4,086 matches
-
românilor, care la orice întrebare, din orice domeniu, nu știu să dea un răspuns cinstit de tipul "nu știu". Cu cît sunt mai puțin informați într-o problemă de care sânt străini, cu atât se vor amesteca mai mult "ca musca în lapte" și , cum spune românul, în final "va vărsa cerneala". I. Primari ai marilor metropole Un mare oraș, o mare aglomerație urbană din orice țară, trebuie să fie angrenată în găsirea de soluții la problematica vremii, la provocările mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu văd nimic. nici chiar pe mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe toate. mă uit în oglindă și nu văd nimic. nici chiar pe mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare? ce întrebare haioasă, ușure, ca un hohot inutil de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
16 slova fermecată 17 din întâmplare 18 cerșetorii 19 jocul luminii 20 pietrele 21 tot aurul 22 muzici 23 în legea lor 24 florile de peste zi 25 trecătoare, moartea 26 dimineți cu nor 27 lecția vieții 28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de lumea subconștientului și reprezentărilor ei, un altul real, însă o realitate difuză, distorsionată, apăsătoare. Lumea în care trăiește Sam Lowry (Jonathan Pryne), funcționar la Ministerul Informațiilor este una integral birocratizată. Totul este oficial și funcționează impecabil pînă cînd o muscă strică întreg angrenajul denaturînd consoana T în consoana B. Consecința: un Buttle și nu Tuttle este arestat spectaculos și lichidat ca o eroare de sistem, iar cazul se oprește pe masa micului funcționar Sam Lowry. Nu asta era intriga în
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
superioare sunt în general țintele violențelor de idei (mai degrabă decât de limbaj) ale filosofului. Dacă este să privesc în urmă, aș sesiza doar două cazuri flagrante de reacție disproporționată a lui Gabriel Liiceanu: față de Adrian Marino și față de Mona Musca. Nu sunt deloc convins că în peisajul foarte pestriț, specific anilor de tranziție, acestea erau persoanele care trebuiau să primească în față tumultul retoric al polemistului. În contextul politic foarte agitat și profund imoral al ultimului an, publicarea ediției a
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
Petrescu în Patul lui Procust. Naratorul său, un dandy cu mare avere și pretenții corespunzătoare, fiul educat al analfabetului milionar Tănase Lumânăraru, e dezgustat de spectacolul transpirat și lipicios al Capitalei interbelice. Dar e atras de el mai ceva ca musca de hîrtia specializată. Personajul e snob și, de fapt, grobian, în dezgusturile sale de om cu alternativă. Frecventează o actriță pe care o disprețuiește și care îi stîrnește repulsie din cauza transpirațiilor ei, după actul sexual. Nu suportă că niște oameni
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
ei, după actul sexual. Nu suportă că niște oameni mărunți financiar, dar cu pretenții, din lumea teatrului, cu care se întîlnește la o cîrciumă sînt în stare să consume pe căldură, mîncare caldă, în care a mai picat și o muscă. Ei nu fac parte din lumea lui, dar el încearcă să se lipească de lumea lor. Dacă acest personaj n-ar fi fost tratat de Camil ca un fel de alter ego al său în materie de gusturi și de
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
semnul întrebării onorabilitatea unor repere ale culturii române (Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Sorin Antohi) sau a unor jurnaliști și oameni politici care, în anii tranziției, s-au plasat fără echivoc de partea valorilor democrației (Carol Sebastian, Mona Musca). Motive obscure au făcut ca toți aceștia să semneze, la un moment dat, pactul cu diavolul (a se citi Securitatea), să poarte în ei, vreme de decenii, povara secretului, pentru ca, atunci când se așteptau mai puțin, să fie ajunși din urmă
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
la stâlpul infamiei. Meritau toți acești oameni oprobriul public sau faptele lor bune (indiscutabile) ar fi trebuit să ducă la o judecată mai nuanțată? S-a sprijinit sistemul represiv din România pe umerii lui Doinaș, Paleologu, Carol Sebastian sau Mona Musca? Să fim serioși. Cu excepția lui Adrian Păunescu (care s-a lamentat public - oribilă situație - că ar fi fost "turnat" de Doinaș), nu am auzit pe nimeni să se plângă de faptul că ar fi avut de suferit ca urmare a
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
nu au fost ținute secrete (cu excepția lui Alexandru Paleologu care le spusese prietenilor săi încă dinainte de 1989 de compromisul pe care a trebuit să-l facă) chiar și față de membrii propriilor familii. În acest context al dezvăluirilor aberante (în vreme ce Monei Muscă i se dă verdict de poliție politică pentru două note pozitive - de altfel întregul ei dosar este postat pe internet - Dan Voiculescu își râde în barbă și face rechizitoriul președintelui țării, iar foști ofițeri acoperiți ai Securității, precum Șerban Mihăilescu
