1,647 matches
-
firească se impune: de ce Nucșoara? Satul Nucșoara, situat În partea de nord a județului Argeș, Într-o zonă muntoasă, a fost, Între anii 1949 și 1958, locul unde a acționat cea mai longevivă grupare de rezistență anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului”, condusă succesiv de doi militari disponibilizați În urma reformei militare din anii ’46-1947: colonelul Arsenescu și căpitanul Toma Arnăuțoiu. După 1990, Nucșoara este descoperită (În special prin intermediul serialului de televiziune „Memorialul durerii” realizat de Lucia Hossu-Longin) ca un simbol al rezistenței
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
terenul perfect pentru analiză deoarece au o puternică Încărcătură simbolică și par, la o primă vedere, să fie Într-o puternică antiteză: prima este cunoscută deoarece acolo a acționat una dintre cele mai longevive grupări de rezistență din România, „Haiducii Muscelului”, iar a doua, pentru că este localitatea natală a ultimului lider comunist al României, Nicolae Ceaușescu. Diferențele nu se opresc aici: În timp ce Nucșoara a trebuit să suporte ca un stigmat trecutul anticomunist, Scorniceștiul a avut statutul unei localități privilegiate. În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a propriei vieți” (Alex. Ștefănescu), Scrisoare din eternitate (1998) prezintă aceleași caracteristici: naturalețe și putere de înțelegere, într-o consemnare laconică. O reușită o reprezintă romanul-cronică de familie Fetele lui Solomon (1999), mixaj de monografie a unei comunități rurale din Muscel, ai cărei reprezentanți de seamă, familia Solomon, se înalță și decad odată cu prăbușirea civilizației rurale sub comunism, și de frescă istorico-sentimentală. Apar aici personaje izbutite, contaminate poate de diverse modele (Slavici, Rebreanu, Preda), lăsate să evolueze în simplitatea lor complexă
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
familial. Traducerea românească, datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă. Singura copie, din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma unei întreceri cavalerești, mâna Margaronei, fiica regelui din Moreea. Încercând să se întoarcă în Provența, tinerii trec printr-o
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
după o călătorie la Londra și Paris, încearcă să reintre în viața politică. Scoate din nou, pentru scurt timp, „Curierul românesc” (acum „Curierul român”, 1859), urmat de un jurnal politic și literar, „Proprietarul român” (1860), este chiar ales deputat de Muscel în 1864, dar politicește devenise o figură anacronică, depășit de evoluția evenimentelor, uitat de aproape toți foștii susținători sau discipoli. Nici bogata activitate publicistică (în 1868 începe și reeditarea întregii sale opere poetice - Curs întreg de poezie generală, în patru
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
lunga sa opoziție care avea să urmeze, național-țărăniștii au încercat să își adapteze programul la noile condiții ale perioadei și să-și redobândească influența la sate. La 13 noiembrie 1933, la două luni după lansarea de către Ion Mihalache, la Câmpulung Muscel, a unui nou program al partidului, care privea, în principal, problemele majore ale perioadei 26, partidul a intrat în opoziție. Față de noile probleme ce s-au dezvoltat pe fundalul României de după criza economică, el s-a manifestat ca o grupare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unor tipuri anacronice de învoieli agricole 30, ceea ce a evidențiat necesitatea imperioasă a înlăturării lor. La începutul anului 1937, vicepreședintele Cercului de studii al partidului, Constantin Musceleanu, pornind de la rezultatele anchetei din 1935, preciza, într-o conferință ținută la Câmpulung Muscel că, în acea perioadă, nu mai exista arendă maximală în bani sau în dijmă, ci fiecare spolia pe țăran cu cât putea mai mult. „Astăzi - continua el - sunt introduse învoielile uzuare și zilele de clacă, la fel ca în 1907
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
