613 matches
-
Potlog, care pe urmă și-a zis Ștefănescu. Și Felicia care era de mare frumuseță a fost starița Mănăstirei Văratic. Și un ficior Aurel care a fost preot la Dorna. Ghiorghi Ghiorghițanu a fost administrator la moșia din Cozmești, dar murind el nu s-a ales nimic de fiica sa și doamna lui și gospodăria sa foarte frumoasă. Vasile Gheorghișanu, tot ficioru lui popa Costachi, a fost administrator pe moșia Miroslăvești din județul Suceava, dar a fost împușcat de un țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știi să aduni, înmulțirea se învață mai ușor. * Evreii sunt prea deștepți să creadă în unele declarații de dragoste; dar sunt prea perfizi să recunoască aceasta. * Nivelul de cultură al americanilor se măsoară în dolari. * Soldații americani își apără patria murind fără glorie în Irak. * Franța este pictată în culorile curcubeului. * Bunăstarea unor popoare se trage din sărăcia altora. * Nu tiranii sunt de vină, ci aceia care îi suportă. * Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie, dar îl umilește. * Adevărul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Sub streașină de casă părăsită. În atâtea nopți am tot cercetat cerul, Dar nu am descoperit încă propria stea. Văzând că nicăieri nu sunt, Am încetat să mă mai caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
asupra asistenței acordate bolilor mintale la această instituție, asupra organizării așezământului și asupra rolului deținut de mănăstire în organizarea instituției. Împrejurările reviziei sunt determinate de decesul subit al medicului ospiciului, care deținea și funcția administrativă, de director, dr. Constantin Lăjescu. Murind, dr. Lăjescu lăsase mai multe conturi nerezolvate. Această situație a determinat Epitropia să dispună o riguroasă revizie care, se pare, ar fi fost în realitate o anchetă contabilă foarte exigentă. Revizia a fost făcută de doctorii C. Lupu din Galați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unui traumatism cranian. Această versiune a fost difuzată pe baza unei scrisori de-a Henrietei, privitoare la moartea poetului. În realitate, traumatismul a fost cauza indirectă, deoarece leziunea a produs un erizipel care, de la nivelul plăgii, s-a extins, poetul murind subit (miocardită) în ziua de joi, 15 iunie 1889, la 25 de zile după traumatism. Referitor la ultima perioadă a bolii lui Eminescu, ne-a mai rămas un document sub forma unui interviu acordat ziariștilor de către dr. Șuțu, medicul curant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
necesară moderația. Omul face poate asta, adică modelează relieful, de nevoie, pentru a obține teren pentru miliardele pe care le așteaptă pe planetă. Terra poate ține astfel mulți oameni, dar cu prețul transformării ei Într’un simplu suport mecanic, adică murind. Dar poate ține mai puțini, rămânând În același timp vie și oferindu-le mai mult decât un bârlog și o hrană din ce În ce mai puțină, mai scumpă și mai proastă. Și, evident, un timp indefinit. Dintr’un copac ne putem hrăni cât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
moarte. Dar nu pot. Tocmai pentru că iubesc soarele care se joacă În coroanele măslinilor și praful cald care mi-a mîngîiat tălpile cîtă vreme am rătăcit cu tatăl meu, nu pot să Înfrunt umilința de a le pierde altfel decît murind. Presărînd țărînă pe trupul mort al bietului meu frate, n-am făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și pe altele, și, mai întâi, pe locuitorii de pe fața pământului, atât de diferiți în îmbrăcăminte și obiceiuri: unii albi, alții negri, unii în pace, alții în război, unii plângând, alții râzând, unii sănătoși, alții bolnavi, unii născându-se, alții murind etc. Al doilea, să văd și să iau aminte la cele trei Persoane dumnezeiești pe scaunul de domnie sau pe tronul Maiestății Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și rotunjime a pământului și pe toți oamenii, șaflațiț într-o orbire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care le reținuse cu atâta încăpățânare până atunci. Ar fi vrut să-i spună că își dorește o familie, că vrea să fie o soție bună, să fie iubită așa cum mama ei nu reușise să o facă. Biata sa mamă murind de timpuriu, la 31 de ani iar în urma ei rămase patru vlăstare mici. Epuizată emoțional, se întinse în pat fără a se mai dezbrăca, acoperindu-și ochii cu brațele încolotăcite, încercând să retrăiască acele clipe dragi. Apoi, învăluită într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Așa stăteau lucrurile pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate (1972) și, ca regizor actor, nu se putea abține să nu-i ia fața protagonistului nominal al filmului (mult mai sobrul Ilarion Ciobanu), mergînd fără el la înfruntarea finală și murind cu zîmbetul pe buze după ce împușcase 15 bandiți din tot atîtea poziții. Așa stau lucrurile și în Supraviețuitorul, cel de-al patrulea film din seria despre comisarul Tudor Moldovan (Cu mîinile curate nu se pune, pentru că pe comisarul de acolo
