822 matches
-
Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta, ne Întoarcem la Shanghai. — La Shanghai? Jim nu era sigur dacă domnul Maxted delira despre Shanghai, așa cum deținuții muribunzi din spitalul lagărului bolboroseau despre Întoarcerea În Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul Maxted arătă prin Întuneric spre vasul carbonifer care ardea dincolo de dig. Jim urmări fumul care se ridica din suprastructura vasului, de peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă soarele ar fi Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era o prevestire a morții lui, imaginea micului său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de dans de la country club-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să se fi terminat... Încercă să stea În picioare, cînd simți că domnul Maxted Îl apucă de Încheietura mîinii. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care produse un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți au sărit În mormintele lor și au tras pămîntul peste ei!“ Călătorie sprîncenată... Jim se uită la pămîntul muribund, la craterele de bombe pline cu apă din orezării, la tunurile antiaeriene tăcute de la pagoda Lunghua, la cargourile eșuate la malul rîului. În spatele lui, la nu mai mult de vreo șase kilometri, era orașul tăcut. Clădirile de apartamente din concesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pescar. Luminile unei tinereți pline de iluzii s-au stins de mult În ochii lui. Se spune că a fost fericit cândva acest crai fără vârstă. O fanfară tristă Îi trece prin suflet. E vremea marilor ratări. Străbați un Ardeal muribund În soarele de toamnă. Amnezic, spulberi filă după filă Memoriile lui Hadrian. Dintr-o altă toamnă, Buliul din Gotoka devine hiperatent și te privește fix, gata să mestece boabe de piper. „Nu-i Anna Karenina, bătrâne, nu-i nici Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori. Crevalcore îi furase unul din papucii ciclamen și îl ținea în gură fără să-l muște. — Scuză-mă. Dar ea nu mă mai asculta. Poate într-o bună zi se va sinucide, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămas-bun de la Annette, care era pe moarte din cauza unei complicații la naștere Într-un spital al marinei britanice. Merseră cu sania printr-o pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să-i confirme ezitant muribundului administrator Kobyella bărbăția lui intactă. La punctul principal de prim-ajutor am fost despărțiți. El a fost dus în cort, eu am rămas afară. Pe urmă, fiindcă era necesar să mi se bandajeze coapsa, și încă înainte ca pantalonii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus - pen’ că decât un cadavru putea lipsi dă la Întâlnirea ta dă onoare - și dau dă tine acilea, mai sănătos ca turta dă ovăz. Despre chestia asta tre scrisă o carte. Mi-a zis nușce trăznaie, da mandea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar ucide. Iar ultimul tău gând ar fi: „Evident că acest dispozitiv din altă lume a fost construit pentru testarea inteligenței bacteriilor și pentru a ne ucide dacă facem vreun pas greșit“. Desigur că, din punctul de vedere al bacteriei muribunde, judecata ar fi corectă, dar În aceeași măsură ar fi falsă În ceea ce-i privește pe constructorii satelitului. Din punctul nostru de vedere, sateliții de comunicații nu au nimic comun cu bacteriile inteligente. Nici măcar nu știm dacă undeva În spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obosesc niciodată, de-a atinge cu OCHII, doar SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut noul pur și nevinovat. Dar gândul îmi arde pe un trup flămând, un trup înțepat ca pentru o moarte sigură. El, trupul muribund ce nu-și mai revine din acea dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna o viață de noapte, și mă poate face să visez încă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui iubit și a aruncat-o după stelele unui CER DE DURERI GRĂITOARE. Dar cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ușurat cînd după replica lui intră sora Sharon Falconer (Simmons), cu un joc de o naturalețe uimitoare. Dar, indiferent de iritarea pe care ți-o provoacă dantura lui Elmer pe care și-o va expune chiar și la bătrînețe, aproape muribund, În Băieți răi , nu se poate să nu fii impresionat de momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comic, deși nu mă gîndesc acum la momentele de un irezistibil umor, cum ar fi Încercarea eșuată á la pantera roz a grădinarului de-a face amor cu soția neașteptatului său protector, care-i atît de bogat și influent și muribund, Sellers cîștigîndu-i pe loc Încrederea și afecțiunea deoarece bogătașul nu Întîlnise Încă un om onest (Melvyn Douglas, premiul Oscar pentru rol secundar), nu mă gîndesc nici la interpretarea fără cusur a lui MacLaine, soția sedusă fără voia lui de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
totul a pornit de la ultima, celebra replică din Reconstituirea, cînd George Mihăiță moare lovindu-se cu ceafa de șina de cale ferată și, la Întrebarea plină de-ngrijorare a prietenului său dacă se simte bine, dacă-l doare ceva, răspunde muribund a lehamite: „Mă doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și ăsta a murit. Reînviați Însă dacă veți cumpăra și alte apariții din același ordin al literelor necuvîntătoare, Semnal, Detectiv, Scorpion, 3 pe un balansoar. În cea din urmă, semnalăm posterității o rubrică ingenios intitulată „Gagici și pisici”. Tonul e muribund, imaginația, surdo-mută, iar nudurile, patologice. Să vedem: „Femei și pisici; cărui fapt Îi datorăm această asemănare?” Poate blănii. Urmează o strălucitoare analiză care mai că eclipsează femeia fără pisică dar cu ciorapi cu dungă din poza alăturată. Mai Întîi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
seamănă cu un tablou de Georges La Tour. Anne vrea o viață mai ideală și conduce un atelier de pictură pentru copii cu dificultăți. În centrul de greutate al cărții, zice: „Vederea sexului lui Îmi e fatală”. Dar chiar așa, muribundă, mai are puterea să șoptească: „Chiar mă gîndesc că acest sex ar trebui să le Împace pe toate femeile din lume cu falusul”. Așadar Ernest are și sex și falus, spre disperarea noastră. Nu știm dacă are și penis, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Ieri m-am rătăcit în catacombele inimii mele, fără lumină, flămândă, uscată de sete, cu buzele arse de chin, până târziu spre apus, când ultimele săgeți ale soarelui muribund au atins legământul. Trezit, sufletul respira ușurat, scuturându-se de zdrențele incertitudinilor. O clipă mi-a fost deajuns, să reînnod firul zilei și să recuperez timpul pierdut. Ce minuni poate face o frântură din Iubire!
Prin catacombe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83273_a_84598]
-
Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească, mâncate de rugină; chiar și capetele unor nefericite animale sălbatice de diverse specii care își sfârșiseră zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]