2,283 matches
-
departe, luăm pe Augustin din carte și pe Trakl, da, din moarte, bun prieten cu o mierlă, și-un egrete, ca subretă. S-a risipit tot aurul juniei, noi nu mai plângem, ciocârlie, iar tu revii, tu, pasăre nebună, străbunii mormăie - nu-i bună, când muribunzii-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai am și eu un pic, o viață, desigur, voi pleca de dimineață, că viața veșnică e moarte, mai bine e să fii o piatră
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
Ea are „grijă” de fiii săi din Rep. Moldova. -Când puterile europene și-au dorit extinderea până-n pragul Rusiei, încercând să smulgă din buzunarul politic al Marelui URSS cele trei republici (Ucraina, Moldova și Georgia), acesta s-a supărat, a mormăit puternic și a smuls Crimeea din Ucraina. În continuare, știm ce s-a întâmplat (și ce va urma). Se înțelege că Unirea Basarabiei cu România nu va fi acceptată niciodată de marile forțe externe. -În Republica Moldova există un vălmășag de
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
-Mă, tu știi că ne-am bătut degeaba, ca niște dobitoci? -Păi, asta spun și eu! -Mă, dacă află împărăteasa... și porcul de Prăpădenie... -Ne bășică fundul cu harapnicul. -Vezi? Să nu te mănânce limba și să mârâi ceva! Nămețilă mormăi: -Bine, mă, eu tac! Dar să nu te pună mama dracului să spui că numai tu ai învins tâlharii. În fond, eu i-am îngropat în nămeți. -Dar cu ajutorul meu, bă, tăntălăule! Dacă mă gândesc bine, numai eu am învins
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
în flori albe când îi arunc pe pământ. - I-auzi, drăcie! Să vedem! spuse uimită împărăteasa. Și Ghiocel aruncă câțiva clopoței lângă tronul împărătesc care se prefăcură în gingașe flori albe. Împărăteasa se aplecă, le privi cu mare atenție și mormăi îndârjită: - Are gust, nemernica! Dar... să terminăm bâlciul! Ce vestești tu? îl întrebă cu sictir împărăteasa. - Sosirea Primăverii, scumpa noastră stăpână! spuse ferm Ghiocel. - Sosirea? Ce vrei să spui? se înfurie împărăteasa. Sosirea idioatei? Dar eu n-am invitat-o
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Mărțișor cu vrăjitoarea, să-i prindeți și-n lanțuri aici să mi-i aduceți! - Și cu nepricopsitul ăsta ce facem, Majestate? întrebă Negru-Cioară. - Lăsați-l deocamdată! Voi puteți pleca! Cei doi ieșiră în grabă, bucuroși că au scăpat ușor. Prăpădenie mormăi: -Trebuie să aflăm ce mai este și cu sperietoarea asta nouă, haiducul Mărțișor! În sala tronului, Ghiocel încă nu-și revenise și nu se ridicase. Avea vânătăi la ochi, iar din nas îi tot curgea sânge. Împărăteasa îl privea furioasă
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
învățat diagrama fier-carbon! Profesoara răsuflă ușurată, simte că îi iubește pe acești copii, pe toți care s-au prezentat nepregătiți la ora ei, amintindu-și materiile pe care nu le putea suferi pe vremea când era elevă. * Profesorul de franceză mormăie nemulțumit, apoi îi îndeamnă; - Ei, hai că doar la franceză nu ați avut mult de învățat! Îi ascultă pe tocilari după care își predă lecția mai departe. * Profesorul de engleză rămâne grav, calm, părând a nu fi auzit scuzele elevilor
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să coboare din tren. - Mergeți mai departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
să oprească autovehiculele vizate, îi face semne disperate să tragă pe dreapta. Albert nu înțelege, nici măcar nu privește, continuându-și goana nebună. Este prizonierul unei obsesii. În locul lui trage pe dreapta un autoturism care circulase regulamentar. Șoferul acestuia, total nedumerit, mormăie înjurături la adresa polițistului ce făcuse semnele, având grijă să nu fie auzit. Și mai nedumerit este văzând cum echipajul nici nu îl bagă în seamă și se avântă în trombă, cu sirena pornită, pe urmele fugarului contravenient. Abia după câteva
