1,082 matches
-
îi săvârșea inimitabil oricărui text literar abordat o de neegalat și liniștitoare litanie personală, ce scotea pur și simplu completamente materialul respectiv din spațio-temporalitatea-i firească, plasându-l brusc, cu forța superioară a magiei sufletului, într-un loc numai al său, mustind de sacralitate, pe care acesta îl merita în mod evident, fără nicio ezitare de ordin critic-interpretativ din partea nimănui. Cititul artistic al Profesorului Ion Chivu căpătase de multă vreme pentru mine intensitatea emoției curate și fremătătoare, pe care ajungi să o
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
într-una din cele cinci piețe cu căsuțe din bușteni de lemn, răsărite în oraș ca niște sate de iarnă de pe felicitările copilăriei. Cârnatul îl primim din mâinile unui slovac inimos care își laudă marfa pe bună dreptate. Carnea proaspătă mustește de sevă și are gust ca de la porcul de casă sacrificat în ograda bunicilor noștri, acum nu chiar atât de mulți ani. Să ne mirăm că vânzătorul nu e austriac pursânge? Ba, bine că nu: se spune că un vienez
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
să întoarcă fumul înapoi, pe horn, în odaie, înroșind ochii copiilor și îmbătrânind icoanele, și așa sărace, ale oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai puțin fân în stog, sau de ce plouă din greu atunci când pământul mustește de apă!... Sau, încă, de ce mi-e mai frică noaptea pe lună, decât atunci când afară e întuneric beznă!... Am coborât și-am urcat de câteva ori văile și culmile din jurul satului. Era întuneric, vântul sufla fără milă, rece și puternic
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
la picioarele scrânciobului, strigând către nimeni: -Oprește caruselul, măcar până mă vindec de paloare! Da, paloarea îmi venea precum o cămașă, o trăsesem peste trup și mai ales, peste chip, ca să nu mai simt balansul gravitațional al clepsidrei. Vârstă prag, mustind de rănile săgeților venite din ether. Sinele era dedat aparențelor până la frig. Și atunci, într-o dimineață, mergând spre treburile ce nu sufereau amânare, în spațiul dimensionat de ceață și fum, al maidanului copilăriei mele, acoperit de o brumă argintie
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
au plecat și celor care mai sunt, ca și neamului cabalin, am scris și această întâmplare din cuvinte pietrificate de amintiri scânteind, precum bulgărele de cuarț sau de mică, din comori ascunse, priviri șerpuitoare și mai ales, din toate erorile, mustind, care nu m-au părăsit, întreaga viața ... CEZARINA ADAMESCU Galați, Gerar 2012 Referință Bibliografică: PROZA. OAMENI ȘI CAI. ZĂPADĂ UCIGAȘĂ (CEZARINA ADAMESCU) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 395, Anul II, 30 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
culoare, de aceea expoziția se află sub genericul Lumina de la porțile ceruluii, având o specificitate unică etnofolclorică, care vrând ne vrând, artiștii au surprinso în arhitectura caselor, a căpițelor de fân, a portului și obiceiurilor oamenilor . Este o zonă ce mustește de istorie, dar mai ales de frumusețea peisajului care, cum spunea Amiel este o stare de suflet.Fapt ce pentru protagoniștii noștri a devenit o stare de peisaj.Peisajele acestor pictori ne explicitează sufletește raportul dintre natură și interpretarea ei
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
a devenit la acea vreme înaintemergător între popoarele lumii, admirat de unii, invidiat de alții, piatră de încercare pentru grosul istoricilor din zilele noastre. ... Iar noi, locuitorii de azi ai acestei guri de rai, suntem nu numai beneficiarii unei istorii mustind de inestimabile contribuții la edificarea culturii și civilizației universale (ex. venerabilele Tăblițe de la Tărtăria, cu mult mai vechi decât toate scrierile cunoscute până în clipa de față), ci și a limbii pe care o vorbim - cea mai măreață catedrală spirituală a
