1,711 matches
-
ascund durerile buftaiurilor celor mari și mici. Căciuli îndreptate cum se cuvine, pe cap. Râsete în plină stradă. Viață frumoasă. Cu griji și cu mici și mari bucurii. La ghețuș, ca la ghețuș...( La margine de stradă, zăpada - adunată în mormane). Se „trag” pe ghețușurile de pe trotuar și oameni mari. Unii ocolesc locurile alunecoase, pedant, atent. Alții privesc admirativ și condescendent. Dar „neconformiștii” se aruncă cu sete, cu ambiție și veselie. Ziua în amiaza mare, în plină stradă.. Toți eram atunci
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a exclamațiilor lor de surprindere, căci noi știm prea bine cu câtă dragoste
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
își șuieră printre dinți suma de „sentimente” ostile față de oamenii (care îi plătesc cu vîrf și îndesat) mai abitir ca un viscol de cod roșu ce spulberă de colo până colo tot. O parte de Românie sud-estică înghițită completamente sub mormane uriașe de zăpadă ca într-o altă eră cu dinozauri înțepeniți veșnic în calote paralelipipedice de gheață și cu contracte inutile pentru deszăpezire. Iată cum arată un tablou hibernal devastator dintr-o țară europeană a secolului XXI, tablou semnat, din
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
piuă sau problema pe tapet că e plină de probleme toată lumea asta chioară dar se ține de chiolhanuri de cu zori și până-n seară ca nu'ș ce parlamentar ce promite și înghite dă un „tun” și-apoi dispare în mormanul de termite și-acum cea din urmă slovă peste-o lacrimă, subtila ca iubirea mea de frate și semnez cu toată mila. Referință Bibliografică: Dragul meu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011
DRAGUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356476_a_357805]
-
Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limba ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Sadrac, Mesac și Abed-Nego, va fi făcut bucăți și casa lui va fi prefăcuta într-un morman de murdarii, pentru că... nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi că El.” Așadar, datorită credinței de neclintit a celor 3 tineri, marele împărat Nebucadnetar trece de la "chipul de aur"creat de mână omului, la "CHIPUL CELUI [CARE] SEAMĂNĂ
UMBLAND LIBER IN MIJLOCUL FOCULUI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356501_a_357830]
-
Nimic din ce-a fost nu-ți mai stârnește o vază, un ursuleț, un bibelou. Fleacuri. Doar n-o să le iei cu tine dincolo. Cei care le moștenesc, sigur le vor arunca la gunoi pentru că pentru ei nu înseamnă nimic. Morman de gablonzuri. Mormane de scrisori. Mormane de amintiri pe meninge. Uneori se face o ceață. Când pâcla se ridică, rămâi cu un gol. În cap și în suflet. La ce bun toate acestea, Quohelet? Goi ne naștem, goi plecăm înapoi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
a fost nu-ți mai stârnește o vază, un ursuleț, un bibelou. Fleacuri. Doar n-o să le iei cu tine dincolo. Cei care le moștenesc, sigur le vor arunca la gunoi pentru că pentru ei nu înseamnă nimic. Morman de gablonzuri. Mormane de scrisori. Mormane de amintiri pe meninge. Uneori se face o ceață. Când pâcla se ridică, rămâi cu un gol. În cap și în suflet. La ce bun toate acestea, Quohelet? Goi ne naștem, goi plecăm înapoi, sau cel puțin
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
-ți mai stârnește o vază, un ursuleț, un bibelou. Fleacuri. Doar n-o să le iei cu tine dincolo. Cei care le moștenesc, sigur le vor arunca la gunoi pentru că pentru ei nu înseamnă nimic. Morman de gablonzuri. Mormane de scrisori. Mormane de amintiri pe meninge. Uneori se face o ceață. Când pâcla se ridică, rămâi cu un gol. În cap și în suflet. La ce bun toate acestea, Quohelet? Goi ne naștem, goi plecăm înapoi, sau cel puțin, sumar îmbrăcați. Casa
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
oprit, în timp ce alte trenuri își urmau drumul. A trebuit să rupem istoria, să sacrificăm vieți pentru a înlocui mecanicii cu alții mai buni. S-a dovedit însă că alegerea noastră a fost greșită. Locomotiva, în mâna lor, a ajuns un morman de fiare ruginite, un amestec haotic fără nici o logică de funcționare. Sătui de atâta așteptare, mulți au părăsit trenul, au plecat să caute alte trenuri nerupte de istorie și de timp. Nu toți au avut acest curaj, au rămas în
TRENUL CONDAMNAŢILOR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355485_a_356814]
-
cinci minute! Și cu ce o să pleci acum, cu aia o să rămâi în viața ta,măgărițo! În Taiwan era noapte, iar la noi, la noi nu mai știu ce oră era. Stăteam pe scaun în bucătărie, și mă uitam la mormanul de vase din chiuvetă, la sacii de gunoi, la scrumiera îmbâcsita de mucuri de acum două săptămâni. La poza cu el de pe masă. Ce să iau? Unde să plec? Vasele murdare? Ce să fac cu ele ? De sus din colț
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
artificială a lucidității și amintirile se iscă una din alta precum florile din boboci : una se fanează, alta imediat îi ia locul. Întoarsă în timp are o revelație menită să o uimească : căutând în podul bisericii din satul ei, printre mormane de lumânări arse și tipărituri cu palimpsest, mâncate de ciuperci și mucegaiuri, își află certificatul de botez, printre alte acte de-ale familiei. Cărți rare le stăteau vecine acestor acte familiale. Printre ele, o Evanghelie dăruită bisericii din sat de către
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
diferite modele și culori, țesute tot de ea, în război. Am rămas singură în casă. Nu știu ce mi-a venit și am luat foarfeca și am tăiat toată dantela de la cearceafuri. Când a venit mama în casă, a rămas înmărmurită văzând mormanul de dantelă în mijlocul camerei și cearceafurile care arătau jalnic. Pe urmă, toată ziua eram în livadă, în vârful pomilor; ba, când adunam frunze de dud pentru viermii de mătase, ba, după fructe și de fiecare dată îmi agățam rochia în