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
și să avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopții Șerban, obosit de prea multele explicații, de prea multele reproșuri. - Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
și să avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopții Șerban, obosit de prea multele explicații, de prea multele reproșuri.- Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria.Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Publicat în: Ediția nr. 1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://ascultainima.blogspot.ro/2013/06/omida.html cântă-mi cât o săgeată din arcul tău de lumină dimineața în praguri de gânduri vulpile privesc strugurii mormăie în cozile desfășurate pământului rod sunt acri! sunt acri! sunt acri! câteva boabe cad din crucea ciorchinelui sunt dulci! sunt dulci! sunt dulci! cântă roșcatele din ieslea de piatră a glasurilor ascuțite e cântecul lor. nu judec încercările roșcatelor au
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți cei care erau și urmau să vină. Acei „fiori de nebunie” nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a nopții. Teama de a se întâlni cu poetul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
altul la fel de emoționat. - Comunismul o să cadă în curând - ne-a șoptit altul. Mi-a spus să fim pregătiți pentru vremurile care vor veni. Alții nu spuneau nimic la ieșirea din dormitor, dar erau pătrunși de discuția cu călugărul. ”Are dreptate” - mormăia câte unul mai mult pentru el, deși îl auzeam cu toții. Noi, gazdele, vorbeam ultimii cu ei, după ce vecinii se retrăgeau în apartamentele lor. Țin minte un călugăr foarte slab, cu mâini delicate, care a făcut o plecăciune până la brâu în fața
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
la gândul ... cine te-nsoțești, În scoica urechii le-a încolțit uimirea Șoptindu-mi, știm acum cine ești! În buturugă un urs lovește cu coada Pe care n-o are, ca pe-o nicovală, Trezește din somnul ei livada, Aparențele înșeală, mormăie aparențele înșeală! Dorm maimuțele în copaci Cineva seamănă vânt sub lună, E timpul,îmi spune gândul, să taci Dimineața versul își roade zăbala Lăsând să-mi curgă pe limbă morala. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Aparență / Al Florin Țene : Confluențe
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351519_a_352848]
-
îndeplinit, și atunci a oprit arderea, a apărut liniștea... Și eu mi-am știut de la început viața mea toată. (tace câteva momente ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Uite, la asta nu m-am gândit niciodată. Există altceva, altă ființă, mai presus de geniu. ( mormăind) Să scriu, și asta în piatră. La geniu instinctul de conservare este umbrit și fals, distrus de celălalt instinct, Instinctul cunoașterii, al creației, care-l târăște sălbatic după el. (după un timp ) Dar de unde asta, de ce se întâmplă așa ? (se
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
spus? întrebă, curios, ursul. - Cum să nu! Ba chiar răspunsul său mi s-a părut nițel obraznic! prinse curaj mititelul. Ursul se arăta din ce în ce mai interesat: - Cum așa? - Vajnicul țepos se pare că nu se teme de Măria Ta, stăpâne! Ursul mormăi indignat: - Ghemotoc fără minte! Iepurele părea să-și recapete firea tot mai mult: - Eu cred că are dreptate! - Cum îndrăznești tu oare să-mi vorbești astfel? nu-i veni să-și creadă urechilor ursul. - Măria Ta, nu știi tu oare
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
să prindă puteri și să înceapă mai apoi să umble-ncet, încet, din nou prin pădure. Numai tu străbați văile cărările înzăpezite și de aceea te-am și-ales paznic la casa mea. - Bună slujbă, conașule, n-am ce zice! mormăi iepurașul. - Bună, bună, să știi tu asta!dădu ursul din cap, aprobându-și singur spusele. - Ei, da! Îmi e o foame, stăpâne... și iepurașul se ridică în două labe. - Descurcă-te! Vezi poate o fi rămas ceva din prânzul meu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
