655 matches
-
combatanți, plus 70.000 tătari, iar armata rusă avea 38.246 de oameni. Baronul Frederic-Ernest von Fabrice (1683-1750), în Scrisoare către același din Bender (baronul de Göertz) din 31 ianuarie 1713, face cunoscute efectivele militare în această campanie: armata rusă („moscovită”) avea cel mult 60.000-70.000 de oameni, „care sunt foarte obosiți și într-o stare precară”. Forțele combatante în tabăra turcă erau: 84.000 care reprezentau infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi cunoscut pățania lui Saul pe drumul Damascului, ar fi zis că și el a trăit la Moscova o asemenea schimbare la față, o asemenea renaștere, atâta doar că una în sens invers, din rău în mai rău. După experiența moscovită, el se privea pe sine însuși, cel de odinioară, cel de la începutul activității revoluționare desfășurate în orășelul Serenite, așa cum ar privi un fluture care plutește diafan în văzduh spre un vierme ce se târăște neputincios, spre un vierme asemenea celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ilie Ilașcu, la trecerea sa către Taxobeni, umilință provocată de vameșii din dreapta Prutului, de a nu-i permite măicuței Natalia Ilașcu, să meargă la căsuța cu Sf. icoană primită în dar de la î.P.S. Pimen, a fost o măsură absurdă, moscovită... Ajunși la Taxobeni, ziarista Doina Boghean o întreabă pe măicuța Natalia ce i-a plăcut din tot ce a văzut: „Tot, toată Bucovina mi-a plăcut și dacă ajungeam încolo, spre Maramureș, tot cred că avea să-mi placă. Toată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un potențial îmbogățit cu zgârcenie sau cu prea multe echivocuri. La anu’, dl William Davis vrea să organizeze un colocviu internațional al tuturor revistelor umoristice în frunte cu Le canard enchaâné de la Paris, New Yorker-ul american, Punch-ul londonez și Krokodil-ul moscovit. Fiecare revistă, pe limba ei, va fi chemată să lanseze în colocviu bancuri, anecdote și „spirite de glumă”, înveselindu-și la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o utopie fantastică, umoriști ai marilor puteri surâzând destinși alături de cei ai țărilor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gând decât: Șema Israel..., dar după Adonai Eloheinu, Adonai Ehad, Le Nouvel Observateur îmi alunecă de la rever de-a lungul pardesiului și un vârtej de vânt mi-l luă și mi-l ridică spre cer. Urmărind zborul revistei peste câmpul moscovit, se modelă chipul lui Mimi, nenorocita de la recepția hotelului Lido, cea care îmi păstra revista sub tejghea, eu promițându-i la întoarcerea de la Moscova, o noapte lungă la Monj; am încercat să reiau rugăciunea, dar îmi apăru roșcata de la Difuzarea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Liderul palestinian și-a făcut în anii '50 studiile de inginerie la Moscova, alături de un Iliescu sau un Mandela. Aflat în România, în aprilie 1994, cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la București, Yasser Arafat și-a amintit cu nostalgie de serile moscovite și de colegul său roman de studenție, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai că Iliescu, spre deosebire de mine, era șef mare", a precizat amuzat Arafat. Dublă structurare - politică și teroristă - a unei organizații subversive a fost teoretizata de anarhiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și asta este pe documente. M. M.: Se vorbea urât de el. Figura lui îl arăta că este un om rău. S. B.: Pe el nici nu-l chema Militaru, ci Lepădat. A fost trimis la Frunze, la Academia Militară moscovită, dar nu avea liceul și abia după ce s-a întors i s-a dat diploma de bacalaureat. A crescut rapid. M. M.: E posibil să fi fost agent dublu, nu știu. S. B.: Aceasta este dovedită documentar. Se spune că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că ar fi imaginar e la fel de real ca și starea de transă din voodoo, când cel care se simte posedat devine mai conștient de zeul care-l posedează. Acțiunea biblică din roman se dezvăluie În paralel cu cea a realității moscovite, banalul tern și gri al vieții sub dictatură transformându-se treptat, sub influența unor forțe care devin din ce În ce mai vizibile. Acțiunea este de inițiere, comparabilă cu cea a dansatorului care, prin intermediul cultului, cheamă divinitatea. Fiind „posedat“, imită ce face zeul, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și, În consecință, am avut o relație mai subiectivă, mai intimă și sensibilă cu textul, cu actorii și cu spațiul: am folosit unul dintre holurile teatrului care avea coloane și arcuri ce aminteau, fapt curios În mijlocul Manhattanului, de subsolurile metroului moscovit. Acțiunea se derula fără decor, pe o structură simplă de rampe În formă de cruce. Printre actorii care debutau atunci la Public erau Jan TÎiska, proaspăt sosit de la Praga, unde jucase roluri de neuitat În spectacolele lui Krejța, și F.