2,389 matches
-
vineri. În ziua aceea, însă, am făcut-o fără prea multe remușcări; la urma urmei, Ziditorul o făcuse pe femeia aceea așa de frumoasă și tot El mi-o scosese în cale. Piața Ezbekieh se umplea încet, pe măsură ce se goleau moscheile, căci era obiceiul tuturor cairoților să se adune acolo după ceremonie ca să joace zaruri, să plece urechea la vorbele înșelătoare ale povestașilor, să se piardă uneori pe ulicioarele învecinate unde anumite taverne ofereau o cale mai scurtă spre Rai. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doar o dată pe lună. Acum când sunt cu tine două, trei, cinci zile pe săptămână, mă învinuiești că lipsesc. — Nu stau să număr zilele când te văd. Celelalte mi se par nesfârșite. Era într-o duminică și ne aflam lângă moscheea Ibn Tulun, în fața hamamului femeilor, unde Nur se pregătea să intre. Părea că șovăie. — Ai fi în stare să mă însoțești fără să pui nici o întrebare? — Până în China, dacă trebuie! Atunci, vino să mă întâlnești mâine dimineață, aducând două cămile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unde Nur se pregătea să intre. Părea că șovăie. — Ai fi în stare să mă însoțești fără să pui nici o întrebare? — Până în China, dacă trebuie! Atunci, vino să mă întâlnești mâine dimineață, aducând două cămile și burdufuri pline, în fața Marii Moschei de la Ghizeh. Hotărât să mă țin de cuvânt, n-am întrebat-o încotro ne îndreptam, astfel că, după două ceasuri de drum, nu schimbaserăm decât câteva vorbe. N-am socotit totuși că încalc înțelegerea dacă remarc: — Piramidele nu-s probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am hotărât să mă duc într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încărcat de istorie și, cu toate astea, atât de nou, prin pietrele sale și prin oamenii săi. În mai puțin de șaptezeci de ani de ocupație turcească, și-a schimbat complet înfățișarea. Există, firește, în continuare Sfânta Sofia, catedrala devenită moschee, unde sultanul are obiceiul să meargă cu alai în fiecare zi de vineri. Dar majoritatea clădirilor au fost înălțate de noii cuceritori, iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sofia, catedrala devenită moschee, unde sultanul are obiceiul să meargă cu alai în fiecare zi de vineri. Dar majoritatea clădirilor au fost înălțate de noii cuceritori, iar alții, la rândul lor, fac să se ivească aproape în fiecare zi palate, moschei și mederse, sau chiar simple barăci din lemn în care vin să se înghesuie mii de turci de curând sosiți din stepele pe unde umblau nomazi. În pofida acestui exod, poporul învingător rămâne, în capitala sa, o minoritate printre altele, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitala a fost recucerită. Circazienii îi hăituiau pe soldații otomani, cu ajutorul activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul clădirii. Bătălia începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul clădirii. Bătălia începuse marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașului Cairo. Soldații Marelui Turc se răspândiră așadar pe străzi, având poruncă să ucidă tot ce mișcă. Nimeni nu putea părăsi orașul blestemat, deoarece toate străzile erau izolate; nimeni nu-și putea înjgheba un refugiu, deoarece până și cimitirele și moscheile fuseseră transformate în câmpuri de luptă. Oamenii erau siliți să stea pitulați în case, așteptând să treacă uraganul. Se pare că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lunii noi din rabih-thani, când sezonul anual al pelerinajelor se apropia de sfârșit; șase zile mai târziu, eram la Djeddah. În portul acela ocolit de belșug, puține lucruri meritau să fie văzute. Majoritatea locuințelor sunt căsuțe din lemn, în afară de două moschei vechi și de câteva hanuri. Se cuvine să mai semnalăm o cupolă modestă unde se pretinde că Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau bine aprovizionate cu fructe proaspete, în pofida uscăciunii din jur. Pe măsură ce înaintam, mă simțeam transportat într-o lume de vis: acest oraș, construit pe pământurile acelea neroditoare, părea că nu avusese nicicând o altă soartă în afară de reculegere; în centru, Nobila Moschee, locuința