650 matches
-
alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că, într-o țară care a adus pictura în stradă, nimeni nu se uita cu reproș la acei tineri ce stăteau la Chichen-Itza, cu spatele la piramidă, pe prima treaptă, îmbrățișați. Pentru asta există soare, tinerețe și dragoste. În mod normal, maximele morocănoase ale lui La Rochefoucauld nu pot avea nici o priză aici în Mexic. Ce să-i spună unui mexican asemenea vorbe?: Adevărata iubire e ca apariția spiritelor; toți vorbesc, dar puțini le-au văzut". Parcă-i aud pe tinerii mexicani comentând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că el este. El e șeful, oricum, sau cel puțin așa crede. Dar eu nu accept tâmpenii de la el. Ar fi trebuit să îl fi văzut săptămâna trecută, spuse ea pe un glas mult mai scăzut. Era ca un urs morocănos. Dar astăzi e binedispus, ceea ce înseamnă că s-a împăcat cu prietena lui. La cum se poartă ăștia doi, Pamela și Tommy Lee par doi copii de grădiniță. Pe Lisa o așteptau încă și mai multe lovituri: Trix a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling se simțea foarte neapreciată. Are miros de bunică, nu-i așa? Ted era pornit. — Credeam că mirosul de urină e mai cunoscut. Când se simțea nedreptățită, Ashling devenea foarte acidă. —Eh, oricum nu era potrivită pentru mine, concluzionă Ted morocănos. Sunt toate prea tinere și prostuțe și mă plac din niște motive aiurea... Prietena ta, Clodagh, întrebă el dintr-odată. Tot măritată e? — Bineînțeles că da. —Tu ai ceva? întrebă Ted, observând că nu este singurul deprimat. Ashling s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numărul sticlelor pline continua să se micșoreze și cele goale începeau să se adune, limbile începură să se relaxeze. Câți ani ai? întrebă Trix. —Douăzeci și nouă. —Și de cât timp ieși cu Jack? De aproape șase luni. —E foarte morocănos câteodată, recunoscu Trix. —Mie-mi spui? De când a început toată nebunia cu Colleen e complet dat peste cap. Muncește prea mult și își face prea multe griji, apoi pleacă la canotaj să se relaxeze și eu nici nu mai apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pară jovial și cum eșua lamentabil. Lipsa antrenamentului, se gândea ea. Nu se știe cum, a ajuns să stea exact lângă el, undeva la marginea evenimentelor. Bună, spuse ea emoționată. Ce faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înrudiți Între ei și plini de intenții criminale. Când soarele strălucea, Își lepădau hainele groase de lână, Își scoteau fețele la lumină și zâmbeau. Dar iarna Întregul oraș arăta ca și cum ar fi dat probe pentru filmul Deliverance. Logan se uita morocănos pe geam, la oamenii care Își târau picioarele de colo-colo. Nevastă. Nevastă cu copii. Individ În scurtă de molton cu o pălărie stupidă. Gunoierul cu lopata lui și cu căruciorul plin cu animale strivite de mașini, din cauza căruia se iscaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iviră din nou. — Cumpărături. Am fost la Tesco, nu? Ceva pentru masa de prânz. Acum, dacă-mi permiteți... Logan nu se mișcă. — Sunt pungi de cumpărături Asda, domnule Nicholson. Nu de la Tesco. Nicholson se uită de la Logan la polițistul cel morocănos. — Eu... Eu... ăăă... reciclez. Reciclez pungile de plastic. Trebuie să facem și noi ce putem pentru mediu. Agentul mai făcu un pas. — Te fac eu pe tine pentru mediu... — Ajunge, agent, zise Logan. Sunt sigur că și domnul Nicholson e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre fotografii avea alt nume scris pe spate. Nici o adresă, ci doar un nume. — Ce naiba-s astea? V-am zis: nu știu nimic despre ce e În ele! De teamă, vocea i se subțiase. — Eu doar le duc. Polițistul cel morocănos Îl apucă de umeri pe Duncan Nicholson, Împingându-l la loc pe scaun, unde se prăbuși. — Rahat Împuțit ce ești! Apucă fotografia unui băiețel, așezat la groapa de nisip cu un iepuraș de pluș. — Așa l-ai găsit? Așa? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridică În picioare, privind la fețele rispite ale copiilor, simțind cum i se face rău. — Citește-i drepturile, agent. Nu prea era loc În casa cea mică pentru patru tehnicieni de la Biroul de Investigații, operatorul video, fotograf, Logan, polițistul cel morocănos și doi agenți În uniformă, dar se Înghesuiră oricum. Nimeni nu voia să stea afară În ploaia care cădea. Conținutul celor două plicuri era acum sigilat și etichetat. Al doilea plic nu era plin de poze; era plin de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În timp ce Logan se Întorcea la sediul poliției. Procesul lui Gerald Cleaver ajunsese În cele din urmă la momentul verdictului, după patru săptâmîni În atenția presei. — Nevinovat? Cum mama naibii au putut să-l găsească nevinovat? Întrebă Logan, pe când agentul cel morocănos băgă duba ruginită În parcare. — Sid, șuierătorul naibii, veni răspunsul. Sandy Moir-Farquharson dăduse din nou lovitura. Se grăbiră să iasă din mașină și să ajungă sus, În zona de ședințe. Încăperea era plină de agenți, cei mai mulți dintre ei părând uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute sau aflate În posesia Direcției Parcuri din cadrul Consiliului Orășenesc Aberdeen. Lista le fusese trimisă prin fax de un ins cu voce morocănoasă, deloc bucuros să fie chemat Înapoi la birou la șapte fără un sfert. Fiecare dintre clădiri trebuia vizitată și cercetată. Doctorul Bushel era ferm În convingerea lui că Strichen a dus copilul Într-una dintre ele. Logan nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
