598 matches
-
de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea să rostească o vorbă. Parcă-l lovise muțenia. Nu știu ce m-a apucat, că l-am luat de umeri și l-am zgâlțâit. Privind în urmă, mă condamn pentru că m-am făcut astfel de râs. Presupun că ultimele nopți de nesomn îmi zdruncinaseră nervii mai mult decât îmi dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru ciudată această muțenie prelungă și nu se stăpâni să nu mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dată a hotărât să urmeze sfaturile zânei. A legat lanterna în jurul capului cu un curmei și după ce și-a privit încrezător „Doamneajută" l-a înfipt curajos în pământ, a luat poziția unui bărbat preocupat de treburile sale dar, atent la muțenia pădurii. Se întreba dacă s-a întâmplat ceva sau doar i se părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei peștișori care săgetau în toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu au fost niciodată, împreună, la munte ori la mare; nici la țară. Erika mi-a schimbat viața. Este oglinda mea. Îmi întoarce aproape tot ceea ce gândesc. Tot ceea ce scriu. Îmi redă textele cu precizia unui scrib egiptean. Îi vorbesc. Muțenia ei nu mă deranjează, este tonică. Răspunde doar atingerilor mele. Sonorități care mă liniștesc, chiar dacă, uneori, las impresia că devin agitat: trăim, în felul nostru, adevărate orgii. Beții spirituale așteptate de-o viață. Citesc ceea ce a copiat: disting și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o jumătate de secol, nu trebuie să se vorbească? Nu trebuie să se învețe în școli? Strigătul inocenților martiri, al eroilor români și al prigoniților pentru dreptate nu trebuie fructificat în educația școlară și familială a tineretului românesc? Să învingem muțeniile lașe și să cinstim pe cei datorită cărora lanțurile bolșevismului s-au rupt încât putem și noi respira un alt aer și beneficia de o libertate conlucrativă întru progresul tuturor. Am luptat în Est, am luptat în Vest, mereu pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
decis ea cu inocența femeii răsfățate În copilărie, care știe că nu i se poate refuza nimic, poate doar plăcerea de a fi dezamăgită. Și dezamăgită a fost, pentru că Vasile a condus-o până acasă În cea mai cumplită dintre muțenii. — Ești un tip foarte interesant, i-a spus Înainte să intre În bloc. Într-adevăr ești o doamnă, a Îngăimat Vasile și a sărutat-o pe obraz. Apoi a plecat. În noapte, pașii lui se iuțeau, până când a luat-o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta ei, merita acest moment de reculegere de dinaintea „festivalului culinar” la care el visa un an: un viol deghizat În fapt pe care Marta Îl suporta Într-o muțenie absentă, În timp ce laudele lui Coriolan la adresa calităților ei de gospodină nu mai conteneau. Excesive, compensau În parte lipsa lui de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întâmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig „Bună ziua” până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă spun eu? nu cade, domnule, cu parașuta la punct fix; nimerește alături și, gata, s-a zis cu perfecțiunea”. Adevăratul eveniment era, atunci, pentru bătrâni altul, o frază pe care o rostise Victor, care ieșise pentru o clipă din muțenia lui și îi anunțase, aproape îi amenințase că „va veni ea era rațiunii!” Ce vrusese Victor să spună cu asta? Întorceau vorbele lui pe toate fețele fără să le dea de rost. Tot în dimineața aceea am avut proasta inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică în clipa când m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Dodo, când îi întâlneam, mă salutau la fel ca înainte sau chiar îmi zâmbeau. Atât că nu se mai opreau ca altădată să facă roată în jurul meu. Singurul eveniment mai aparte petrecut în acele zile a fost ieșirea din muțenie a „Taifunului Victoria”. O întâlneam foarte rar pe coridor. De fiecare dată îmi zâmbea din căruciorul pe rotile pe care-l deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ciudată din steaua necunoscută le sorbea privirea. Auta nu mai vorbea. Nici Iahuben. Fără îndoială că sclavul strigase văzând steaua. Altceva nu era. Abia după câteva ceasuri de mers, sugrumat de tăcere și de îngrijorare, Iahuben se hotărî să întrerupă muțenia amândurora. Era atât de straniu și plin de taine acest sclav... Nu era mult de când soldatul se bucura că știe totul despre el și acuma tovarășul său de drum, pe care nu-l speria nici deșertul, nici răgetul leului, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum, nu era în stare. Arșița seacă îl muiase de tot și își dădea seama că nu poate fi trufie muțenia și lipsa de luare aminte a acestui sclav care mereu părea a se gândi la ceva. Totuși, Iahuben mai întrebă o dată. Atunci sclavul murmură: - Cine știe ce poate fi. Soldatul tresări: - Cum ai spus? - Steaua aceea. Și Auta iarăși tăcu. Iahuben uitase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vântului se descleștează toată ca să răscolească deșertul fără întrerupere câte cincizeci de zile. Acum Auta tăcea întruna. Neavând încotro, începu să tacă și Iahuben. Călătoria lor ajunsese istovitoare. Soldatul avea sufletul liniștit. Cele din urmă temeri ale sale, stârnite de muțenia sclavului și de lipsa oamenilor în deșert, se topiseră de mult nu atât datorită inimii bune a lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de apă numai ca să-i lase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu Auta pe țărm sau la marginea pădurii. Cârciumile și alte locuri asemănătoare din orașul Behdet le cerceta tot mai rar. Dar și Auta era acum greu de prins la vorbă, și nu pentru că i-ar fi plăcut din nou muțenia ca în timpul călătoriei prin deșert. Cunoscând bine poporul rome, ori de câte ori n-avea nimic de făcut (și Tefnaht aproape că îl uitase, avîndu-și îndeletnicirile sale în cetatea atlantă de pe țărm), Auta hoinărea singur. Alteori îl întovărășea Iahuben. O dată izbutise să-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann O’Toole punea jos masa pe care fusese gata s-o arunce și se retrăgea în spatele barului său, acolo de unde cățeaua alsaciană îl fixa cu muțenie nedumerită. — Virgil? întrebă Vultur-în-Zbor. Dar Virgil Jones clătină din cap, fără să înțeleagă. Un fel de pierdere a cunoștinței. Probabil că suntem obosiți. — Dar amândoi, Virgil? în același timp? Virgil clătină iar din cap. Nu știu, spuse el, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Bate toaca... Sângele-mi clocotește În ritual de credință, se revarsă în inima ei de chemare! Ascult în muțenie ritmuri Pulsații.Răsunet de zbateri Și lacrima-Ți plânsă.
Alter ego by Dragoș Ionescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/275_a_595]
-
devină avocat, astfel că era de la sine înțeles că se purta altfel. După ce se născuse copilul lor, Omar o rugase să rămână să-l crească și se încleștară în certuri. În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]