lui Avraam; iar în inima moscheii, Kaaba, impunătorul edificiu în jurul căruia doream să mă învârt până la sfârșeală și ale cărui colțuri poartă fiecare câte un nume: Colțul Irakului, Colțul Siriei, Colțul Yemenului, Colțul Negru, cel mai venerat, îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uscăciunii din jur. Pe măsură ce înaintam, mă simțeam transportat într-o lume de vis: acest oraș, construit pe pământurile acelea neroditoare, părea că nu avusese nicicând o altă soartă în afară de reculegere; în centru, Nobila Moschee, locuința lui Avraam; iar în inima moscheii, Kaaba, impunătorul edificiu în jurul căruia doream să mă învârt până la sfârșeală și ale cărui colțuri poartă fiecare câte un nume: Colțul Irakului, Colțul Siriei, Colțul Yemenului, Colțul Negru, cel mai venerat, îndreptat spre răsărit. Acolo este încastrată Piatra Neagră. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva ceasuri bune, cu spatele rezemat de incinta moscheii, nesimțitor față de cele ce mă înconjurau. Nu încercam să meditez. Mintea mea era pur și simplu deschisă, gândind la Dumnezeu, așa cum o floare se deschide spre roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i așa? —Istanbul e În Turcia, Elisa, spuse Leo, părând mulțumit de sine. Și chiar dacă e o țară musulmană, e foarte, foarte occidentalizată și există, deci, o separare totală Între biserică și stat. Sau cred că ar trebui să spun moschee și stat. Kelly surâse. —Exact, Leo, exact așa e. După cum știți cu toții, suntem pregătiți să ne extindem la clientelă internațională și cred că va fi un Început perfect. Această asociație e formată din aproape treizeci de proprietari de cluburi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
simțit cum mi se ridică o mare greutate. —Vorbind foarte serios, totuși, sună foarte mișto, spuse ea. O să ai timp să vizitezi cât timp stai acolo? Am auzit că oamenii vorbesc despre Hagia Sofia ca despre o experiență transcendentală. Și Moscheea Albastră. Și marele bazar. O croazieră turistică pe Bosfor! Doamne, Bette, pare incredibil... N-am vrut să-i spun că singurele activități de zi pe care le-am văzut pe itinerar până acum erau masajele la saună sau că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mers ușor, cu doar vreo șase plângeri În legătură cu camerele („prea aproape de locul unde menajerele Își țin căcaturile lor de curățenie“; „prosoapele nu ajung nici pe departe ca să usuc atâta păr“; „chiar nu mă interesează să am o priveliște cu o moschee!“) și toată lumea era binedispusă când ne-am reunit la brunch-ul cu șampanie de o eleganță impresionantă dat În onoarea noastră pe terasa hotelului, care se Înălța deasupra mărețului palat Topkapi. Am reușit s-o șterg pe furiș după o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despărțea de fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci de centimetri Înălțime; dacă văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile. Oamenii de ordine, niște negri solizi, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea auzi foșnetul egal al timpului. Mausoleul de pe aleea mărginașă, nu departe de mormântul „regelui nemuritor” Amir Temur, conducătorul care Înnobilase orașul cu zeci de victorii și de moschei, Îi apăru tânărului mongol la fel de părăsit și de modest ca prima oară. Își aminti felul În care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
granițele țării. Pe măsură ce vasul se apropia, imaginea capitalei otomane apărea tot mai limpede la prova. Era așa cum o bănuia Alexandru și așa cum o prezentau cartografiile pe care le studiase la Veneția. Imensă, multicoloră, Împrăștiată pe ambele țărmuri ale mării, cu moscheile, chioșcurile și grădinile construite chiar pe malul apei. Sute de nave de diverse mărimi erau ancorate În golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ultimul chei. - Aveți În față, la doar cinci sute de pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se va afla Alexandru. Ceilalți veți găsi zonele voastre destul de aproape, căci aici e concentrată Întreaga putere a imperiului. Unii veți locui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]