594 matches
-
canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la Petrică. Era însă rândul meu să vorbesc și continuat interminabil pe această temă. Aveam însă sentimentul că prietenia noastră se baza nu pe ceea ce aveam eu de spus, ci pe ceea ce avea el. Or, el era stăpânit de o muțenie care parcă nu prevestea nimic bun. Părea hotărât în sfârșit s-o bată acum pe Matilda lui, dacă bineînțeles s-o fi întors. Se făcuse ora trei și jumătate. Mă uitai discret la ceas: mi se făcuse foame. Eram pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de mic a avut grijă de el cu ficatul... Ce ficat, zic, de când îl cunosc nu mi-a spus nimic niciodată că ar suferi de... Am tăcut deodată, înțelegînd: Petrică fugise de-acasă, fără un cuvânt, fără o explicație. În fața muțeniei mele, Iuda reluă că nimeni nu poate să îngrijească de un băiat mai bine ca tatăl său, propriul lui părinte, că o să revină, să nu iau lucrurile în tragic, și acestea zise s-a înclinat și s-a cărat... (<Bravo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun, zise Matilda cu simplitate. Acolo eu am fost de vină... Până acolo, hm! Mi-e greu să-ți povestesc... Așa și așa! Mă punea să mă îmbrac urât la recepțiile oficiale... Nu înțelegeam de ce mă scotea din sărite cu muțenia lui, nu vroia să-mi explice. "Bine, dragă, atunci nu mai merg," strigam, "nu, că trebuie să mergi", ridica și el glasul, nu era după mine... Nici măcar să mă pieptăn după gustul meu nu mă lăsa, mai rău, acasă începea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mii de nave de război ale Imperiului Dzan se trezesc așa, fără nici un avertisment, într-un loc necunoscut din spațiu și în spațiul acela se află o capsulă în care te afli tu în stare latentă? După o perioadă de muțenie. Gosseyn făcu pauza cortico-talamică. Se gândea: Eu mi-am căutat-o. Asta era informația pe care o voiau... Dar necazul era că primise mai mult decât putea duce. Era conștient că în mintea sa o funcție analitică îndepărtată aduna cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă acesta, deși rămăsese ca o stană de piatră în același loc, în ușa salonului, reușise totuși să remarce paloarea și schimbarea malignă a expresiei lui Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În sfârșit, cu o uimire ciudată, observă că toți s-au așezat pe scaune și chiar râd, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic! Încă un minut, și râsul luă amploare: râdeau de-acum privindu-l pe el, văzându-i muțenia încremenită, dar râdeau prietenește, cu veselie; mulți intrară în vorbă cu el și vorbeau cu foarte multă blândețe, mai ales Lizaveta Prokofievna: râzând, îi spunea ceva foarte, foarte încurajator. Deodată simți că Ivan Feodorovici îl bate amical pe umăr; Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
arată că diavolul nu e întotdeauna așa de negru), dar și abuzul sexual comis asupra copilului de prietenul negru al mamei. Exprimarea metaforică din titlul cărții, care va marca și celelalte volume autobiografice, este legată și de lunga perioadă de muțenie prin care a trecut Maya, expresie a șocului produs de uciderea domnului Freeman, cel ce o molestase și o violase pe fetiță. Chiar dacă Freeman era vinovat, omorârea sa, probabil de rude revoltate, i-a arătat Mayei faptul că mărturia sa
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
domnului Freeman, cel ce o molestase și o violase pe fetiță. Chiar dacă Freeman era vinovat, omorârea sa, probabil de rude revoltate, i-a arătat Mayei faptul că mărturia sa, vorbele, pot ucide, așa că a făcut, nedeliberat, o pauză comparabilă cu muțenia celebrului personaj din Zbor deasupra unui cuib de cuci, amerindianul Bromden (vezi KESEY, KEN). În sens mult mai general, întreaga comunitate afro-americană poate fi comparată, o bună bucată de vreme în istoria americană, cu o pasăre ce a stat în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
narativizare/narrativisation a imaginii poate să reprezinte, așa cum ar spune Hayden White, o soluție la preocupările legate de felul în care cunoașterea picturii poate fi manifestată prin spunere. Discursul care narativizează imaginea picturală este discursul care se preface că lasă muțenia imaginii să vorbească și: „vorbește în locul ei, în forma poveștii”. În spatele narativizării imaginii stă: „aparenta tentație universală nu numai de a povesti, ci și de a oferi evenimentelor un aspect narativ”. Această tentație de a transforma materialul pictural într-o
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
analogie în construcție între Galeria ... și tabloul lui Velasquez, Meninele, numind romanul un instantaneu etern. Acceptând tabloul pictorului spaniol ca pe o "lecție bună pentru un romancier modern"46, Țoiu definește pictura în sens platonician, ca pe o artă a muțeniei, un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
limba. De aceea îl întrebă: Fiule, până acum ai vorbit multe, mai mult rele decât bune. De acum vei rămâne mut și nu vei mai putea șopti nici cele bune. Care-ți este, deci, ultimul cuvânt care va pune pecetea muțeniei pe limba ta?!... Judecă, fiule, bine la cele din urmă cuvinte ale tale, care să-ți poată fi început pentru mântuirea ta. După puțină gândire, bolnavul, cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, zise: Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
