663 matches
-
mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E posibil ca până la urmă să descoperi că e un tip drăguț! Știi, ai mei au avut odată un grădinar, foarte morocănos, și până la urmă am aflat că avea un iepuraș! Și era, de fapt, un om cu totul diferit de... Se oprește brusc în clipa în care ușa se dă în lături și intră cu pași mari un tip în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu m‑a sunat. Vreau să spun că știam că totul s‑a terminat. Sigur că știam. Dar, în adâncul sufletului, o părticică din mine credea... Oricum. Evident că nu. — Ar crede că ce? mă stârnește Michael. Nu știu, murmur morocănoasă. Ideea e că între noi nu mai e nimic. Așa că e mai bine... să nu fiu implicată. Cred că te înțeleg. Michael se uită la mine cu căldură. Comandăm? În timp ce mâncăm, vorbim despre alte lucruri. Michael îmi spune despre agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas rămase pe gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mi se pare curat... dacă drăcovenia asta nu bate câmpii! ― Merge, zise Ash, fără să fie ofensat. Tocmai ai demonstrat-o. Echipamentele fură distribuite la toți, sub ochiul inchizitor al lui Dallas. ― Toată lumea e gata? Se auziră două "nu"-uri morocănoase. Patru fețe zâmbiră simultan. Oribila amintire a lui Kane se estompase puțin. Acum erau gata să înfrunte creatura și, cel puțin sperau, înarmați cum trebuia. ― Căile sunt deschise pe toate punțile, zise Dallas îndreptându-se spre ieșirea din pasarelă. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine s-o realimentați. Ash, du-te cu el. Parker îl privea pe ofițerul științific, a cărui mână rămăsese impasibilă. ― Mă duc și singur. Ash dădu din cap. Inginerul își luă arma și se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee nouă? Sugestii, păreri? De la tine sau de la Mama? ― Nimic nou, murmură el, parcă scuzându-se. Strânge în continuare informații. ― Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși să ajungă la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și am golit boilerul, poți să te apuci de treabă. Cât timp o să-ți ia? — Cinci-șase ore, depinde ce găsesc, răspunde morocănos Roman, încă mahmur după beția, de unul singur, din noaptea precedentă. Claude începe să urce scara spre chepengul care duce în bistrou. Îl întreabă într-o doară: — Te-nchid pe dinafară, să nu intre hoții? Mă ntorc la prânz și-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
griji, profesore. Rămân să dorm aici. Vancea ieși, înclinându-se. Când să pună piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-oi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
trăsnită. —Mulțumesc, zice, punând-o pe fotoliu și mângâind blând, cu un deget, broderia fină, roz cu argintiu. Doamne! Se vede ce furioasă sunt! Perna asta m-a costat o avere! — Da, îmi amintesc! — Animal egoist și manipulator! repetă ea morocănoasă, așezându-se lângă mine. Mi-e greu să admit comentariile și aprecierile lui Daisy, cu toate că s-ar putea să aibă dreptate. Totul mergea minunat între mine și Jake, mi-e aproape imposibil ca, uitându-mă în urmă la cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine. Și acum ... — Mi-ai promis, zise Gerard. — Ți-am promis? — Da, mi-ai promis, spuse el. Știi tu ... Se referea la baie. — O să ți-o fac mai târziu, zise Gail. Acum... — Mi-ai promis, spuse Gerard pe un ton morocănos. Baia mea. — Gerard, o să-ți arăt exercițiul următor. Și te întreb: cât face dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Sper că se uită, zise el, cu o voce ciudată. Vor vedea. Vor vedea și vor ști, și vor spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se duc. Solana Canyon. — Ce e acolo? — O stațiune climaterică. Foarte mare. Foarte scumpă. — Cu doctori? — Sunt sigur. Fac chiar și operații chirurgicale. Cred că liftinguri faciale, liposucțiuni, chestii de genul ăsta. — Înseamnă că au săli de operații, zise ea, morocănoasă. Și apăsă pe accelerație. Cei o sută de acri cunoscuți sub numele de Solana Canyon reprezentau un triumf al marketingului. Cu numai câteva decenii înainte, regiunea era cunoscută sub numele ei original, Hellhole Palms. Era