4,012 matches
-
lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața cu un gest nonșalant, dar parcă și studiat În același timp. Își făurise un adevărat stil - viața era mai ușoară În felul acesta. Întocmai cum un scriitor Își dezvoltă o anumită tehnică, inspectorul Își confecționase o atitudine fizică. — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un tremur nervos, urmat de o chicoteală. Apoi, mîngîindu-și mustața mătăsoasă, domnul Prentice continuă cu o undă de tristețe În glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prinde pe spioni. Acum, era rîndul lui să Încerce. Ar fi vrut să se poată lăuda În fața Annei, ca un băiețaș: „Eu i-am prins!“ În zori, pe la patru și jumătate, li se alătură un tînăr, pe nume Brothers. Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață. Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a doua la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și nici altcineva, nici măcar Maja, era că lucrasem ani buni pentru Mossad, unde învățasem să trag cu pistolul mai acătării decât John Wayne, care-mi fusese profesor. Cu ochii închiși l-aș fi nimerit pe urs între două fire ale mustății, la alegere. Dar nu puteam spune asta nimănui. Unde mai pui că urșii stau prost cu vederea, pentru că se hrănesc greșit și din cauza asta duc lipsă de vitamina C. Dar nici asta nu puteam spune. I-am făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
împotriva lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și televiziunii veniți puhoi în sala de judecâtă. Era un tip între două vârste, pipernicit, ghebos și cumpătat. Sub nas i se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pantalonii, îmi dau jos chiloții, și ce să spun: am sărit în sus ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai Viteazul. - Și nimic. Am aterizat, mi-am ridicat chiloții și pantalonii, i-am zdrobit armata cu doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
inscripția: „Asta ne-a făcut-o familia Ozkart“. — Și voi?, a spus Bronko, care nu avea gura legată. — Și cei din familia Ozkart scriu pe mormintele lor: „Asta ne-a făcut-o familia Kauderer.“ Apoi, trecându-și un deget peste mustață: - Aici Ponko va fi în sfârșit în siguranță. În clipa aceea, mama și-a împreunat mâinile și a spus: - Maica Domnului îndurătoare, Gritzvi al nostru va fi în pericol? Se vor lega de el. Domnul Kauderer a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
magazinele din centru, acvarii de apartament, pești exotici, cel mult broaște țestoase. Mi se cer iguane din când în când, dar eu nu mă ocup de astea, sunt prea delicate. Tânărul, să tot fi avut optsprezece ani, stătea acolo, cu mustața și sprâncenele ca niște pene negre pe obrajii portocalii. — Iartă-mi curiozitatea, cine te-a trimis la mine? l-am întrebat, căci atunci când e vorba de cineva din sud-estul Asiei am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
coborât în stradă, din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un articol dureros într-un exemplar din The Times of Swaziland, care publicase fotografia unui omuleț cu mutră de rozătoare, sub care fusese tipărită simpla explicație Răposatul domn Richard Mavuso (46). Domnul Mavuso, care avea un cap micuț și o mustață minusculă, bine îngrijită, n-ar fi fost băgat în seamă de majoritatea aspirantelor la titlul de Miss, și totuși, din nefericire, după cum dezvăluia articolul, murise călcat de una. În mod straniu, pe Mma Ramotswe o afectase acest articol. Concetățeanul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu vă mănânce să scrieți ceva despre mine sau să mă evocați pe la televiziuni, că jur că mă-ntorc, vă bântui în fiecare seară, vă dau cu oglinda-n cap, cu lanțul de la bicicletă, vă dau foc cu bricheta la mustăți și bărbi, vărs aftershave-ul în ciulama, împing mobila prin casă și vă recit din proletcultiști când vreți și voi să v-o puneți. Scot fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în frac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și bărbi, vărs aftershave-ul în ciulama, împing mobila prin casă și vă recit din proletcultiști când vreți și voi să v-o puneți. Scot fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în frac, cu mustață de d’Artagnan, Mircea de-acum șase ani. *** - A sunat Marcu să-ntrebe de traducere, o aud pe Carina din bucătărie. E gata? Cică trebuia s-o predai de săptămâna trecută... - Nu. - N-o să iei mai nimic luna asta... - Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aș schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să se îndrăgostească de mine după clipele de neuitat petrecute împreună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor Înverșunate ale acestuia de a-l Împiedica. De unde l-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înscrierii la gimnaziu și după prima Întâlnire cu lumea străinătății. Cu o altă lume. Căci n‑o plăcuseră deloc pe ruda lor mai Îndepărtată, după mamă, pe doamna Goldberg. Nu pentru că avea tulee (Hana Îi șopti soră‑sii la ureche „mustăți“), ci pentru că din prima clipă Își arătase severitatea. Și de fapt, fără nici un rost, când la masa de prânz le obligase să Întingă cu pâine În farfuria din care mâncaseră linte! Și apoi toate sfaturile alea de parcă ele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]