2,822 matches
-
și un meniu bordat cu fructe și legume; iar pentru pagina de web a unei firme de peisagistică a născocit un râu garnisit cu tot felul de plante care cresc pe marginea apei - trestii, sălcii, iriși galbeni și rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo. După ce-l făcea țăndări pe Death
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky Creek. În lungul pârâului, vegetația era deasă: o masă periculoasă de rugi de mure, zmeură sălbatică și iederă otrăvitoare. Fii atent la urși, l-a avertizat Ellis. A apărut unul tânăr în zonă. Acesta era genul de atenționare care pe un orășean îl băga în sperieți, dar pe Zach l-a înviorat. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o mână, Se leagă prin semne de-o apă stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure... Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie, Iubirea și dorul de tine-mi rămâie Și-avea-voi odată, ca-n slove citit, Un trup care arde de dor de iubit... Carmen POPESCU Emil Cioran <biography> M-am M-am născut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
actuali taie tot ce mișcă, îi doare-n cot dacă o să cadă malul peste ei. Restituțio forestier o să lase Transul fără silvă. Da’ cui îi pasă? Uneia ca mine, care își amintește cum se refugia în pădure la ciuperci și mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă mai fâțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fân e cel mai vechi și-mi dă o liniște și o pace de necrezut. Cel de balegă e miros de ființă vie, cel de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de atunci. Dar satul a devenit hibrid proletar. În ’62 s-a cooperativizat. Cocseria din Călan a înghițit ce mai era. Suna sirena la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de necrezut. Cel de balegă e miros de ființă vie, cel de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de atunci. Dar satul a devenit hibrid proletar. În ’62 s-a cooperativizat. Cocseria din Călan a înghițit ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe cap. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Dragoș sta lângă ușă și aștepta să mă trezesc. Mă privea țintă. Ce-i? întrebai eu. Ea tresări. Apoi vorbi cu sfială: —V-ați odihnit o leacă... Veneam să spun că am gătit dulcețul... Am făcut două ocă, de mure... A ieșit foarte bine... Zâmbi bucuroasă. Dacă vi-i sete, pot s-aduc; a ieșit foarte bine... A ieșit un dulceț tare frumos... Când se întoarse cu apa și cu dulceața, pășea încet și cu fereală prin odaie. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alb de borangic. Păru-i strâns, cu o cărare, Ochii negri de cărbuni, Blândă și frumoasă, pare Dintr-o slovă de minuni. - Dar povești, zise-o fetiță, Codrul verde ți-a mai spus? - Da, mi-a spus prin poieniță După mure când m-am dus. - Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
al lotrului l-a tulburat pe hangiu... ― Ce poate să aibă un bărbat tânăr și liber cu o femeie ca a ta? Tânără, frumoasă, și lăsată s-o apuce toate dorurile din lume... Priceput-ai sau... trebuie să-ți dau mură în gură? Tăcerea hangiului a fost marcată doar de un scrâșnet... ― Așa că, dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei ca hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Moș Martin Moș Martin e un urs mare, Toată vara doarme-n soare Și se plimbă prin pădure, După fragi și după mure. Moșului îi este bine Și la stupul de albine... De repede nu sare-n apă Vin pe el și îl înțeapă. Însă Moșu-i tot voios, Toată ziua-i bucuros Iar când iarna a venit În bârlog el a fugit
Mo? Martin by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83636_a_84961]
-
Mura Mădălina Bulai S-a născut în Oltenița, la data de 23 decembrie 1949. A terminat studiile în orașul natal, urmând ca, în ciuda unor opreliști să ajungă studentă a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din București, secția Limba Franceză
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
raze de soare; Limbi de foc ce se-ncovoaie, Fire de aur în bucle ușoare. Ochii tăi...sunt întreaga natură; Cu păduri verzi și ape cristaline Și cerul albastru plin de lumină. Buzele tale...petale de flori; Roșii precum vinul de mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi strecor picioarele în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar ei doi, îi plăcea să-i asculte poveștile. Ochii lui - vedea bine - i se închideau de somn, dar el continua să-i spună cum trăise acolo, prin păduri, cum trecea noaptea prin apa izvoarelor ca să ajungă la tufele cu mure, cum adormea apoi în vizuină, sub zăpezile iernii, până la revenirea soarelui de primăvară. Un soare tare bun, ca și acela de acum, de afară. Erau povești minunate și foarte clare. Dar cum ajunsese el aici, în odaia ei, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile rugii de mure; las-să mă dezbrace de tot, să mă omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâncăm pita? După 23 august ’44, când n-am mai fost cu Nemții, Ardelenii au Început să ne considere... prea anti-ruși fiindcă ei voiau Ardealul, și cine ar fi urmat să-l ia de la Unguri și să li-l dea mură-n gură? : Rușii... Însă pentru că viața devine și mai pe dos, din doar sucită cum era: Ardelenii ne zic nouă: „bolșevici”, „oameni ai Rușilor”, trimiși Înainte, să pregătească terenul... Întru cucerirea Întregului Ardeal... Da, dar jandarmii români aveau altă părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să coboare de ceva vreme. — Cum te simți, Piticot? — Minunat. Nickie, mereu e așa palpitant să fugi de-acasă? — Nu. De obicei te simți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne așezaserăm deja la tejghea cînd intrară și ei și se așezară la o masă. MÎncarea a fost bună. Am luat niște pui și eu am băut un pahar cu lapte și am mîncat și o felie de plăcintă cu mure și Înghețată. Restaurantul era aglomerat. Trenul se vedea În cadrul ușii. Stăteam pe scaun la tejghea și mă uitam la cei patru. Prizonierii mîncau cu mîna stîngă și detectivii cu dreapta. CÎnd unul dintre detectivi voia să-și taie o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea lor în casete separate, cine era Moartea și cine era Diavolul. Da... Der Ritter, Der Tod und Der Teufel. Ca o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-o grădină numai cu iarbă. S-a recomandat Dora, numele de familie neavând relevanță să-l spun. Era o fată brunetă, cu un păr negru ca pana corbului care-i cădea pe spate, până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am început să scriu poezii, i-am închinat o elegie pe care o așez sub rândurile acestei trăiri la vârsta la care zburăm pe aripi de vise. ELEGIE PENTRU DORA Din veșnicie te-am chemat, Iubita mea, cu ochi ca mura coaptă, Să ne vorbim numai în șoaptă De dragoste, cu sufletu-nsetat, De dorul primului sărut, De-ntâia strângere de mână, De amintirile ce-n noi se-ngână. Din veșnicie te-am chemat Să vii în visul meu de dimineață
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din ce în ce, până la pasajul de nivel de lângă gară. Continuau să cadă stropi rari de ploaie și părintele Bernard observă picături strălucitoare perlând petalele primulelor, ierburile agățătoare, tufișurile spinoase de păducel, frunzele de rostopască și dantelatul hasmațuchi, rugii de mure și tufele de măceș. Deodată se auzi un zgomot târșâit, prăvălit, de parcă un tren fantomă ar fi apărut din tunel sau de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]