14,970 matches
-
ceea ce se Întâmpla la cinematograful În care lucram. Da, nu Încăpea Îndoială că stabilimentul acesta declanșase tragedia. Meditând la cele două „Kr“ pe care le-am scrijelit În partea superioară a ovalelor, am Încercat să-mi amintesc cum se numea mușchiul care ridica testiculele, despre care vorbise și Karp cu accentul lui strident de pomeranian. Apoi m-am luminat: der Kremaster, „mușchiul cremaster“... Asta a pus capac. Da, clar, asta era prea mult. Gata cu proiecțiile pentru d-l Knisch. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kr“ pe care le-am scrijelit În partea superioară a ovalelor, am Încercat să-mi amintesc cum se numea mușchiul care ridica testiculele, despre care vorbise și Karp cu accentul lui strident de pomeranian. Apoi m-am luminat: der Kremaster, „mușchiul cremaster“... Asta a pus capac. Da, clar, asta era prea mult. Gata cu proiecțiile pentru d-l Knisch. Am făcut o bilă din foaia mea și am Încercat s-o arunc pe geam - dar a aterizat la doar câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noua perspectivă asupra creierului meu se transforma Încet dar natural, luând forma despre care am vorbit mai Înainte. De pildă, eram din ce În ce mai convins că, de fapt, port un coif de culoarea cărnii și că trupul meu a dobândit forma unui mușchi Întins, irigat, care gândea. Din vârful coifului seu uita singurul ochi de care aveam nevoie pentru a cerceta lumea În bogăția sa naivă. De mai multe ori am fost atenționat să nu mă abat de la subiect, și În sfârșit, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai coapselor. Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui Alice consta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând și coborând genunchii agale, într-o strălucită imitație a Ducelui. Ah, câtă nonșalanță imperturbabilă are jocul ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-o amintească până-n ziua de azi mușchii și articulațiile mele. Cum trebuie să mă aplec și să-mi ridic mănușa de jos, și cum s-o arunc, cum să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fiu și eu ca ei! Să mă duc acasă la prânzul de duminică la ora unu, cu șosetele îmbibate de sudoare și împuțite după douăzeci și una de runde de softball, cu lenjeria de corp mirosind a transpirație de sportiv, cu mușchii brațului zvâcnindu-mi discret de-atâtea aruncări superbe și razante cu care toată dimineața am ținut în frâu alergătorii de pe culoarele dintre baze: da, cu părul vâlvoi, cu zgură printre dinți, cu picioarele cuprinse de febră musculară, cu dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să-i pară rău! Dar nu s-a dat nimeni, slavă Domnului! Asta până la Naomi! Vasăzică pentru ea gâfâisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din gară, Îi spuse omul. — La ce oră ieși din tură? — La șase. Nu-i bine. Trebuie s-o ștergi. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii săltându-i pe grumaz, strângând amândoi pumnii, Stridie zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni? Pentru că ei știu cum e să fii tratat ca un animal. Cu corpul iradiind căldură, zice: — Știai că, pentru producția de ouă, cocoșii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și încep să număr: 1, 2, 3... În următorul orășel, la următoarea bibliotecă, le spun lui Helen și Mona să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a descrețit fruntea fetei, făcînd-o să izbucnească în rîs: Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo doi, au niște mușchi, parcă-s sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo doi, au niște mușchi, parcă-s sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați urmărit pe fete... Mai tîrziu, după cină, cînd au rămas în doi, la un pahar de vin, doctorul Marcu, lovindu-l uneori peste umăr cu palma, uitîndu-și-o o dată mai mult, părintește, pe spatele lui Vlad, coborînd-o apoi, pipăindu-i mușchii, a rîs încet: Să-i fi văzut pe băieți!... O, ce mușchi ai! Ce sport ai făcut? Motociclist. În copilărie și-n adolescență am lucrat vara în bîlci, la zidul morții. Viață de artist... Hai, Vlăduț, înc-un pahar, că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi, la un pahar de vin, doctorul Marcu, lovindu-l uneori peste umăr cu palma, uitîndu-și-o o dată mai mult, părintește, pe spatele lui Vlad, coborînd-o apoi, pipăindu-i mușchii, a rîs încet: Să-i fi văzut pe băieți!... O, ce mușchi ai! Ce sport ai făcut? Motociclist. În copilărie și-n adolescență am lucrat vara în bîlci, la zidul morții. Viață de artist... Hai, Vlăduț, înc-un pahar, că ăsta-i sănătate curată. La ultima trecere a lui prin Iași, acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fericit că a găsit o salvare. Dar cînd se întoarce dinspre fereastră, vede cum mîna femeii iese de sub cap un prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și mai calm în rotunjime, mușchii de sub piept, atît cît se văd pînă la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți se supun indicațiilor lui. Odată farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi uitat, cred. O aventură și atît, ceva aducînd mai degrabă a viol. "Mamă, ți-l prezint pe domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că nu prea are cu ce umple nici cea mai mică pereche de chiloți italienești pentru bărbați. Trase de elasticul din talie și își făcu de lucru cu nou-venitul. Încordându-și și relaxându-și fesierii, reuși să controleze mișcarea unor mușchi în curs de formare, ce urmau probabil să participe la procesul de micțiune. Își dădea foarte bine seama că, nu peste mult timp, va putea genera efecte dintre cele mai spectaculoase atunci când urina. Sigur că era doar un concept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]