887 matches
-
ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste petele scorojite de la ultima inundație a vecinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31" Moartea PenelopeiTC "MOARTEA PENELOPEI" Am lipit un poster cu Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum să pun Sandra - Stop for a minute? Am căutat prin bucătărie, mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și mai indignate, nu s-a putut stabili dacă Gimmi, insinuatorul, era sau nu la curent cu relația dintre Mihnea și Lumi. Momentul important următor, runda a doua, va fi deschis atunci când, Într-un capac de muștar, se va stinge mucul ultimei țigări, făcută poștă, ajungându-se astfel la Întrebarea de baraj: — Oare cine și În ce cameră ar mai avea nas să meargă să ceară o țigară, două? Sau: — Oare ce bombă din jur ar mai putea fi deschisă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă tânjire după vremurile în care Luminăția Sa, Poetul, dădea o strălucire și un duh aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
speranță. Nici Malik, nici ofițerul, nici acei soldați care dădeau nisipul la o parte cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și nu există nimeni pe lume în stare să prindă un tuareg solitar în deșert. L-au trezit lumina și liniștea. Soarele pătrundea din belșug prin fereastra zăbrelită, luminând șirurile lungi de cărți și făcând scrumiera de alamă plină de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde știa că se ascunsese negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se răsuci pe călcâie și începu să coboare în urma familiei sale. Malik-el-Haideri își termină țigara în timp ce privea tulburat ușoara legănare a șoldurilor femeii, apoi aruncă mucul cu un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la Paris? — Nu pot face nimic, Excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se strângeau, Mirelo, te socoteau mai bazată, mai cu posibilități decât oricare: păi, d-aia, fă, ești o doamnă, și tu, în loc să te doară-n cur de ce vorbește lumea, ne freci la cap, Mirelo, asta era, tot ele dădeau cu mucii-n fasole și tot ele făceau pe fraierele și rânjeau fasolea că ce ți-o trebui ție, așa o doamnă, să te înhăitezi cu niște amărăștence ca noi, să ne îndopi cu gustărele și prăjiturele și cafele... Lingușeala asta aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai zice că înadins o fac?... Le e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pe coajă. Serios? — Adică ce impresie-ți faci? Părerea mea, domnu’ Ogrinjan, ie că un bărbat beat ie numa’ bun să te piși pă el. — Acuma, depinde. Unora chiar le place... — Niște porci ordinari, domnu’ Ogrinjan. Nu merită nici mucii să ți-i dai pă ei... — Nici chiar așa. Până la urmă-i soțu matale. — Ca soț, în primul rând, am pretenția să mă respecte. — Mi se pare corect! Dar n-ai ce-i face dacă lui îi place... Așa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O amărâtă, asta e, care după ce c-o ajuți, mâncându-ți de sub unghii și făcând niște sacrificii, mai strâmbă și din nas și dă cu mucii-n fasole. Curva asta de doi lei, fără nici un rost pe lume, acum uite că-l caută. Dă din colț în colț, bineînțeles, i s-a făcut dor de banii lui. E cu foamea-n gât, da’ să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă descurc io și singur... Îl trăgea de mână cam fără convingere, și Rafael tot fără convingere împotrivindu-se, pornit pasămite să se bată pentru obrazul și onoarea terfelite și sângele curs, și Mărgărit suflându-și nasul și ștergându-și mucii și sângele cu dosul palmei și scuturându-i jos pe pietriș, și pe urmă o luă spre masa lor și uite-l întorcându-se prin aglomerație cu cele două scaune de plastic deasupra capului. Păi, să stea jos dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
voia să demonstreze că sala avea nevoie de o groază de reparații și că, În consecință, era nevoie să mărim cotizația cu mai mult decât s-a votat. — Și Brian? La fel, zise Lou, aprinzându-și Încă o țigară de la mucul celei de dinainte. Spune că Linda a intrat și-a ieșit de vreo două ori. Iar Derek se afla deja acolo când a sosit Brian, dar și-a terminat antrenamentul cam după o jumătate de oră și a plecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu e cazul, am izbucnit eu. Sergentul Hawkins Încă mai are, printre alte lucruri, și tricoul meu preferat. Dacă fac din asta un obicei, voi rămâne curând fără toate hainele care Îmi plac. El Își aprinse Încă o țigară de la mucul celei de dinainte și mă inspectă cu o privire ce nu era lipsită de oarecare inteligență. Realizând că metoda sarcasmului nu-i aducea cine știe ce profit, schimbă macazul. — Cu toate acestea, trebuie să recunoașteți că e o coincidență la mijloc, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mi-am dorit: America. La despărțire, Anna a scos cheia din contact. În filme, când se întâmplă așa ceva, pe femei le cheamă Maria și pe bărbați Giuseppe. Dacă au mașini scumpe, îi cheamă altfel, mai distins. Bărbatul spune „aspetta”, azvârle mucul de țigară pe jos, îl strivește cu vârful pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și că avem motive. Nu merge altfel. Nu merge altfel.” Tata privește drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fată, ea are aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere oasele subțiri, de când o scăpase pe Noga, refuzase și să discute despre conceperea unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect, dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am văzut trei mucuri în scrumieră, ceaiul neterminat, un radio pe raft și ceasul care bătea, sec. L-am așteptat puțin pe paznic, dar când am văzut că nu dă nici un semn de viață, am apăsat de două sau de trei ori pe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]