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
se reflectă omul frumos, iar în om, Însuși Dumnezeu. Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau formulare, ci mărturisire. Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn, evocare și viață. Cuvântul este un ciorchine de lumină, din ale cărui litere-boabe mustește tămâioasa cugetare. Subtilitatea cuvântului zămislește inteligență. Cuvântul zboară din dorul prezent în dorința viitoare. Fiecare cuvânt ales poartă semințele rodirii depline. În fiecare cuvânt ales trebuie să te naști din nou, altfel el seacă sau moare odată cu tine. În cuvântul
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
transforme starea de reverie în rostire rafinată, într-un spectacol de inteligență, reușind să țină clipa în loc, dilatând-o prin varii nuanțe vizuale și semantice, prin jerbe imagistice de o sclipitoare ingeniozitate declanșatoare de emoții profunde și autentice. Sonetele sale mustesc de gravitate, vehiculează idei și incită la meditație, sugerează deschideri spre lumi trăite sau închipuite, visul și trăirea interferând misterios. Paradoxul, ironia, autoironia și ludicul construiesc un univers de o remarcabilă forță de seducție lirică. Verbul a iubi, substantivul iubire
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
unde am văzut lumina zilei. Pentru unii înseamnă mai mult, pentru alții poate nu înseamnă nimic. Pentru mine satul acela cu dealuri domoale înseamnă o adevărată icoană pe care o am în față permanent. Amintirea câmpului verde primăvara, cu ogoarele mustind încă de apă, de un negru aproape de culoarea cărbunelui prin care se plimbau plugurile trase de boi în mod frecvent în satul nostru. Primăvara toate fânețele pline de acea iarbă verde crud și plin, pigmentate cu florile de stânjenei, spânț
PETIA SATUL MEU NATAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359853_a_361182]
-
Profil de autor... iată un loc în care este cel mai greu de scris. De obicei, în acest loc, pe lângă precizarea că te-ai născut, care oricum este evidentă, de multe ori, cu sau fără voie, se strecoară cuvinte care mustesc de grandoare și excelență, încercând să convingă sau să lămurească cititorul, despre omul din spatele cuvântului oferit spre citire. Eu nu am aceste cuvinte, locul acesta va rămâne gol, rămânând ca voi, cititorii, după ce ați citit cuvintele alese cu grijă de
MARIN BUNGET de MARIN BUNGET în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/359952_a_361281]
-
Acasă > Manuscris > Povestiri > CARNAGIU LA GETTYSBURG (ÎI) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Carnagiu la Gettysburg (ÎI) E ca-ntr-un turnir medieval medieval Disputat în câmp deschis Și mustind de roadele pământului Îmbibat de sânge cu iriși Smulși brutal din orbite îngrozite Un turnir în care nimeni nu se mai întrece Cu nimeni o alergare cavalereasca Cu onoruri și reguli prestabilite Respectate sau nu și în care Nici măcar nu
CARNAGIU LA GETTYSBURG (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359634_a_360963]
-
îți dai seama la a doua lectură, că dincolo de comedia amar-tragică a destinului clasei țărănești, te așteaptă o piesă de teatru filozofică în cel mai profund sens al cuvântului. Aparent ușoară, vioaie și pitorească, dar și surprinzătoare, chiar șocantă, piesa mustește de semnificații filozofice, fiind de fapt o parabolă, o filozofare profundă și amară pe marginea sensului, destinului nostru ca popor. Încercăm să ne adunăm cuvintele căutând un unghi, un loc de intrare în universul semantic al piesei, pentru că, mărturisim, iată
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