corectă pentru căutare erau reduse. Nu aveau să-l găsească la timp. Micuțul Jamie McCrath nu avea să supraviețuiască până să apuce a patra aniversare a zilei sale de naștere. Încercând să micșoreze acea șansă, Logan Îi ceru bărbatului celui morocănos de la Direcția Parcuri să verifice dosarele pe care le aveau, În căutarea fiecărui loc În care Martin Strichen făcuse muncă În folosul comunității. Martin Strichen avusese, cu pauze, necazuri Încă de la vârsta de unsprezece ani. De când Își pusese Gerald Cleaver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui Lacan. (vineri) A venit Marin Preda la o Întâlnire cu studenții. E un ins morocănos, chiar urât, purtând niște ochelari cu lentile prea groase, că nu i se văd ochii. Nu poți să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar deasupra magazinului. Doar nu bănuiești că ar fi implicat... - Sunt întrebări de rutină pe care trebuie să le pun, spuse pe un ton neconvingător Sachs. Kara părea mai degrabă amuzată decât supărată de această insinuare: - Uite, știu că pare morocănos și că are o latură neprietenoasă a personalității. Dar nu a făcut niciodată rău nimănui. - Și totuși, știi pe unde era în dimineața asta pe la orele 8? întrebă Sachs pe un ton blând. - Da, încuviință Kara. Era la magazin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bărbat să stea așa toată ziua cu mama și s-aștepte să mă-ntorc io acasă. De-a dreptu’ ciudat, zic io. Și-am ieșit să beau un pahar (apă, vă rog!!!) cu fetele aseară după muncă și el arăta morocănos când m-am întors. Cică n-ar trebui să risipesc banii ieșind după muncă să cheltuiesc! Al dracu’ obraznic. Io-s singura care face bani, i-am zis - dacă vreau să cheltuiesc pe câteva pahare e treaba mea! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cu adevărat minunat. — Stai așa un pic, Charlie, nu-ți pierde mințile, amice, am zis io. Acuma era și mai jenant, cu mama acolo și restu’, voiam să fi fost un pic mai normal. Aș fi preferat să fie iar morocănos, decât chestia asta cu bucuria exagerată. Nu mi-aș fi putut dori ceva mai frumos în viață. E atât de perfect. N-am visat niciodată - vezi tu, niciodată nu am știut că te pot iubi cum te iubesc, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai mult ca la cineva din familie, de fapt, că de obicei de prieteni nu te saturi până-n gât, da’ cei din familie poa’ să te calce pe nervi, nu? Și Charlie făcea chestia asta. Mai ales că fusese așa morocănos și nefericit și din astea. Doar că - dacă mă gândesc acuma - erau la fel de multe șanse să fie al lui... da’ normal că nu era. Asta știam sigur, din cauza la date. Acuma știu de ce arătase așa fericit și din astea, mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu mai era o provocare. — Nu există niciun iubit secret. Doar o mamă braziliană, de cincizeci de ani, care vrea să-mi spună cu orice preț că am fost o fiică rea în ultimul timp. — Ne vedem curând, spuse el morocănos și închise. Adriana înspiră adânc și comută pe cealaltă linie: — Mama! Ce bine-mi pare să te-aud! — Spune-mi, Adi, pe unde umbli zilele astea? — În sens figurativ sau propriu? — Adriana, n-am poftă de glume, spuse doamna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana părură surprinse, dar nu peste măsură și, după câteva minute în care își strânseră lucrurile și se îmbrățișară de despărțire, în sfârșit Emmy rămase singură. Pur și simplu nu avea chef de stat la taclale în seara asta. Era morocănoasă și un pic cam tristă fără un motiv anume. Nu-i decât o minciună sfruntată, își zise Emmy în timp ce-și prindea părul la spate cu o clamă și se spăla absentă pe față. Izzie sunase cu vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se luă după un tramvai foarte aglomerat, care Înainta zgomotos pe Avenue Edward VII. Chinezi morocănoși stăteau agățați de laturile acestuia, iar un tînăr cu părul creț, Îmbrăcat Într-un costum negru de mandarin, Îl scuipă pe Jim, apoi sări jos și se pierdu În mulțime, speriat că pînă și acest mic gest va declanșa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americanii nu erau ușor de impresionat. Frank chiar claxonă la un soldat japonez, care intrase pe șosea. Jim se ghemui sub bord, așteptîndu-se să fie Împușcați, dar japonezul le făcu semn cu mîna să meargă mai departe, cu o privire morocănoasă, presupunînd probabil că Frank și Basie erau muncitori bieloruși. Preț de un ceas, făcură turul piețelor din Hongkew, trecînd pe lîngă sute de cîini care lătrau În cuștile lor de bambus; erau acolo nu doar corcituri chineze pentru gătit ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de război. Se uită fericit la tramvaiele arse și la blocurile de locuințe, la miile de uși deschise spre nori, un oraș părăsit, invadat de cer. Îl nemulțumea doar faptul că tovarășii săi de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una dintre misionare zăcea pe podea, Îngrijită de un alt deținut, un britanic cu părul blond-roșcat și un obraz Învinețit, care, cu o mînă Îi ținea Încheietura mîinii, iar cu cealaltă o apăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]