582 matches
-
tău, ros de suferințele trecutului, dar acum pui cu acul cu gămălie câte puțin sufleu între firele de nisip ale mușuroiului cu vârful în cruce, fiecare fir de nisip să aibă sufleu de jur împrejur, asta va da rezistență maximă mușuroiului, furnicile albe vor avea o cetate redutabilă. nouă deasupra: cu mersul tău elastic, cu pașii tăi fini, dai roată întregii grădini suspendate, mergi de jur împrejurul cuibului tău, pe care îl pregătești pentru sosirea suflețelului tău drag. înveți să fii atentă la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale. șase în al doilea loc: cobori scările grădinii tale și arunci o privire foarte scurtă asupra rădăcinilor groase, care sunt temelia cuibușorului tău, arunci o privire pe furiș, verifici vecinul de dedesubt, te interesează numai dacă se mai văd mușuroaie de cârtițe, dacă mai apare vreun limax urât mirositor de la apa scursă din grădina ta, atât de sănătos irigată de trompele elefănțeilor-cretani-din-pleistocen, cei care trăiesc cât libelulele, doar o zi trăiesc stropitoarele tale vii, își termină toată apa din ei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a dragostei tale, ajunge cu bine în mușuroiul cu cruce deasupra, făcut din cel mai fin nisip, consolidat cu sufleu bun de petunii magice și trifoi cu cinci foi, și raportează reginei furnicuțelor albe atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pulpa bogată în vitamina C, faci exerciții de tai-chi, reflectezi. nouă în al treilea loc: cobori pe scara răsucită a cuibulețului tău, arunci o privire către trunchiul gros al susținătorului paradisului tău suspendat și către ținutul de dedesubt, cel cu mușuroaie de cârtițe-oribildansatoare, vezi o rădăcină mare laterală de baobab care o ia în sus, urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu foame strânsă de multă vreme și sucuri acide, care topesc orice carne și orice os, amenințarea se transformă în hrană, lacul kanas luminează fiecare pas al vânătorii lor. nouă în al cincilea loc: cârtițele-oribil dansatoare ies din ascunzișuri, din mușuroaie înalte și putrede, și se bucură de ofranda șașiului singuratic, ghearele lor cumplite taie burți de limacși, colții lor, fără a avea nevoie de ochi, rod gurițe de limacși, baobabul-bătrân capricios al dragostei tale nu suferă, ci râde, deasupra acestui
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase deja fluxul care ne împingea dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără arătătoare, o cutie de farduri, o fotografie cu B.B, o decorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi, dar el se îndreptase spre ușă. Mă întrebam dacă era cazul să mai iau un somnifer, când ușa s-a deschis din nou și, de data asta, și-a făcut apariția însuși Bătrânul. M-am ciupit de mână ca să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în nisip, lucind sticlos. Nisipul, pe o întindere de câteva sute de pași, era răscolit într-un chip cu totul straniu: nu erau valurile unduite frumos pe care le face vântul, ci parcă niște pâlnii rotunde și tot felul de mușuroaie. Merse într-acolo, dar curând începu să-l clatine o ușoară amețeală. Se gândi că sunt roadele oboselii, dar merse înainte. Amețeala crescu și picioarele i se îngreunară. Și le târa acuma cu greu, parcă i-ar fi fost rănite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mai jos de peșterile sclavilor se întindea o câmpie. Acolo, o oaste atlantă parcă fără număr ieșea în calea oștirii de robi. Cele două armate se opriseră și stăteau față în față. Dar nu se zăreau decât ca niște mari mușuroaie de furnici. Cârmaciul oprise acum luntrea și nu vroia să coboare mai jos. Auta se uită prin ocheanul puternic și începu să deslușească aproape și fețele oamenilor. Oștile mai stătură un timp, fiecare parcă așteptând să înceapă cealaltă. Armele zecilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând un mic lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale Soarelui și ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum sub bunele oficii ale fermecătoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
glisării bruște a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub cur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din zona Gării de Nord, de la magazinul "Sora", hăt, până la dughenele Hotelului "Grivița". Trecu și pe alături și-și făcu frățește mendrele și pe dreapta, la "Cerbul", magazin de încălțăminte. Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie, deasupra troliului liftului, urmând a fi recuperat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul Prezidiului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
găsit cinci hribi tineri, concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și de zicala bunicului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum Îi plăcea tatii, ciclist pasionat, să spună, locul unde el o ceruse În căsătorie; mai era, În așa-numitul parc „vechi“, arhaicul teren de tenis, acum o zonă acoperită cu mușchi, cu mușuroaie de cârtițe și cu ciuperci, care fusese scena unor vesele Întreceri În anii optzeci și nouăzeci (chiar și sobrul ei tată Își lepăda haina și Încerca racheta cea mai grea), dar pe care, când eu am Împlinit zece ani, natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
normali, nu pentru genii. Scrie mai puțin, maestre! Cum ai să te cari cu atâta maculatură la Judecata de Apoi? Geniale sunt operele ale căror comentarii nu se potolesc niciodată. Ca să te impui în artă, trebuie să dărâmi munți, nu mușuroaie. Geniile nu încap în clasamente. Prima grijă a generațiilor tinere e să dărâme statuile înaintașilor. Au și geniile coasta lor de drac. Geniile nu vor decât să împingă puțin lumea în direcția normalității. Egoismul oamenilor celebri poate fi chiar creator
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]