îl aștepți pe țepos să vină să culeagă toată mierea! se supără ursul. - Nu, Mormăilă, el are puii pădurarului. - Norocosul! nu se putu abține ursul. - Și zici că sunt stăpân acum?se alinta urecheatul. − Eu când spun ceva, așa rămâne, mormăi, nerăbdător, ursul. Nu ai încredere în mine, fricosule? - Eu, fricos? se supără de îndată Iepurilă. - Da, tu! Ori vrei să spui că nu-i așa, râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic, frecându-și lăbuțele moi. Ursul îl privea
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se alinta urecheatul. − Eu când spun ceva, așa rămâne, mormăi, nerăbdător, ursul. Nu ai încredere în mine, fricosule? - Eu, fricos? se supără de îndată Iepurilă. - Da, tu! Ori vrei să spui că nu-i așa, râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic, frecându-și lăbuțele moi. Ursul îl privea puțin nedumerit pe iepurele pitic ce se credea atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
era gata-gata să-l prindă pe iepure în labe. - Nu așa vorbește un stăpân? făcu iepurașul pe-a miratul. - Tu, stăpân??? - Tu mi-ai încredințat astă misiune, ursule! - Și ce-i cu asta? - Asta e acum! Șeful este șef! - Obrăznicătură! mormăi ursul. Ia vezi-ți de lungul nasului! - Așa o să fac! Și fii pe pace, nasul meu e mititel foc! - Cu tine nu se poate vorbi serios, se resemnă, în sfârșit uriașul. Ieși afară, iepure, și așteaptă-mă! Zis și făcut
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Vulpea nu era deloc modestă: - Uită-te mai bine la mine, sunt o frumusețe! - Roșcato! nu știu ursul cum să o mai supere. - Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
-i mărturisești iubirea care te macină... De aia ți-ai pierdut somnul. - Păi, de ce să-i tot mărturisesc. I-am spus o dată, acum douăzeci de ani și gata!! Ce atâta vorbărie, nu mă macin de loc. - Complicat, foarte complicat, a mormăit profesorul. Și zici că la cinci fix? Ai o fixație, probabil. Ce-ți spune dumitale cifra cinci? - Mie personal? Nimic! - Uite ce este, domnule, a ridicat vocea specialistul. Așa nu se poate. Ce-i aia că nu joci la bursă
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
la gândul ... cine te-nsoțești, În scoica urechii le-a încolțit uimirea Șoptindu-mi, știm acum cine ești! În buturugă un urs lovește cu coada Pe care n-o are, ca pe-o nicovală, Trezește din somnul ei livada, Aparențele înșeală, mormăie aparențele înșeală! Dorm maimuțele în copaci Cineva seamănă vânt sub lună, E timpul, îmi spune gândul, să taci Dimineața versul își roade zăbala Lăsând să-mi curgă pe limbă morala. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Aparență / Al Florin Țene : Confluențe
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346540_a_347869]
-
cu imaculatul ei. Poți oricând rescrie povestea. Poți oricând rescrie povestea? “Sforăilă”, musafirul meu, adormise în timpul în care eu am lipsit...să-mi fac un ceai. L-am lăsat să doarmă. E un copil mare, care zâmbește în somn și mormăie “chestii de la job”. Telefonul, pus pe silențios, lumina apeluri după apeluri. “Să-l scol? Să nu-l scol?” Habar n-aveam. Afară frigul se întețise. Mașina lui dispărea aseară sub nămeții de lângă balconul meu. “Pfffffff...cât o să trebuiască să dea
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
și acum? Ea...51 de ani. El...aproape 80. Dacă ne vom prezenta tot cu trupurile astea...săracul tata...ce șanse să aibă la una de 51? Îmi vine să râd șăgalnic...și să plâng amar. “Facturile le-ai luat?” mormăie în visul lui „ochi de alună”. Zâmbesc și sper să sforăie iar... Toată noaptea am alergat prin zăpezile altor vremi ... cu săniuța, cu tatăl meu! Am văzut-o pe mama, rotundă și sprintenă, ieșită din aburul bucătăriei, cu un morcov
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]