scăpat cu orice preț. Intrat în slujba ministrului, conu Rache participă la recuperarea acestuia din locul viran unde a fost găsit prăbușit pe un morman de gunoi, iar la scurt timp află, stupefiat, de moartea lui în străinătate. Inaccesibilă în muțenia ei de sfinx, nobila soție, bolnavă de tuberculoză, duce cu sine în mormânt taina morții ministrului. Ultima poveste, curmată prematur de căderea cortinei grele a misterului, aduce în prim-plan figurile extravagante ale sfârșitului de veac XIX din București, de la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unui drogat. Autobiografia conține aici un nucleu de cruzime a reprezentării reperabil în istorisirile paradigmatice, instarând un mod discursiv exemplar. Lumea fragmentată în moleculele acidului lisergic, LSD-ul legendar al anilor '60, desfăcută în spiralele fumului de marijuana, anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson ca un loc straniu și hilar. Acest spațiu e populat de indivizi idiotizați de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate până la axiomele vetuste ce au
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
stilistic, unde, în descindere bacoviană, Cezar Ivănescu "se dovedește a fi poetul înzestrat cu cea mai mare capacitate de a transforma monotonia în mijloc de persuasiune" (p. 79). Petru Creția îl numește "poeta magnus" și-i recunoaște, vorbind de Sutrele muțeniei (1994), reprezentativitatea canonică. Constantin Ciopraga subliniază lipsa de hiat între om și operă și afirmă că niciun alt poet contemporan, exceptând-o pe Ileana Mălăncioiu, "nu monologhează atât de intens despre moarte" (p. 81). Gheorghe Grigurcu, cel mai bun critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
facă. Se recunoaște în arhetipul trubadurilor care sunt mai întâi muzicieni și abia după aceea poeți. Logosul divin, vizat de Eminescu, nu e doar cuvânt, ci și muzică. Cuvântul devine necuvânt la Nichita Stănescu în timp ce la Cezar Ivănescu, în Sutrele muțeniei (1994) e "strigăt mut al ființei" (p. 186). Poetul "a fost mereu nemulțumit de insuficientele potențe ale cuvântului scris de a concura muzica, de a deveni muzică primordială. A murit convins că trebuie să se mai reîncarneze o dată, pe treapta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generațiile care s-au succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul al III-lea. Dl. Theodor Codreanu, chiar dacă este un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sistem. Ora 4,20, în fața sălii de așteptare Adjud, înăuntru trăsnește, căldură de trupuri nespălate răsturnate în somn, în lateral de gît ghemele tumefiate mai mari ca pumnul, umblă prin fața tuturor cu ele, cancer limfatic, ganglionar ori altă infecție, muțenie exhibiționistă, disperare de coșmar înaintea agoniei care să-l resoarbă din public, tren de pe litoral, mulți coborînd să schimbe spre stațiile de pe Valea Trotușului, lume suicidară cu norma unicului copil între doi părinți, greu de dat pe brazdă, n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cutii și multe altele. Cele ce trebuiesc omului, lapte, bere, detergenți și ce-o mai fi. Stăm pe punte și sorbim din cafeaua aromată, briza ne mîngîie, ochii se delectează cu frumuseți șocante și totul se acceptă într-o adîncă muțenie. Plutim și la propriu, și la figurat. Din cînd în cînd, pescăruși, liberi ca pasărea cerului, ne strigă un salut de acceptare a împletirii destinelor cu omul. Noi profităm și întregim tabloul cu ființele contopite cu marea. În liniștea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă. Am uitat să spun că doctorul era dintr-o țară din Asia Mică și se refugiase un timp în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care-i întâlnea după liberarea sa din spațiul concentraționar în care fusese torționat vreme de șapte ani, încercau să-l atragă în discuții, el prefera să tacă, sau răspundea laconic, aproape niciodată la subiect. Aparent, Remus se consolase în muțenia lui, în ciuda tot răului pe care omenirea i-l făcuse. Și a trecut la rândul lui, atunci când i-a venit sorocul în lumea acelor umbre care-l așteptau. Pe monumentul său funerar din cimitirul din Cârța, sub fotografia sa de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noi, polonezii, nici nu putem să deținem cheia acestei înțelegeri. Fiindcă suntem subiectivi. Părtinitori. Judecăm lucrurile mai mult cu inima. Suntem direct implicați... Și ura ne stăpânește încă... Rămase iarăși tăcut. Turnă din nou în pahare și căzu în aceeași muțenie, complice, intimă, comună... Să-ți spun ceva zise el, privindu-mă blând și oftând... Ceea ce mă întrebi dumitale, pe mine mă frământă de când mă știu... Poate și din cauza asta am urmat istoria. Și, poate, din același motiv și geografia. Disciplinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni în minte. Privindu-le, un gând ciudat îmi trecu prin minte, cu mirare.. că, le regaseam așa cum le lăsasem la plecare.. și, parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și stăpân pe sine, dar în sufletul său, era o adevărată furtună. Vestea a căzut ca trăsnetul. În prima clipă, nimeni dintre elevi n-a pătruns sensul cuvintelor.. nu-și dădură seama.. de înțelesul lor. „Cuum..?”, făcurăm toți, într-o muțenie infinită.. Poate, n-am înțeles cuvintele .. „se desființează”.. Doar ecoul ultimelor sale cuvinte.. „se desființează..”, mai plutea încă, în aer și parcă ricoșau bezmetic de pereți. Da, dragi elevi, Seminarul nostru... școala Ieromonahului Veniamin, s-a desființat !”. Directorul se exprimă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]