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vastă à l’italienne a teatrului de la Ville se simțea nevoia de a găsi o imagine puternică: o scenă goală ar fi părut neconvingătoare. Cei doi scenografi au reconstituit aproape fotografic Piața Roșie și Kremlinul. Ideea era că odată ce atmosfera moscovită era prezentată În cel mai mic detaliu, cu un naturalism ce se apropia de cinema, miraculosul poveștii, cu aventura zborului Margaretei deasupra Moscovei călare pe o mătură, s-ar fi suprapus, sugerând, ca și În roman, un tablou demn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
consultat În 1930, Întemeietorul familiei noastre a fost Nabok Murza (floruit 1380), un prinț tătar rusificat, din Muscovy. Propriul meu văr primar, Serghei Sergheevici Nabokov, erudit genealogist, mă informează că În secolul al cincisprezecelea, strămoșii noștri dețineau pământ În cnezatul moscovit. El mă trimite la un document (publicat de Iușkov În Acte din secolele XIII-XVII, Moscova, 1899), ce se referă la un conflict rural pe care l-a avut sub Ivan al III-lea, În 1494, moșierul Kulaikin cu vecinii lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a căsătorit cu Ana Aleksandrovna Nazimov (sora cunoscutului decembrist). Nu știu nimic despre cariera lui militară; oricum ar fi fost, n-ar fi putut concura cu fratele lui, Ivan Aleksandrovici Nabokov (1787-1852), unul dintre eroii războaielor antinapoleoniene și, la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
școală În St. Petersburg, Lenski a mai stat cu noi vreo trei ani pentru a ne ajuta la temele pentru acasă. În timpul domniei Mademoisellei, care era la noi din iarna lui 1905, a renunțat să se mai lupte cu intrușii moscoviți, Întorcându-se la Lusanne. Lenski se născuse În sărăcie și Îi plăcea să amintească tuturor că Între absolvirea gimnaziului din orașul lui natal de pe țărmul Mării Negre și admiterea la universitatea din St. Petersburg, se Întreținuse singur ornamentând pietre - care se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frază care-ți Împleticește limba unui zoolog care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva luni și el a spus: „Să știi că m-am gândit mult la guzganii aceia moscoviți; de ce se spune că s-au furișat afară? Hibernau, se ascundeau sau ce se Întâmplase cu ei?“. 5 Gândindu-mă la preceptorii mei succesivi, mă preocupă mai puțin ciudatele distonanțe pe care le-au introdus În viața mea de copil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
înțeles ce nu înțelege regele său, remarcă Ștefan, vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac, "aripile-ți au depășit cuibul". Ooo! M-au ridicat prea sus. Nu-s vrednic de atâta cinstire. Aiasta mă obligă... Teamă mi-i că-s prea mic pentru ce se așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sobru exprimată. Neuitată este scena primirii la curtea din Viena a cronicarului, de către Iosef II, circumstanțiată, demnă, fără neghioabe admirații, vie parcă de ieri. D. CANTEMIR D. Cantemir (1673-1723) e un erudit de faimă europeană,voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru. Autor între altele al unei Istorii a imperiului otoman scrisă latinește, care i-a făcut renumele în Occident, întrucît ne privește, interesează prin Divanul seau gâlceava înțeleptului cu lumea sau județul sufletului cu trupul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu trei ani exilul, pe care îl va executa în Serghinsk, la granița cu Mongolia. Are posibilitatea să se instruiască în contact cu numeroșii intelectuali deținuți, dar mai ales citind cărțile pe care și le comandă la o mare librărie moscovită. Începe, de asemenea, să redacteze în rusește un fel de tratat de filosofie. Întors la Chișinău, în 1891 ori în primăvara lui 1892, cu îndoieli serioase asupra perspectivelor mișcării revoluționare din Rusia și fiindu-i interzis să urmeze studii universitare
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
