unii oameni lasă, În mod deliberat, impresia că laudele Îi incomodează sau că le displac, pentru a atrage astfel atenția asupra modestiei lor și a-i face, În felul acesta, pe cei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și epigramiști latini, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967. Steinhardt, N., Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. șerban, Geo, Idei trăite. Carte de Înțelepciune, Editura Tineretului, București, 1968. Vauvenargues, Luc. de, Maxime și reflecții, Editura Minerva, București, 1973. Vianu, Elena, Moraliștii francezi, Editura pentru Literatură Universală, București, 1966. Vianu, Tudor, Dicționar de maxime comentat, Editura științifică, București, 1962. Voltaire, Maxime și cugetări, Editura Albatros, București, 1974. Zanne, Iuliu A., Proverbele românilor, vol. I-X, București, 1895-1903. Zărnescu, C-tin, Aforismele și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu ceilalți potrivit unui cod interclasist (student egal muncitor, muncitor din Nord egal muncitor din Sud) cel puțin teoretic, din dorința disperată de a se uniformiza. În sfârșit, dragă Calvino, aș vrea să-ți spun ceva. Nu de pe poziții de moralist, ci de realist. În răspunsul tău grăbit la tezele mele, în Messaggero (18 iunie 1974), ți-a scăpat o frază de două ori nefericită. Este vorba despre: „Nu-i cunosc pe tinerii fasciști de astăzi și sper să nu am
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îndemn: aveți grijă de limbă! Cât despre faptul că eu aș fi „clerical”, după părerea lui Rodano, el pare demonstrat exclusiv prin aceea că sunt din regiunea Veneto. Păi atunci unde este onestitatea atât de ridicată-n slăvi de Natalia? Moraliștii sunt întotdeauna prost informați. Dar ce l-ar fi costat pe Rodano să se informeze un pic? Eu m-am născut la Bologna, la Bologna cea socialistă, și, ceea ce contează cel mai mult, acolo mi-am petrecut adolescența și tinerețea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Marius Oprea, am În minte comparația făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității În care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sînt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
capitală și din orașul provincial, personaje în fond tipice, cum sunt și moravurile politice surprinse. Corupția morală și politică este tratată în maniera lui I.L. Caragiale, dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînțeles de lumea meschină în care trăiește. Uneori apar ecouri din proza urmuziană, cum ar fi în Alegeri libere, unde există un savuros portret absurd al unui primar. M. a mai scris cărți de versuri pentru copii, a îngrijit
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
un subiect la altul și se implică, totdeauna, pe sine în ceea ce citește și ceea ce vede. N. Manolescu și-a construit un stil în această privință și, în Desenul din covor, stilul este, am impresia, mai apropiat de acela al moraliștilor. Lecturile mai noi din Cioran (pe care îl și comentează în câteva pagini strălucite) i-au dat gustul pentru a pune, cum se zice, lumea în paradox și a dezlega paradoxul ideilor comune. Eliberat de obligația de a justifica estetic
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
cărei însemnătate nu e pe deplin apreciată. În fața noastră se află Învățăturile pătrunzătoare și umane ale acestui Marc Aureliu, domn-filosof urcat pe vechiul tron al Țării Românești la începutul secolului al XVI-lea, Ioan Neagoe. Excelent stilist, gânditor profund și moralist lucid, voievodul scriitor este înainte de toate un înțelept, care a reușit să lărgească orizontul dogmei formale creștine și să dea un caracter general uman sfaturilor sale practice în domeniul «evlaviei» stereotipe.” Nu pot fi trecute cu vederea nici cărțile sale
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt „fișe pentru un viitor roman”, întocmite cu o luciditate de moralist părăsit de iluzii. Scepticismul notațiilor, ce își propun să sondeze, dincolo de aparențe, realități sufletești, păstrează un grăunte de ironie. I. începuse și un roman, Game, plănuit să apară în trei volume. A apucat să scrie până la începutul celei de-a
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
de ani de teatru (1925). Toate recompun o imagine, deopotrivă documentară și pitorească, a unei etape din viața scenei românești. Îndrăgostit de teatru și de slujitorii lui, L. știe și să decupeze ironic varii tipuri umane, să facă figură de moralist ori să pledeze pătimaș pro domo. SCRIERI: Mihail Kogălniceanu, București, 1891; Floarea din Firenze, București, 1893; Cerșetorul, București, 1894; Îngerii lui Rafael, București 1894; Din tainele scenii, Craiova, 1898; De-ale teatrului la noi și-n alte țări, București, 1907
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
Cu Soirées dansantes (1839), în care realizează o galerie de figuri pitorești, reprezentative pentru societatea din Moldova, K. se dovedește un fin observator, înzestrat cu privire ironică, spiritual și malițios, dotat pentru schița de moravuri. Descrierile sunt întrerupte de reflecțiile moralistului, de scurte meditații asupra unor fenomene sociale sau asupra firii omenești. În „Dacia literară”, la rubrica „Scene pitorești din obiceiurile poporului”, sub titlul Nou chip de a face curte, K. a descris, cu încântarea etnografului și a iubitorului de folclor
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
