2,369 matches
-
un ceas. Știu puține despre viața de după moarte, dar, din ceea ce văd, îmi dau seama că trebuie să fie nevoie de multe lucruri. Când privesc în jur, o tapiserie îmi atrage privirea. Ea înfățișează o colibă goală într-un peisaj muntos. O femeie frumoasă se odihnește cu qin-ul ei, și flori de piersic se văd prin fereastra rotundă din spate. Vitalitatea primăverii contrastează cu melancolia tinerei femei. Este evident că își așteaptă soțul sau iubitul. Picioarele ei expuse sugerează că tânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la răsărit, către marginea Muntelui Ishii și Kawazugahana. Castelul Takamatsu era situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de pe acest șes plat erau deja scufundate. După cum vedea el lucrurile, malurile muntoase din cele trei lacuri puteau fi privire ca un șir șerpuitor de capuri și de plaje, iar Castelul Takamatsu, ca o insulă solitară, făcută de mâna omului. Hideyoshi îi înapoie harta lui Kyuemon, încredințat că planul putea fi pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
devotat simțului de dreptate, fusese transmis de la comandanții de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ataca, n-avea s-o poată face cu o putere zdrobitoare. Pe de o parte, Kazumasu auzise că armata inamică era impresionantă ca număr, dar pe de alta, știa că soldații acesteia aveau să meargă pe drumurile de peste culmile lanțului muntos Owari-Kai. Era vădit că deplasarea convoiului de intendență cu provizii și muniții avea să dureze foarte mult. Gândind astfel, Kazumasu presupunea că distrugerea lui Hideyoshi avea să fie cea mai ușoară treabă. Să-l atragă, să atace nemilos, să pândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Însoțit de zece luptători, porni imediat spre tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se afla încă decât o parte a proiectului. Șanțul înconjurător al castelului se alimenta cu apă din Râul Yodo. Având în apropiere prosperul oraș comercial Sakai, Osaka era legată de numeroase rute comerciale spre China, Coreea și Asia de Sud-Est. Lanțurile muntoase Yamato și Kawachi din vecinătate formau un zid natural de apărare. Drumurile Sanin și Sanyo legau Osaka de căile maritime și terestre spre Shikoku și Kyushu, formând o poartă de acces la toate zonele din jur. Ca poziție a celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Preotul Zaharia este vestit de înger despre nașterea Sfântului Ioan; Nașterea Sfântului Ioan; Zaharia stă la masă și scrie numele pruncului Ioan; Mucenicia dreptului Zaharia, căruia i se taie capul de un soldat; Sfântul Ioan dus în pustie; un peisaj muntos, Ioan copil mic, iar îngerul în înfățișare naturală; Predica Sfântului Ioan Botezătorul în fața credincioșilor; Sfântul Ioan îmbrăcat în haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
colțul de sud, scena îl arată pe Sfântul Iacob cu capul în jos, împuns cu sulița. În triunghiul din partea de sus a primei coloane este Pătimirea Sfântului Anania, lovit cu pietre și i se smulge trupul cu niște ghiare; peisaj muntos. La a doua coloană este Sfântul Evanghelist Luca , scena o redă pe Maica Domnului ținând în mână o icoană cu chipul ei, în fața Sfântului Evanghelist Luca, iar a doua oară, el ține icoana cu Maica Domnului în mână. Ultima scenă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mă împinge să câștig este frica, orbirea față de moarte. Mânios, Chiang Kai-shek începe să-și arunce din nou bombele peste acoperișul nostru. Mao ordonă faimoasa evacuare din Yenan. Soldații Armatei Roșii și țăranii sunt mobilizați să se mute în zonele muntoase îndepărate. Mao refuză să vadă pe oricine se plânge în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iluzii înșelătoare. Ironia e, după cum înțelegem cu toții, că magia și iluzia trebuie să aibă loc în întuneric. Mao zâmbește. Și, bineînțeles, la distanță. Pricep ce vrei să spui, tovarășe președinte. Martie 1947. Forțele lui Mao cutreieră încoace și-ncolo zonele muntoase ale provinciilor Shan-xi, Hunan și Sichuan. Mao se joacă cu trupele lui Chiang Kai-shek. Deși Chian l-a trimis pe cel mai bun om al său, generalul Hu Zhong-nan, care comandă 230 000 de oameni, în vreme ce Mao are doar 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această națiune, țineți seama că beduinii, tuaregii sau kabilii din ținuturile muntoase nu sunt inferiori, ci doar deosebiți...“ Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un atentat împotriva uneia din cafenelele unde se întâlneau francezii, nici nu se gândise că un asemenea ordin însemna moartea multor oameni nevinovați. Și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tancuri la ordinele lui... — Destituiți-l! — Asta ar precipita evenimentele... Dacă el se răzvrătește, toată provincia îl urmează. Și o provincie răsculată este exact ce le trebuie francezilor ca să se grăbească să recunoască un „guvern provizoriu“. Kabilii ăia din zona muntoasă n-au fost niciodată de partea noastră, Ali. Tu o știi mai bine ca mine. Dar nu puteți accepta să vă impună punctul lui de vedere! observă. Țara nu e pregătită pentru alegeri... — Știu - veni răspunsul. De-asta ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi trebuie, așadar, altceva, o redută muntoasă, inaccesibilă, de necucerit, un sanctuar de unde să-și extindă acțiunile În toate direcțiile. În clipa În care stindardele capturate În Transoxiana sunt desfășurate pe străzile din Isfahan, Hasan se află În Împrejurimile Alamutului. Acest loc a reprezentat pentru el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În care, la barul din piața centrală, aveam Întâlnire cu Agliè și cu Garamond. Aflând că Lorenza nu era cu noi, Agliè, chiar dacă a fost contrariat, n-a lăsat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pulsului lor.) Foarte aproape! Continuau înaintarea. În fața lor apăru ceva, mult deasupracapetelor. Dallas respira sacadat din cauza însuflețirii și a trudei. Decepție... nu era decât un agregat pietros erodat și grotesc. Previziunea lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am depășit obiectivul? întrebă Kane cercetând aspectul rocii. Încercă să privească dincolo de grohotiș. ― Nu. Numai să nu fie subteran. (Dallas se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Numai turiștii special pregătiți și informați, pot intra și vedea totul. Acum este în stare naturală, neamenajată de loc. Peisajul și aerul au fost minunate: în vârful unor munți golași, aproape de cer, deasupra norilor, cu o vedere liberă deasupra crestelor muntoase până departe, cu liniște și singurătate. Cu aer curat și vânt permanent. Dar fiind invitată, din politețe, am mâncat mâncare gătită. Deși gazda spunea că sunt fără alimente de origine animală, mâncărurile nu miau priit. Ochiul stâng a devenit roșu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pământuri până atunci necultivate pentru că instrumentele de fier, mai solide decât cele de bronz, permiteau despădurirea și ararea terenurilor aride. Slăbite, cetățile cananeene au pierdut în final bătălia împotriva acestei „noi generații” care a repopulat țara începând cu partea mai muntoasă. Conform acestei ipoteze, n-ar fi existat nici o „invazie” din afară. Israel nu ar fi venit din pustiu ca să cucerească țara pentru că a fost dintotdeauna în ea. Numai un mic grup a venit din afară, acela al leviților. Nu se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a fortificat cetățile care ocupau poziții strategice. În afară de Samaria, unde continuă lucrările întreprinse de tatăl său, întărește cetatea Hazor, la nord de Marea Tiberiadei, cetate care închidea accesul la Valea Iordanului, și cetatea Meghido care domina trecerea strategică în lanțul muntos al Carmelului, între Câmpia Izreel, la nord, și Câmpia Șaron, la sud. Nu ne surprinde deci să găsim numele lui Ahab printre membrii unei coaliții de mici regate aliate pentru a stăvili expansiunea Asiriei spre Vest. De fapt, în anul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu privirea și cu inima, îndelung, cu nesaț. Mi-aș dori să fiu un vultur și să zbor peste toate, să le pot vedea mai bine. Franța este foarte frumoasă! Pe de altă parte, înțeleg că de aici încolo zona muntoasă, acoperită de păduri în care am intrat mai ales de la Lunas, se cam termină și de acum voi merge mai mult pe platou. Cum am mai spus deja, și vegetația și clima se shimbă, Mediterana lăsând loc de acum Atlanticului
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Ioan." Și toți s-au minunat. 64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu. 65. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta?" Și mîna Domnului era într-adevăr cu el. 67. Zaharia, tatăl lui, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
trăgeau din același neam, al Împăratului David. Și acum, ascultați-mă în liniște, căci mai am mult de citit. Drumul pe care l-au avut de străbătut de la Nazaret la Betleem a fost anevoios, căci: „Calea e lungă, prin ținutul muntos, Zile și nopți ei au călătorit, Bătrânul Iosif, greu merge pe jos, Iar Sfânta Fecioară a obosit.” căci, deși călătorea pe măgăruș, ea purta în pântece „Dulce Povară/ Pe-al ei Fiu din Duhul Sfânt zămislit.” Obosiți, au ajuns noaptea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
lucru și salopete, stăteau lângă ea pe scaunele pătrate, cu perne de culoarea caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la restaurant. A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era cea care călcase greșit, iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arborii lor s-au prăbușit, unul câte unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]