o regiune plată, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dulce și ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un veritabil efort de imaginație, adăugă: Fontainebleau. Am fost pe-acolo într-o vară. — Și nu cunoști localitatea Brinac? E pe ruta principală, cum pleci de la Gare de l’Est. N-am auzit de ea în viața mea, spuse tânărul morocănos, de parcă l-ar fi acuzat cineva de ceva, și tuși sec, îndelung, iar tusea lui sună ca boabele uscate de mazăre învârtite într-o tigaie. Vasăzică, n-ai auzit de satul meu, St Jean de Brinac? E cam la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ar trebui să fiți mai cu băgare de seamă, continuă Roche. Voi nu cunoașteți ținutul. Umblă pe-aici tot felul de cerșetori care n-ar fi rău să rămână tot cerșetori. Cum mai clevetiți, voi, ăștia de la țară, zise Thérèse morocănoasă. Și tu, de ce taci? i se adresă el lui Charlot. N-ai nimic de zis? Tot din Paris ești și tu? —Parc-ai fi de la poliție, interveni Thérèse. —Eu fac parte din rezistență, replică Roche. Treaba mea este să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a patra pagină, și apoi a cincea, devin o cunoștință invizibilă a Annei, o figură secretă, din umbră, care se furișează în tăcere în fundal, uitându-se la viața ei și ținând-o de mână atunci când se întâlnește cu profesorul morocănos. Jemima este atât de impresionată de lumea Annei, încât nu vede că în cealaltă parte a încăperii, stând aproape paralel cu locul unde se află ea acum, este Ben Williams. Și el este cufundat într-o carte și stă cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din cap. Îmi scrii, te rog, adresa și numărul tău? Mă depărtez de el fără tragere de inimă și-i mâzgălesc pe ceva adresa și numărul lui Lauren. Chiar când i-l dau, apare Simon din nou, și-i spune morocănos: ― Ben, trebuie să mergem. Ne îmbrățișăm, ne sărutăm și apoi Ben se îndepărtează. Chiar înainte să ajungă la ușă, se întoarce și fuge înapoi la mine, ridicându-mă în brațe și sărutându-mă. ― Am să te sun, spune el. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
amorțite de cele douăzeci de pahare de Seabreeze pe care le băusem, am început să mă bâlbâi și să roșesc. Pentru că v-am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la jacuzzi, la masaje, la tratamentele cu ierburi de mare, la împachetările cu nămol, la toate chestiile haioase care se fac cu alge! OK, mi-am spus morocănoasă, de parcă n-aș fi vrut să-ncetez cu plânsul de milă. Fără prea mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit că dulapul și așa micuț era plin până la refuz cu hainele lui Chaquie. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
închis. — Robotul, am bolborosit către Acritura Kraut care stătuse acolo, lângă mine, în tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
soi de iepuraș superficial de discotecă. îmi place Luke, mi-am dat seama. Deși descoperirea asta nu m-a făcut deloc fericită. Apoi Luke și-a întors ochii spre Daryl și s-a schimbat la față. —Darren, a zis el morocănos, dând din cap. —Daryl, l-a corectat Daryl. —Știu, a spus Luke. Vrea cineva ceva de băut? am întrebat eu cu o voce ascuțită înainte ca cei doi să se ia la bătaie. Luke m-a urmat în bucătărie. —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după asta s-a îndepărtat de mine, iar eu m-am simțit de parc-aș fi căzut din vârful unei stânci. — Ce părere ai de chestia asta? m-a întrebat el. —Nu te cred, am răspuns eu cu o voce morocănoasă din cauza dezamăgirii crunte prin care trecusem. Toată așteptarea aia care rămăsese fără nici un răspuns... Pe cuvânt de onoare, m-a asigurat el, în timp ce ochii îi scăpărau în noapte plini de sinceritate. —E imposibil, am răspuns eu, reușind, în sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am trezit lângă el. Inima îmi bătea repede, dar senzația era plăcută. Amândoi am zâmbit stânjeniți și înlăcrimați. Nici unul din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că vrea să mă sugrume. în lumea de afară, gesturile spontane de afecțiune nu sunt prea simplu de exprimat pentru noi, dependenții de droguri aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]