literatură de scurt metraj, fabule în fond, alcătuind un mic bestiarium. Diferite ca timbru narativ de scenariile animaliere semnate de N. Gane, I. Al. Brătescu-Voinești și M. Sadoveanu, miniaturile de aici se despart, de asemenea, de formula lui Jules Renard, moralistul amar din Histoires naturelles. G. nu excelează prin plasticitate, prin cromatică, nici prin calități de observator al comportamentelor, dând mai degrabă curs liber fanteziei. D. Anghel îl declara superior, prin farmec și concizie, unui Louis Pergaud, scriitor animalier notoriu, laureat
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
propriile tale căi de planificare socială. Unde sunt căile de comunicare? Sunt niște canale blocate, inexistente sau care ar trebui construite. Marius Jucan: Așa e. Mă gândesc uneori la exemplele literaților din Iluminism, dintre care unii au devenit critici politici, moraliști, pamfletari, romancieri, reflectând În moduri diferite, adesea adverse, asupra „căilor de comunicare” care trebuiau construite În societate, pentru a păstra garanțiile autonomiei și libertății. O „vizită” În societatea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este totdeauna profitabilă. Mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente și situații de către personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unică soluție: cea creștină, ceea ce simplifică lucrurile. Artistul D. este, în unele lucrări ale sale, grav subminat de moralist. El a țintit să fie un director de conștiință în domeniul vieții sociale, având perfectă dreptate uneori și greșind profund alteori. Atât prin intermediul eroilor săi (Onache Cărăbuș, Mătușa Ruța, Călin, Ghiță), cât și prin luări energice de atitudine în presă
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un serafism romantic patetic
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
abstractizată”. În actul de valorificare a semnificațiilor, criticul împinge pe scriitor de la spate, aducându-l în prim-plan. Apăsarea insistentă, pentru efecte scenice, pe note de caracter relevante demonstrează la memorialist mai curând propensiune spre șarjă decât dorința pătrunderii psihologice. Moralist sever, criticul își ia toate precauțiile să apară în fața posterității sub masca unui ironist detașat sau chiar a unui observator clasic, educat să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute târziu și puțin cunoscute, cele două jurnale se înscriu în prim-planul valoric al diaristicii românești. O bogată corespondență le completează: scrisori către și de la, între alții, G.
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme. E greu să nu ajungi la o concluzie negativă când e vorba de Salvian, mai ales dacă te limitezi să vezi în el un moralist ca mulți alții care, în plus, e vinovat că nu vede cum o dată cu prăbușirea succesivă a ultimelor bastioane ale imperiului sub loviturile barbarilor se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. Însă nu aceasta trebuie să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de creștinism a societății în care trăiește, Salvian se referă la păcatele din vremea sa, cum sunt destrăbălarea, sau plăcerile produse de jocurile de circ ori spectacolele de teatru, dar viziunea globală e aceea a unui teolog, nu a unui moralist. Încheierea operei, care ajunge până la cartea a șaptea, s-a pierdut. Scrierea este dedicată episcopului Salonius care fusese elevul lui Salvian la Lérin și a fost compusă între 439 și 451; într-adevăr, scriitorul nu cunoaște încă invazia lui Attila
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibilă gravitate de fond: prozatorul are o „atitudine de estet fundamentată moral, întrucât traduce o acută ultragiere spirituală” (Mircea Iorgulescu), nu este un „formalist”, ci un moralist și un umanist lucid, dublându-și performanțele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul Oameni și umbre, glasuri și tăceri, redactat într-o primă formă în anii ’50, reprezintă centrul literaturii lui G. Pentru
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
am cunoscut și Oameni între oameni (1990) relevă un memorialist care, potrivit declarațiilor sale, renunță la amănuntele anecdotice, susceptibile să dea savoare povestirii, dar nesemnificative, și reține doar amintirile revelatoare, confirmate de documente. Precauția era necesară, căci G. rămâne un moralist ce nu trece peste greșelile și defectele oamenilor mari, mai ales când ele au avut asupra lui oarece repercusiuni. Uscăciunea, instalată în consecință pe alocuri, aglomerarea argumentelor și a dovezilor, polemismul excesiv și evidentul pro domo diminuează întrucâtva valoarea literară
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
este redusă, lăsând loc zugrăvirii mediului școlar și universitar, și acesta doar în măsura în care este cadrul succesivelor opțiuni prin care se cristalizează personalitatea autorului. Din când în când, rup monotonia expunerii câteva relatări alerte, peisaje diverse sau portrete, în care tușa moralistului predomină. Cel de-al doilea panou, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, are ca tramă o suită rapidă de evenimente ce ar fi asigurat o spectaculoasă desfășurare epică. Caracterul extraordinar și complexitatea faptelor, precum și existența unor tentative de a le denatura l-
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
caracter enciclopedic. Uriașul material adunat aici e folosit pentru alcătuirea altor masive dicționare, eleno-român și româno-elen. G. este și în folcloristică un precursor, prin culegerea Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești (terminată prin 1845), apreciată și de M. Eminescu. Moralistul, cu gustul observației tipologice, și amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]