proprietate funciară rurală privată, adică aproape tot atât cât stăpâneau 2.460.000 de familii de țărani cu exploatări de până la 5 ha, sau 74,9% din numărul proprietăților funciare rurale particulare, Mihalache afirma, într-un discurs ținut la Câmpulung Muscel, că „printr-o politică inițială greșită de organizare și administrare a împroprietăririi s-a putut reface pe de-a-ntregul marea proprietate“ (subl. autorului). La foarte scurtă vreme după aceasta, într-un articol publicat în ziarul „Dreptatea“, el declara că în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții Arnota, în primele luni ale anului 1949. Ei ar fi stabilit legături cu colonelul Arsenescu și cu locotenentul Arnăuțoiu, care organizau grupul de partizani din Munții Muscelului, precum și cu colonelul Atanăsescu, liderul unui grup (de 28 de oameni) din pădurea Sarului. Legătura între aceste grupuri ar fi fost asigurată de Ion Costin, șeful restaurantului din Piatra-Olt gară21. • Ibidem, p. 102 (doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
22.XII.1956, București), poet. Este fiul Anei-Profira Labiș (n. Luca-Asandei), descendentă din familia lui Ion Creangă, și al lui Eugen Labiș, învățători. Începe școala primară în satul natal. Războiul obligă familia să se refugieze în sudul țării, în părțile Muscelului, unde copilul urmează clasa a III-a la Văcarea, pentru a reveni la Mălini în 1945. Copilăria lui L. a fost marcată de două experiențe, una fericită și alta tragică. Prima experiență o reprezintă viețuirea în peisajul miraculos al pădurilor
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Cernăuți, 1903; S. Fl. Marian, Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor, București, 1903; S. Fl. Marian, Legendele Maicii Domnului, București, 1904; C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiții și amintiri istorice adunate din Oltenia și din Muscel, București, 1910; Tudor Pamfile, Firișoare de aur. Povești și legende din popor, București, 1911; C. Rădulescu-Codin, Îngerul românului. Povești și legende din popor, București, 1913; C. Rădulescu-Codin, Din trecutul nostru. Legende, tradiții și amintiri istorice, București, f.a.; Dumitru Furtună, Izvodiri
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
dar și în limbile greacă, franceză și germană. La Paris, în 1844, audiază cursurile lui Jules Michelet. Peste doi ani se găsea din nou în capitala Franței, pentru afaceri. Mare proprietar, R. duce o viață retrasă, la moșia lui din Muscel, fiind totodată profesor la Câmpulung. Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii, R., turmentat de
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
1907, ca tânăr recrut, este martor al răscoalelor țărănești, ce îi vor lăsa o impresie puternică. Din anul următor avea să ocupe funcții mărunte în Ministerul de Finanțe, ulterior angajându-se ca magistrat stagiar la ocoluri din județele Argeș și Muscel. Ajunge administrator pentru plasa Vâlsan din județul Argeș (1909-1913) și director de prefectură (1913-1918). Se întoarce în capitală ca inspector general în Ministerul de Interne (1920), inspector la Direcția Culturii din Casa Culturii Poporului (1922), la ministerele Cultelor, al Educației
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu cronici dramatice, articole politice sau despre religie etc. în „Viața literară”, „Curentul”, „Arhiva”, „Albina”, „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Sburătorul literar”, „Minerva”, „Convorbiri critice”, „Universul literar și artistic”, „Gorjanul”, „Glasul Argeșului”, „Muscelul”, „Voința națională”, „Zorile Romanațiului” ș.a. De asemenea, își dă concursul la tipărirea revistelor „Calendarul nostru” pe anul 1918 și „Florile dalbe”. Din punct de vedere valoric, scrierile lui L. nu evoluează semnificativ de la primele schițe din reviste până la ultima carte
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
1909-1912), începe liceul tot aici și îl termină în 1921, la Pitești. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1925, cu teza Viața literară și culturală a mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut, îndrumată de Ioan Bianu. Profesor în învățământul secundar, întâi la Câmpulung, apoi în București, la Liceul „Mihai Eminescu”, devine, în 1927, și asistent universitar, bibliotecar la Seminarul de istoria literaturii române al Facultății de Litere și Filosofie. Ioan
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
publicat scrierile social-politice (Texte social-politice alese, 1967, în colaborare), a încercat să definească o poetică a scriitorului pașoptist (Baza folclorică a artei literare a lui Mihail Kogălniceanu, 1968). SCRIERI: Încercări istorico-literare, Câmpulung, 1926; Viața literară și culturală a mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut, Câmpulung, 1926; Sibilele în literatura românească, București, 1928; Din istoria presei românești: „Republica română”, București, 1931; Bibliografia românească veche. 1508-1830, vol. III (în colaborare cu Ioan Bianu și Nerva Hodoș), București, 1936, vol. IV, București, 1944; Istorie literară
