1,493 matches
-
lăptos, pe care avuții satului Îl foloseau ca să lipească În boieroasele săli de baie faianța pe pereți. Nimeni, Însă, n-ar fi trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În casă la acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese Îngrășat cu scârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar, pe moment, nu dorea decât să ridice moralul, peste măsură de scăzut, al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi curețe murdăria de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de vasalii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu avea o părere prea bună. Haideți, haideți. Când acest bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este Saito Toshimitsu din clanul Akechi. Dar Toshimitsu însuși nu e un Akechi. Astfel stând lucrurile, va fi o amintire plăcută pentru mine, cât timp voi mai fi în viață și vă voi servi, să vă fi spălat, măcar o dată, murdăria de pe piele. Toshimitsu își ridicase mânecile și începu să-și spele stăpânul pe spate. În timp ce-i era spălată spinarea, Mitsuhide lăsă capul în piept, mulțumit și tăcut. Reflecta profund la devotamentul lui Toshimitsu pentru el, apoi la relația dintre sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soției și fiului său. Ora Calului se apropia cu repeziciune. Fiecare strop de apă potabilă era esențial pentru viața oamenilor din castel, dar, în acea zi, Muneharu ordonă să i se aducă o găleată plină, pentru a se spăla de murdăria adunată pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor! Soarele părea că urca, neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până în acel punct, credeau în sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe de țărână. Pe chipurile tuturor oamenilor se citea setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf galben și sunetele cailor inamici se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Împăratul a luat iarăși cuvîntul și a zis Haldeilor: Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tîlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți, și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. 6. Dar dacă-mi veți spune visul și tîlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri, și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tălmăcirea lui." 7. Ei au răspuns a doua oară: "Să spună împăratul robilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, va fi făcut bucăți, și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El." 30. După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste, în ținutul Babilonului. $4 1. "Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
un fel așa de cretin de parc-ai fi zis că ziua de mâine nu avea să mai vină. Sau de parc-ar fi căutat pe cineva. în timp ce traversam camera înțesată de lume, a cărei podea gemea de praf și murdărie, am auzit pe cineva urlând: —Rachel, Ray-chel! Apoi: —Rachel! Vocea se apropia. Am localizat sursa, m-am întors în direcția aia și-am văzut-o pe Helen. Era îmbrăcată cu o bluză roșie cu volane și o fustă foarte scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de academică. Ești așa de adormită. Ești la fel ca toți ceilalți leneși din branșa asta. Trebuie să te dai jos din turnul tău de fildeș și să privești cărțile într-un fel comercial. Altfel n-o să poți găsi best-seller-uri. Murdăria, sexul, asta se vinde. Fie că-ți place, fie că nu, asta e ceea ce vor să citească oamenii în zilele noastre. Bagă la cap. În barca mea, nu am loc de snobi afectați de miopie. Snob afectat de miopie? Leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
interceptează concetățenii, cum ne prezentăm în clipa supremei îmbrățișări. Într-o dimineață însorită, când nu mai speri nimic și redescoperi, brusc, natura, inepuizabila ei indiferență. Într-o dimineață însorită, într-o primăvară strălucitoare, când uităm o clipă mutrele păzitorilor și murdăria străzilor și a sufletelor și ridicăm privirile spre cerul aurit și pustiu. În sfârșit, senini, fericiți, desprinși de panica micii noastre celule. Atunci, pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a răzgândit. — Sunt în concediu. Nu știu dacă știi. Am un scurt concediu care ar putea să devină lung. — Mi-ai spus la telefon. Parcă ai fost și plecat. — M-am întors repede. Nu mai găsești un loc ca lumea, murdărie, mâncare de mizerie, nici nu se găsește și e scumpă. Cozi peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu asta. Nu face rău nimănui și s-ar putea să-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altfel... la doctori e important, să știi. Gluma, jumate de leac. Că leacurile, cine știe... Dar nu mai reușește nici glumețul ăla de doctor de nebuni. M-am molipsit, asta e, boală rea, molipsire. Bătrânul Tizian s-a molipsit de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-a ridicat penelul de jos. O zi ca asta, ieri a fost. Scăpasem penelul, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte cum înaintează și se avântă. Ca o crizantemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să o facă vreodată. O ignora. De la numirea lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel mai mult și mai mult îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și chiar ai animalelor erau ațintiți asupra coloanei de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și când face cinci pași. Noaptea trecută l-au găsit în patru labe, cu fața plină de rahat de câine.” „Cum?” „Da, a căzut cu fața chiar în murdărie. Și azi de dimineață, anunța fălos că o să-l otrăvească pe Nero. Și-a băgat în cap că a fost rahatul lui Nero. Deci el îi poartă sâmbetele lui Nero și eu lui fiu-său. Așa că suntem chit, gata socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat cenușiu de murdărie. Pe acolo mi-a împins tata restul de bagaj. Ne-am strâns mâinile pe fereastra vagonului și așa ne-am luat rămas-bun. Apoi a urmat partea cu ouăle și cu bătăturile.” Tata povestea astfel, încât eu vedeam mici imagini colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vrei să ne povestești mai departe?” „Întâi am lăsat bâta în mașină și ne-am dus să facem curățenie. Nu era mare lucru de curățat, fiindcă adesea era greu să desparți ce e curat de ce e murdar. Deci am lăsat murdăria în pace, am inspectat încăperile din subsol, instalația de încălzire și așa mai departe și am pus șobolanii pe fugă. «Teodorescule», mi-a spus Toni, «proprietarii sunt albi și nu calcă pe-aici. Atunci de ce să ne ostenim noi atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Poate erau câini din cei folosiți de militari la granița noastră. Umblau asemenea zvonuri. Mâine vom ști. Mâine. Am rămas un timp să privesc. Am traversat strada și am urcat scara până sus, la tribună. Peste tot, crengi căzute și murdărie. Curând vor începe să curățe și să pună steaguri. Nu numai aici, în întreg orașul vor atârna steaguri, de orice stâlp și de orice lampă și pe multe clădiri vor apărea lozinci scrise pe pancarte. M-am așezat sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au adus din magazia de alături un sac cu grăunțe și un furtun. Naoko a în[urubat furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
știind că urma să mi se întoarcă copilul. Vroiam să spăl toate locurile pe care le-a atins nemernica aceea. M-am frecat cu săpun, de nenumărate ori, și tot aveam impresia că nu pot scăpa de senzația aceea de murdărie cu care am rămas după plecarea fetei. Știam că s-ar putea să fie de vină doar imaginația mea, dar gândul acesta nu m-a ajutat. În noaptea aceea l-am rugat pe soțul meu să facem dragoste, considerând actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]