care până la adânci bătrâneți le-a frânt tuturor inima cu fidelitatea ei conjugală provocatoare și încă de pe atunci depășită” (Ludmila Ulițkaia, 2003/2005, 5). Pretendenții nu vroiau de fapt mâna ei, ci să pună mâna... pe regatul ei. După autoarea moscovită, Penelopa, la reîntoarcerea lui Ulise, care s-a învârtit „decenii de-a rândul prin Mediterana, jefuind relicve sacre, seducând vrăjitoare, regine și servitoare ale acestora” (idem, 6), nu era decât o „o naivă mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care să nu fi fost școlarizat la Academia Militară Frunze sau în alte locuri din Uniunea Sovietică. Făceau pe viu practică la sovietici și apoi erau trimiși în țară. Pentru că este o vorbă: cel care a supt la țâța lupoaicei moscovite n-o să poată fi niciodată un om, rămâne mai departe un lup. Și apoi cum să ne mai mire cele făcute de români, care au fost școlarizați la sovietici, care aplicau ordinele ad literam pentru că au fost trimise de sus
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe ruși ca să-și scape țara de turci, omul care a fost membru al Academiei din Berlin, care a fondat Academia din Petersburg; care a organizat „prima armată europeană rusă" și prin urmare a aruncat în balanța Europei pe colosul moscovit, omul care cel dintâi a vorbit de latinitatea noastră, omul care a retrăit și a murit între străini pentru ai lui; „omul care multă vreme n-a avut o statuie în Moldova, deși a meritat- o de mult", despre care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
partid politic. Reacțiunea, însă, reprezentată prin alt grup - de boieri care se refugiaseră peste hotar, nemulțumită de liberalismul „cărvunarilor" (nume disprețuitor cu care tratau pe cei dintâi), se aținea la Sibiu sau la Brașov, ba chiar dincolo de Prut, la pravoslavnicii moscoviți și luptă din răsputeri să dărâme liberalismul. Intriga rusească a triumfat în cele din urmă, Sturza a căzut". Despre Mihail Sturza „Evenimentul" din 18 noiembrie 1908 reținea: „...Era înzestrat cu un spirit pătrunzător și fin, cu o memorie extraordinară. Știa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și antidemocratică, iar T. Maiorescu un abil aranjor. Un an mai târziu, I. Vitner publica, într-un alt periodic odinioară antijunimist (Contemporanul, nr. 65, 1947), un articol cu titlul „Critica pseudoștiințifică”, același autor, ajuns un adevărat „papă literar”, apropiat grupării moscovite din jurul A. Pauker, făcând, peste câțiva ani, o propunere: „Acest mit al Junimii creatoare de mari valori culturale trebuie dărâmat”. Așadar, un demers cu semn schimbat față de cel al lui Vasile Pogor, creatorul mitologiei „Junimii”. Un tânăr istoric, având doar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai celebră/mediatizată victimă a lui Dej. O demonstrație foarte interesantă și credibilă/convingătoare este rezervată epurării din 1952. Mai întâi, ce nu a fost epurarea: 1) nu a fost o luptă între gruparea „băștinașă” a lui Gheorghiu-Dej și cea „moscovită” a Anei Pauker (în prima tabără se afla Iosif Chișinevski, fost la Moscova în timpul războiului, în cea de-a doua era Teohari Georgescu, aflat în țară în aceeași perioadă); 2) campania împotriva A. Pauker nu a fost o dovadă de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au devenit realitate..."298. Și așa mai departe! Cu decenii înainte de Revoluția Română, Guvernul Britanic aproape că a preluat mitul creat de Ceaușescu însuși despre independența României în relațiile sale cu Uniunea Sovietică și îndepărtarea ei ideologică sistematică de "centrul moscovit", sintagmă folosită de Jowitt. Este ceea ce jurnalistul american Brian Hall observa în jurnalul său de călătorie din 1988: "Guvernele apusene îl apreciau pe Ceaușescu pentru că dezvoltându-și ideile sale naționaliste, el urmărise o politică externă independentă care a deranjat ocazional
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
România și Federația Rusă privind regimul juridic, bazat pe reciprocitate, al mormintelor militare. În rest, chestiuni controversate, aș spune eu, sau care merită un punct de vedere. În primul rând, în preajma Forumului Mării Negre, un interviu luat președintelui Băsescu de către publicația moscovită Kommersant, răspuns - unul dintre ele - al președintelui: problema Tezaurului românesc este o problemă a istoriei. Desigur, ea are o importanță care atârnă greu, dar prioritatea noastră constă în construirea viitorului plecând de la o abordare pragmatică. E ceva de comentat aici
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]