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
Șișu Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-am căutat marginile. Mâini oarbe așezate pe spatele unui vis de dragul luminii. Rămân aici. Rămân în sensul purificării. Un capăt de drum. Pe margini au rămas mormane de gunoaie. Pietrele au crescut acolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie de întrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov. Calul privește pe furiș la gura otrăvită a pământului. Alunec spre cer. Undeva, visul a rămas vertical. E
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
o plimbare. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor și-a făcut apariția o femeie, nu foarte bătrână, înaltă, cu părul cărunt. Era oarbă
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte ... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam închipui. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume ... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
unde sunt din marea ta avere, Din tot ce te-ai trudit și-ai adunat ? Fără să simți, din lume au plecat Iertare chiar de-ai vrea, nu ai astăzi cui cere . Ai strâns de toate, în față-ți stau mormane Și totuși stai și plângi cu capul prins în palme. Referință Bibliografică: Bilanț / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BILANŢ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355700_a_357029]
-
nu m-a iubit. Eu le-am iubit pe toate, ca un disperat. Dar ele s-au risipit că valurile mării Și am rămas singur, cînd au pecat. Pentru Maria-Diana Pe tine te-aș iubi într-o grặdinặ. Pe un morman de frunze te-aș iubi. Tu nici nu știi cît e de blîndặ frunză Și cît de tandrặ-n șopatặ ar foșni. Iubirea și pe ea o amețește. Cînd era verde ea a tremurat, Pặtrunsặ blînd de razele de soare, Care
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ANN- (UL) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
A schița o mișcare, încordăm arcul/ Interiorului zguduit de furtună,/ Privim ziua urcând spre altar/ Știind că amiaza, cu fanfarele ei/ Ne va găsi oarecum depărtați,/ Oarecum palizi, infinit mai săraci -/ Mai știm însă că înaltul clipei/ Va depăși fluviile/ mormanul de rumeguș/ Azvârlit înainte-ne și toată suita/ Prăpăstiilor simfonice împrăștiate pe drum -/ Am trăit o oră egală cu veacul -/ De aceea rară, atâta de râvnită,/ Ca o bătaie de clopot, prelungită,/ Sfâșie turnul timpului pietros -/ Cântarea muritoare, zmeu în
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > ROCHIA MEA CEA NOUĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ore vestejite cad în tăcere... La picioarele timpului se adună un morman de... secunde uscate; ele mor mereu și deși altele le iau locul, mor și ele cu aceeași repeziciune, precum s-au stins și celelalte dinaintea lor. Cu pași amenințători se apropie, din ce in ce mai aproape, Sfârșitul. Știu, mă voi întâlni și eu
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
porni spre Ținutul Zăpezilor Veșnice. Cizmulițele lui păreau fermecate, purtându-l ca vântul pe drumurile înghețate, așa încât, în curând, ajunseră în locul în care fusese odată căsuța celor doi frați moși. Zăpada se topise de jur-împrejur, iar nu foarte departe de mormanul de cenușă rămasă din toate lucrurile arse, Ionuț zări niște urme negre de pași. - Sunt urmele vrăjitorului! Băiatul își duse un deget la buze și îi făcu semn lui Fulgușor să nu mai scoată nici un sunet. Pesemne că Vrăjitorul de
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Nu am invatat mai nimic din vechea durere Când vântu-mi sfâșie săptămâna În bucățile pe care le coș în poala rochiei albe. A cui poate fi silueta ce s-a proțăpit între noi Ca o folie strălucitoare de staniol ? Un mormanul de stele și sticle scoase din uz Zornăie în buzunarul pardesiului meu. -Le auzi? Întreb urechea în care Cercelul cu număr matricol clincăne fără mișcare. I CHIODI CHE ARRUGGINISCONO MONETE Dalla mândria di cavalli troiani esce fumo bianco. La cassetta
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
unei bănci, să vină în ajutorul țărilor sărace și astfel să mai reducă din strivitoarea influență a organismelor financiare occidentale... După execuție a venit la rând punerea pe butuci a întregii țări și, la propriu, transformarea ei într-un uriaș morman de fiare vechi (peste 1200 de mari întreprinderi sunt desființate, absolut toate Cooperativele Agricole de Producție și Intreprinderile Agricole de Stat sunt mătrășite, iar transporturile fluviale, maritime și feroviare ajung într-o stare de plâns). Adică un dezastru cu mult
CÂND TRĂNCĂNEALA-I NESFÂRŞITĂ, VIAŢA VA FI MAI TRONCĂNITĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369358_a_370687]
-
lumea veciei plecat... • Funcția are lipici. Cu cât stai mai mult în ea, cu atât mai dificilă este despărțirtea. • Mor atâția de bătrînețe, de boli, de catastrofe și accidente și totuși omenirea sporește! • Sub pojghița subțire a adevărului se strecoară mormane de minciuni transparente. Lumea pare un tot, dar nu sunt decât miliarde de segmente care stau cot la cot. • Deși au fost cucerite, drepturile se leagănă în aer ca niște rufe zdrențuite. Oare ce căutăm în Cosmos, când din toate
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-o vede pe Emilia. Draga de ea! Tânără, vioaie, dornică de viață, zâmbind printre lacrimi. Emilia îi întinse brațele și-l strânse la pieptul ei sărutându-i fruntea în semn
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]