908 matches
-
pentru spectatori (...). Conflictul mai tuturor pieselor neizbutite din Cultura poporului s-ar putea rezuma astfel: un mijlocaș merge pe un drum greșit (vinde produse agricole speculanților, refuză să intre în cooperativă sau în gospodăria agricolă colectivă) deoarece îl ține în mreje chiaburul. Un activist de partid vine la el și-l «lămurește». Astfel, mijlocașul își va «învinge îndoiala» îndreptându-se pe drumul cel bun (Pățania mamei Ilinca de Puiu Maximilian, Cui vinzi tu? de N. Buzescu, Panaite și-a învins îndoiala
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Isus. Pelerinajul durează doi ani. La Întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele Își abandonase familia. Coborând, Îl Întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se Înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte. Mai mult decât atât, femeia Îi mărturisește soțului că parcursese, Împreună cu el și cu apostolul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și el s-a lăsat prins în mrejele acestui fals ideal. Nu bogăția l-a atras, deși partea ei de moștenire de pe urma bătrânului Agrippa a fost considerabilă. Iar acum un an a împărțit cu surorile și averea curvuliței de Iulia. Dar el nu e asemenea celor pentru care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sar prea curând în pat cu el. ― Of. Rahat. Asta înseamnă că eu am stricat totul cu Brad? Întotdeauna chestia asta strică o relație? ― Potrivit Regulilor, da. ― Ce Reguli? ― E vorba despre cum să joci tare ca să-l prinzi în mreje pe bărbatul visurilor tale. ― Și tu crezi în astea? Geraldine oftează. ― Nu credeam înainte, dar am decis să fac o încercare, să văd cum e, și cred că merge. Păcatul suprem, continuă ea, e să te culci cu el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i se împle. {EminescuOpI 168} Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vârteje; {EminescuOpI 197} {EminescuOpI 198} Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te chiamă. De te-ating, să feri în laturi, De
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prin vii, Cintezoii aurii Zis-au din ciripitură Unei tufe de răsură: “Soroă...), deșteaptă-te Și spre soare-ndreaptă-te, So ro!” Iar prin crânguri s-aud semne Ghionoaia taie lemne, Gaița, într-o gârneață, Se proclamă cântăreață, Iar din mreaja somnului Ies gândacii Domnului Roșii!... Chiar și hanul de la drum, Iarna fără fir de fum, Vara făr-de călători, Toamna făr-de cântători, S-a umplut de rândunele Ce-au adus vara cu ele Cal-dă. Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Găsiți cuvinte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
femeile reduc totul la o singură formulă: "mariajul" și că în orice caz Irina este "prea neînsemnată" pentru el, care "nefiind ca toți oamenii" nu-și poate lua "obligații". Situația ar deveni profundă într-un roman, când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
descoperă că peștele încă viu, lăsat într-un vas cu apă, poartă o șepcuță albastră, cu insigna școlii băiatului, aidoma cu șapca acestuia și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros ce mâzgălise poate în timpul unei perioade mai relaxate la școală sau al unei așteptări la dentist. (A trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de o sută șase ani? Cine o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul Dumnezeu orbise În ceruri sau căzuse În mrejele nenumăraților Subotini de care era Împânzit acum pământul și nu mai judeca faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându-se călăuzit de toți acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
necondiționată. Dar curentul îi prinsese deja. Zach s-a întors cu fața înainte și-a simțit fiorul acela palpitant pe care-l simțea de fiecare dată când râul îl prindea pentru prima oară, când prelua controlul și-l trăgea în mrejele lui ca să nu-l mai elibereze niciodată. Drumul se sfârșise în urma lor și de-aici încolo nu mai aveau încotro să mai meargă decât drept înainte, chiar prin inima sălbăticiunii. Barca era poziționată pe partea dreaptă a canalului. Prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
