684 matches
-
l-ar fi deprimat prea tare să o vadă așa, cu picioarele ei inerte și cu chipul mohorât. — Prefer să ți-o dau ție, îmi spusese întinzându-mi obiectul ambalat în hârtia unui ziar pe a cărui primă pagină era mototolit chipul reginei Suediei. Poți face cu ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
hârtie, în tranșee, când urma să fie dat asaltul și toată viața îi trecea deodată prin fața ochilor ca un manej al schimonoselilor. Nu voi ști niciodată dacă nu parcurgea aceste scrisori cu un aer plictisit sau râzând, după care le mototolea și le arunca într-o baltă cu noroi. Ultima scrisoare, ultima pagină din carnet era datată 3 august 1915. Era o scrisoare scurtă, în care își exprima dragostea în cuvinte simple și în care mai vorbea despre vară, despre zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eram invadată de o mândrie fără margini, de parcă aș fi ieșit învingătoare din cine știe ce competiție, cu încăpățânare și încredere învinsesem destinul. Îl privesc acum cu inima strânsă, încerc să depistez vreo mișcare a membrelor lui, pătura subțire, de primăvară, stă mototolită la picioarele sale, deasupra lui, lampa aceea pentru citit își pleacă inocentă capul, ca și când nu din cauza ei ne certaserăm nopți în șir. Ajunge, îi ceream eu, nu pot să dorm, iar el se enerva, dar încă citesc, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la englezi! S-a schimbat orânduirea țării care va fi condusă de un Comitet care are un președinte, anunță altul, străin de loc, foarte serios. Până atunci, la baluri, nu veneau străini... de unde-or fi scos comuniștii supraveghetorii? Tânărul dezorientat mototolea poștala în mâini, pe masă, unde o ridică și pe Constanța de mâini. Trăiască președinta balului, întări și străinul. Constanța nu înțelegea prea bine ce s-a întâmplat și s-a așezat disperată pe plâns. Să fie președintă, când a
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
figură buimacă și, pentru un moment, am avut senzația că o să-mi spună să-mi văd de treabă. Apoi, cu mișcări lente, s-a ridicat și s-a îndreptat către un sertar de la birou. De acolo a scos o bucată mototolită de hârtie, pe care mi-a întins-o. — Omul de serviciu a găsit-o în spatele unui monitor din camera din spate, mototolită. Probabil căzuse când a avut Bill atacul. Nu am știut ce să fac cu ea. Am despăturit foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă: — Mă întreb dacă ați fi atât de amabil... știu că profit de bunătatea dumneavoastră și aș fi foarte fericită să vă pot răsplăti... am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă de patru ori cu pistolul în arabul deja mort pentru că asta sună a „ta na na na“, adică a Beethoven, și ce simfonie e asta? Tocmai simfonia destinului. Sper că nu v-ați speriat sau că, de nervi, ați mototolit hârtia „Suplimentului“. De la „Hmm“ încoace, afirmațiile nu-mi mai aparțin, ci sunt palpitante ipoteze de lectură oferite de o profesoară de literatură franceză, toamna asta, într-una din universitățile mari din România (aceeași profesoară care recomandă întocmirea fișelor de lectură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el. Doar tu. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Ferpar Ferpar Luiza VASILIU Pentru că Ențiclopedia Encarta a fost întotdeauna too frenchy, nu se putea să începem anul 2008 fără să pomenim de Franța. Îi rugăm pe ne-degustătorii încrâncenați de delicatesuri franțuzești să nu mototolească pagina de „Supliment“ înainte de a fi citit rubrica de azi. De data asta, nu mai e vorba de nu știu ce sentimentalism dubios trezit de vreo madlenă mucegăită, ci de unul din cele mai dure și mai argumentate articole apărute anul trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat o reacție ce numai favorabilă nu îi poate fi în ajunul intervenției. Vlăguită de inutilitatea și nocivitatea cererii ei își lasă capul pe perna al cărei miros de dezinfectant pare și mai puternic. Își simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine pentru ei să nu mai aibă de-a face cu mine. Ei au început o viață nouă, iar mie mi-ar fi teribil de greu să-i întâlnesc. Cel mai bine este să nu ne mai vedem. Reiko a mototolit pachetul gol de Seven Stars, l-a aruncat și și-a scos din bagaje un pachet plin. L-a desfăcut, a băgat o țigară în gură, dar nu a aprins-o. — Eu sunt o ființă terminată. Ceea ce vezi tu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o bulă strălucitoare a sugestiei, turnând apă dintr-o carafă. Pe masă era o vază cu flori Îmbobocite. După ce mi-am golit paharul și mi-am mototolit manșetele câtva timp, mi-au venit În minte cele câteva lucruri la care mă gândeam În drum spre hotel. Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspunse Dora gânditoare. Sau, mă rog, așa cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce puse singura țigară rămasă pe masă, mototoli cutia goală. — E drăguță. Tot restul cinei am vorbit despre noi. Sau, mai degrabă: Dora a vorbit despre ea, În timp ce eu făceam tot felul de speculații despre cineva care Își pusese numele de „Anton“. În ambele cazuri scenele prezentate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai apropiat. — Te deranjează dacă o să ațipesc o vreme? — Nu, deloc. Asta e bine. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mașini roșii, o Corvette. Norman se Întrebă de unde apăruse acolo fotografia aceea. Probabil că mașina aparținuse celui care purtase haina Înaintea lui Norman. Posibil să fi fost unul din oamenii de la Marina Militară, dispăruți În dezastrul subacvatic. Norman se Înfioră, mototoli hârtia În pumnul strâns și o aruncă În coșul de gunoi. Nu-i trebuia nici un fel de memento. Își amintea prea bine dezastrul. Știa că n-avea să-l uite toată viața. Îi cercetă din nou pe Beth și Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aceleași și aceleași penibile constatări. Paula Niculiță a alternat râsul tembel al fetei care-și surprinde tatăl expediindu-și amanta la telefon cu indiferență. Laurențiu Bănescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie care-i mototolește intimitatea și încearcă să ridice aparențele la plasa fericirii. Mugur Arvunescu a marșat pe ipostaza tatălui pămpălău, incapabil să se care cu mătușa-amantă, „citită“ de Ana Maria Moldovan. Copiii vor să plece. Părinții continuă să pălăvrăgească. Spectacolul-lectură regizat de Ana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
o scrisoare? Oricum, uită-te la scrisul lui, e mult prea citeț, nu poate să fie doctor. E clar că individul e un impostor. Poate că e un instalator în halat alb. Cred că ar trebui să-l demascăm. Fran mototoli scrisoarea și o aruncă la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi ce, insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă. Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea să nu mai fie. Sau, dacă nu mâine, în altă zi. Curând. Nu era înfricoșător ce simțea, dar n-ar fi putut spune nimănui ce este. Mai mult părere de rău. Ștergându-și mecanic sticlele ochelarilor cu un colț mototolit de batistă, a înțeles că în noaptea aceasta nu va mai reuși să nu se gândească la spital și la ce se va petrece cu ea, umbrele mobilelor vor crește din nou nemăsurat în apartamentul ce-i va părea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poartă, Încetinind o clipă Înainte de a accelera pe Amherst Avenue, Jim văzu că roata din față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul și Hamalul Număru Unu, adică băiatul din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se scursese toată viața, repetau o frază imposibil de auzit. Jim se Întrebă cum să ajute această figură scheletică. Îi oferi revista Reader’s Digest, gest pe care Îl regretă pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se va părea mai puțin frumos. Mergi cu mine, Cezar? să plătesc și eu factura telefonică, ăștia mi l-au oprit, îhîm, poate aveți noroc, zice tipa, să mai meargă, dacă nu, trebuie să vă duceți la sediu, factura e mototolită și ruptă și Prințesa Miau mi-a scris cu creionul de buze înainte să inunde și să-mi dea foc la păr: nici Marius, nici Filosoful n-o merită pe Toni și după ce-mi dă cu sticla în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]