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
în Polonia, într-o campanie militară— nota mea, D.H.M.], s-au călugărit; n-au vrut să mai fie mirean” (Cronica Bălenilor). Este aproape sigur că monahul Teodosie - fostul mare clucer - s-a ascuns în ctitoria sa de la Aninoasa din ținutul Muscelului. Nu știm dacă toți marii dregători (înregistrați în Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) care s-au îndreptat spre mănăstire au trecut prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
istorie literară, în „Literatură și artă română”, tom. IV, 1899, nr. 2-7, p. 20 și urm. ; Idem, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, ediția a II-a, vol. I, București. 1969, pp. 415-417; Dan Simonescu, încercări istorico-literare, Câmpulung Muscel, 1926, p. 39; Istoria României, vol. III, București, Editura Academiei R.P.R., 1964, p. 537; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei R.S. România, 1979, p. 122 (articol relatat de Algeria Simota). 354. Constantin Gane, Trecute vieți de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica din Fierăști); Enache (Ianache) din Văcărești, mare clucer, a zidit prin 1699 biserica din Văcăreștii de Dâmbovița, reședința lui de la țară (a refăcut și Mitropolia din Târgoviște); marele clucer Tudoran Vlădescu din Aninoasa (ctitor al Mănăstirii Aninoasa din județul Muscel). Este la fel de impresionant șirul marilor feudali din Moldova care zidesc biserici la moșii. Portarul Luca Arbure avea curți și în Arbure și în ținutul Iașilor la Șipote; în ambele sate a zidit biserici. Marele spătar Toader Petriceicu, om de încredere
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele ban Radu Popescu, mort din cauza unei „boli grele”, a fost înmormântat în biserica zidită de el în Popești, Ilfov; pe Tudoran Vlădescu, mare clucer (l-am mai pomenit, i-am evocat ctitoriile, între ele și Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel zidită în 1677), unde și-a aflat și mormântul; Logofătul lui Ștefan cel Mare, Ion Tăutu, a fost îngropat în biserica sa din satul Bălinești (este și zugrăvit acolo); marele vistier Eremia, aflat printre boierii ostili lui Ștefăniță Vodă, și-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Școala Normală, continuă școala în sat, clasele V-VII, pe care le termină primul dintre cei doisprezece elevi. Susține examenul final la o școală dintr-un sat vecin, Ciolănești. În vara anului 1937 merge cu tatăl său la Câmpulung Muscel pentru a da examen la Școala Normală. Călătorie celebră, descrisă de prozator în proza memorialistică. O schiță, de fapt, despre despărțirea de sat. Nu este admis la examen din cauza miopiei; încearcă la Școala de Arte și Meserii de la Miroși (Teleorman
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
, Nicolae (pseudonim al lui Nicolae Turtă; 25.XI.1941, Iacobeni, j. Botoșani), poet și publicist. Este fiul Eugeniei (n. Iordăchescu) și al lui Gheorghe Turtă, agricultor. A absolvit școala generală la Iacobeni, apoi Școala Medie Tehnică din Câmpulung (Muscel) (1957-1961) și cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Se angajează ca redactor de emisiuni culturale la Studioul de Radio Iași, din 1971 face parte din redacția revistei „Cronica”, iar din 1999 e muzeograf la
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung) și „Piatra Craiului” (1928-1929, Dragoslavele) și a colaborat cu articole pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri la numeroase publicații
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung) și „Piatra Craiului” (1928-1929, Dragoslavele) și a colaborat cu articole pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri la numeroase publicații: „Analele Dobrogei”, „Gazeta Alexandriei”, „Muguri”, „Muscelul nostru”, „Curierul nostru”, „Presa”, „Revista noastră”, „Steaua
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung) și „Piatra Craiului” (1928-1929, Dragoslavele) și a colaborat cu articole pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri la numeroase publicații: „Analele Dobrogei”, „Gazeta Alexandriei”, „Muguri”, „Muscelul nostru”, „Curierul nostru”, „Presa”, „Revista noastră”, „Steaua poporului”, „Junimea”, „Glasul țării” ș.a., cele mai multe editate în orașele prin care a peregrinat, și efemer la „Adevărul literar și artistic”. Stabilit la Alexandria, spre sfârșitul anului 1927 redactează prima formă a jurnalului Din
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]