împart lumina ca o ploaie fină fiecare fulg alungă neputința învăț să cânt psalmi de mulțumire las să curgă prin mine glasul îngerilor aprind flacăra. e vie... Adam si ...Eve erai atât de bine conturat în gândurile mele încurcat prin mrejele visului ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i răspund fiindcă ar fi însemnat s-o rănesc, dar i am oprit cuvintele strivindu-i-le de buze. A închis ochii să-și tipărească în minte acele clipe, iar eu o priveam nedumerit cum mă ademenște din nou în mrejele ei. Nici nu știu dacă mă vindecasem vreo clipă de ea, nici nu știu dacă am vrut măcar o secundă lucrul ăsta, dar știam că în timp ce o sărutam mă simțeam un băiat extraordinar și eram convins că sunt cel mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
puțin de vorbă. Mi-a cerut numărul de telefon. Un nătărău, a adăugat cu un dispreț ucigător. Ăsta-i șpilul cu Helen: e foarte frumoasă. Bărbații, chiar și cei pe care îi urmărește la cererea soțiilor lor, îi cad în mreje. Deși sunt cu trei ani mai mare ca ea, semănăm foarte mult: amândouă suntem scunde, cu părul lung și negru și chipuri aproape identice. Mama ne confundă uneori, mai ales când nu poartă ochelari. Dar, spre deosebire de mine, Helen exercită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te costă mai mult. —Cât? M-a studiat. —Cincizeci? Am ezitat. Nu era din cauza banilor, era senzația bruscă, neplăcută, că mă trăgea pe sfoară. Că femeia asta nu era cu adevărat un medium, ci doar o escroacă care prindea în mreje turiști nevinovați. —Patruzeci, a zis, confirmându-mi bănuielile. Nu e din cauza banilor, am zis, gata să izbucnesc în lacrimi. Speranța lăsa locul dezamăgirii. Numai că, dacă nu ești medium, te rog spune-mi. E important. Desigur, sunt medium. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl va primi. Literalmente. Și nu i-l trimit prin poștă. Nici măcar printr-un serviciu de mesagerie. I-l aduc personal. Nu la biroul ei, ci pe un teren neutru. Aproape ca și cum am face ceva ilegal. Acum îi prinsesem în mreje. Îl va primi dacă îmi promite o pagină întreagă. Și, dacă nu poate, mă duc la altcineva. La Vogue, probabil. Iar recipientul ar trebui să fie făcut dintr-o piatră semiprețioasă, chihlimbar sau turmalină. Îmi imaginez un lucru minuscul, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
facă vreun gest inutil. Râde ciob de oală spartă, răspunse vocea. Tanda și Manda. — Asimilarea unui limbaj rudimentar nu conferă vreun soi de libertate, zise Virgil. Orice intelect care se izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi în jurul propriei tale irelevanțe. Era ceva ce i se întâmpla lui Virgil Jones atunci când se enerva: vorbele-i deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi venea din teama de a nu trăda faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau confereau realitate orașului K pentru el. în ciuda teoriilor lui Gribb, în ciuda lui Moonshy și, da, în ciuda lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea lui Cerkasov, dar atracția și primele mreje în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile emoților sale necontrolate, și, prins în mrejele lor, lăsase deoparte toate gândurile legate de Grimus, de Prepelicar și de Virgil. Fuseseră destule până atunci... A trăi pentru clipa prezentă - o frază ciudat de potrivită. Mai târziu își va aminti spusele lui Virgil: — O viață are întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o încălcare a regulilor Casei, iar în timp ce Iocasta se întorcea cu fața la perete, Media își folosea orice fărâmă de experiență pe care-o avea ca să-l țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lumina ei adevărată. „Din câte îmi amintesc“, spunea. „Abia acum, când răsfoiesc ziarele, îmi dau seama cât de multe am uitat. Parcă nici nu le-aș fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin tonul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul lui, susurându-i șoapte ispititoare la ureche. Masterandul Însă nu se mai lăsa ca altădată dus de nas de mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pietrelor, păsărilor și peștilor ce umpleau aerul și apa, și tuturor celor cu care pașii săi se intersectau pe drum. Doamna Babel venise În stabiliment cu scop precis. Mimând prin gesturile ei semnele harului divin, femeia urmărea să atragă În mreje nu numai oamenii, ci și plantele aflate vremelnic acolo, pentru a-i abate de la calea cea dreaptă ce duce la Judecata de Apoi. Oliver Însă știa că vremea sa e aproape și că tot ce era scris să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]