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie de lume, de spectacol, de piața publică, ceea ce înseamnă Ťdramăť și Ťsuferințăť: ŤUnde încetează singurătatea, începe piața publică, și unde începe piața publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți și bîzîitul muștelor veninoaseť (Friederich Nietzsche: Așa grăit-a Zarathustra). Dorința contactului cu lumea se asociază cu un dinamism nelimitat al creației. în economia acesteia avem a face cu un nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de fosta conducere "apolitică" a Academiei Române, ne-au fost agățate cele mai infamante epitete - masoni, pro-semiți, pro-maghiari, "federaliști", "sorosiști" -, unii au pretins că am fi plătiți de CIA și de KGB (mai ales despre ultima "afiliere" vorbeau tocmai cei cu musca pe căciulă). Dosarul acestei bătălii generaționiste (cum impropriu a fost numită ea până la un punct) a fost prea des invocat pentru a mai insista acum. - Într-un interviu din 1991, domnul Mihai Cimpoi spunea că scriitorii basarabeni ar trebui să
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
schimb, nu respinge nimic. Primește și servește, după puteri și trebuinți, pe toată lumea. Diferența dintre el, beizadeaua unui imperiu est-vest, și bunicul de azi al zbînțuitului care era, e-aceea dintre un fluture pestriț (fie și de lampă...), și-o muscă apteră.
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
normal// - oare ce s-a întâmplat cu/ mâncarea de pe pereții borcanului aruncat la gunoi/ a mucegăit singură printre alte ambalaje -// jeleuri colorate și străvezii/ și cauciuc și inox/ și neoane și amfetamine/ jgheaburi și țevi// gunoaiele te atrag ca zepelinul muștele/ sunetul te izbește cu pieptul de zid/ dar nu te mai doare deloc - dar/ nu te mai simți bine decât acolo// și vrei doar un zid de pe care să te prelingi" (spații la limită); "mâini străine pe umerii tăi/ mâini
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
corp atletic, făcuse gimnastică de performanță și se accidentase la articulația cotului. Îi plăcea munca sa și era apreciat de directori, când venea el Între cei peste două mii și cinci sute de elevi, se făcea liniște de se auzea și musca! În zilele sale libere, pleca la Roman, la Vaslui și mai ales la Sascut, acolo avea câte o iubită, așa cum avea el să-i spună lui Rică peste un an. De multe ori Îl lua și pe „scutierul” său pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un agent de vânzări de rang înalt la o companie din Philadelphia care producea cereale pentru micul dejun. Era un om calm și cinstit care n-ar fi fost în stare să facă rău nici unei făpturi mai mari decât o muscă. Era căsătorit și avea doi copii pe care-i iubea nespus. Războiul din 1941 îi afectase în mică măsură viața pentru că avea vârsta de patruzeci și unu de ani, iar patronii lui îl considerau indispensabil. Dar el se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
politică e marea lor calitate, versatilitatea, elasticitatea coloanei vertebrale. Garanții paraliziei intelectuale, oamenii disponibili dau cu mopul pe creier, practică terorismul mediatic. Veșnic utili în mecanica puterii, oamenii disponibili ne vor teroriza și pe viitor, ca un bâzâit enervant de muște, din spatele ecranului. E adevărat, există și alte explicații. Ei, oameni disponibili, sunt gata oricând să ajungă într-un studio de televiziune cu viteza luminii din orice colț al orașului. Răspund la primul bip, nu refuză niciodată invitații, nu știu să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vale moș Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o droaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta. Mie să-mi spui doar atât: cam ce făceai acolo cuvioșia ta? ILINCA: Iaca se ruga și el pentru amărâta aceea lipsită de vedere. NIȚĂ (spre ea): Nu te-am întrebat pe tine. Ce te vâri în vorbă ca musca-n coada calului? Nu-ți ajunge că mi l-ai adus aici? BABA RADA: Și ce ai sfinția ta în contra dacă sfinția sa face minuni? NIȚĂ: Minuni, ai? (face un pas spre Sisoe) Și cu ce drept vii cuvioșia ta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stătea în capul grupei, țeapăn ca un brad. Eu - biet caprari - eram ochitorul grupei și ședeam după el. Toți cu ochii cât cepele spre ușa pe unde trebuia să apară comandantul. Căpitanul aștepta -smirnă - în mijlocul platoului. Nu se auzea nici musca. Deodată, în ușa corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață ocupa tot spațiul ușii. S-a oprit pentru o clipă și ne-a sorbit din priviri... A coborât apoi treaptă cu treaptă... Parcă le număra... O comandă scurtă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]