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat o vrajbă c-au prins frate cu frate a se surpa, a se sugușa, a se ucide cu pumnalul, cu otrava, cu juvățul. Și au adunat atâta ură, că și murind lăsau răzbunarea cu limbă de moarte, fiilor, nepoților nu care cumva să se stingă blăstămul... Și câte rugăciuni de dezlegare nu s-au făcut prin biserici, dar n-a ajutat la nimică. Un pătrar de veac, vrajba și crima n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia deghizându-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai e de glumit: am rămas (în plan social) singur, singur. * Alături de atâtea conformisme laice, bântuie la noi, în ultimii ani, vrând parcă să se ia la întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la poșta unde era casier. Într-o noapte s-a sculat decis să iasă din viață; mai întâi s-a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-a culcat pe o parte, murind. Familia lui nu putea accepta că murise atât de fulgerător, fără să spună un cuvânt de adio, de consolare pentru cei care rămân să trăiască mai departe. Dar într-o zi cel mort s-a arătat fiicei sale într-un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de capăt misterului timpului. Pentru șamani viața este fără sfârșit, moartea nefiind o ușă de bronz definitiv închisă, mai degrabă un cerc. Morții revin, murim ca să fim din nou în alte structuri pe care numai geometria le poate exprima. Poate murind vom primi alte forme care nu amintesc deloc de cele ale vieții anterioare. Cu toate astea, „vita nova” pare misterios de bine integrată în structurile vieților anterioare. Ce aventură! Ce melancolie de a nu călători ca o frunză pe apele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
al Spiritualității Românești din 1993 În poezia „România de pretutindeni” Oriunde până astăzi ursitele v-au dus Orice identitate v-au dat ca să vă mintă La Răsărit de sunteți sau sunteți În Apus Străini de bună de voie sau nație murindă Chiar de trăiți sub haină de alfabet strein Ori desțărați vă pierdeți, sub stăpâniri barbare Vă rog În așteptarea aceluiași destin, Români de pretutindeni, să mai aveți răbdare. 1998 Agenda activităților 03.I. Ședința de colegiu 14.I. Omagiu M.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind - Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ochii mei privind - Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce urmează a se cumpăra pe numele lui Mihai, chiar lângă locuința doctorului Isac. 17 ianuarie: „...Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Aflăm mai multe lucruri din scrisoarea Hariettei din 17 ianuarie 1888 către Cornelia Emilian: „17 ianuarie: „... Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a temelor, fie la sugestia altora, cazul Simfoniei a VIII-a. Omul ăsta, care parcă nu dorea altceva decît liniște, ca să poată munci, a fost mereu în criză de timp, așa că mai mult a lucrat... În concedii și ca pensionar. Murind, a fost îngropat, după dorință, sub orga mare a bisericii St. Florian din Viena, unde cîntase de nenumărate ori. Fapt rar, aproape neobișnuit, mi-a telefonat Bălăiță. Vrea să-i împrumut „Viața Românească”, fiindcă a auzit că ar fi acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o lucrare a sa, reprezentând Mănăstirea Probota (ulei, circa 40/50 cm). Prin Ion Teodorescu, am Încercat să iau legătura cu copiii pictorului, pentru a obține ceva din lucrări, ca să figureze În „Galerie”. Descurajat de atmosfera de la Muzeul Fălticenilor, apoi murind Ion Teodorescu și, În fine, mutându-mă la Suceava, n am mai finalizat eforturile ce leam făcut. Păcat! 579 rămas căsătorită În Elveția iar alta la Râmnicul Vâlcea, a cărei adresă vă o alătur. Băieții au găsit la tatăl, mort
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]