să nu fie surprins de dușman, care mai chiulește și el de la muncă, trăgându-se la o țuiculiță și la un pahar de vorbă. Țăranii lui Dumitrescu (autorul, altfel destul de intelectualist, are mai multe piese cu țărani, unele capodopere, toate mustind de filozofie), sunt oameni buni, glumeți, cu înclinație către umor. Sunt însă cuprinși repede de boala fricurilor. Fricurile sunt un fel de reacție la absurdul istoriei, la cinismul, la setea de destrucție. Sunt o reacție la istorie, un mod de
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
o privesc îndelung încercând să deslușesc alte înțelesuri ca și cum aș fi ghicit în palma peretelui dramele ascunse între ziduri un gândac de bucătărie rătăcit printre ruine se chinuie să-și găsească drumul spre casă simt mucegaiul împăienjenindu-mi ochii îmi mustește în pori și îmi acoperă inima încetul cu încetul ca o plagă rece și acidă vecinul de la trei își bate iar nevasta înjură amarnic cuțitul a rămas înfipt în ușa dormitorului masa răsturnată în mijlocul sufrageriei arată ca animal cu picioarele
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi mai bine cei câțiva stropi rubinii ce se scurgeau în farfuria pe care trona o uriașă felie de pepene roșu. În roșul
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
oniric. Florile din glastra mea au cenușă vulcanică în loc de polen. Își întind aripile negre noaptea , pentru a mă îmbrățișa. Merg pe mijlocul străzii, mă simt ca o figură geometrică fără puncte. Vitrinele pe două picioare se plimbă neregulat pe străzi, mustind a pelin și a rumoare albastră. Gândurile mele, aidoma cărnii ultimului somon de pe planetă, sunt curierii lichefiați ai outside-ului teluric. Imortalizez divinitatea ce face flotări cu încetinitorul ceas. Stop-cadrele mușcă din celulele actorilor. Văd, levitând sarcofagele mesteceniilor muți. Pădurile, deghizate
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
fapt, umanitatea unei lumi, care își îngroapă pe zi ce trece identitatea, spre a așeza în locul ei o sumă de concepte profund antitetice, dar vândute cu insistență omenirii ca formă actuală de progres civilizator, unul cu vizibile conotații inumane și mustind de erori tehnice multiple. Ceea ce este îngrijorător însă în toată această secvență sumbră de postmodernitate întunecată și rece, prevestitoare de metamorfoze tiranice de tip borgian, se traduce prin faptul că fiecare dintre cele două lumi (care-și manifestă în mod
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
funești. M-ai rătăcit în boabe sticloase de nisip, Neprețuită perlă închisă-ntre carcase Sau printre vechi mesaje lăsate într-un șip Din strigătu-ți, durere ce-n piept mi se lăsase ... Ți-aș fi (R.T.) Ești ca o frunză crudă mustind de clorofilă, Ca un lăstar de seve din humă și argilă ... Ți-aș fi în vis izvor de apă vie și cleștar, Să-mi dai, când înflorești, o cupă de nectar. Ești ca mătasea de argint în rochie de nufăr
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
gândești. Iar League înseamnă Ligă, organizație neguvernamentală, nu lege. Ce anume din România de azi ar face necesară o lege antidefăimare ca aceea fabricată de Dragnea și iuțită de Senat? Răspuns: nimic. Adoptarea unei asemenea legi presupune că pe aici mustește ura de rasă, că sunt denigrați și calomniați prin toată media evreii, maghiarii, țiganii, turcii, urainenii, că sunt batjocoriți handicapații, homosexualii, bolnavii de SIDA sau diabet, umilite femeile, jigniți bătrânii, toți pentru că sunt ceea ce sunt - o fantasmagorie de care nici măcar
Mai bine rămân nepotul șefului Securității () [Corola-blog/BlogPost/339038_a_340367]
-
punere în scenă putem gasi și la Lucas, daca ne propunem (eu nu îmi propun...). Repet, dacă vrei să vezi cum s-a născut o nouă speranță și cum se trezește (întârziat) Forță într-un Skywalker legendar, cu sânge regal mustind de midichlorian-i, apreciezi și povestea Jynei Erso. Pentru că în final despre asta este vorba: despre poveste.
Am fost la Rogue One fără să-mi fac mari speranțe și am plecat convins că s-a născut o nouă speranță pentru „Războiul Stelelor” () [Corola-blog/BlogPost/338542_a_339871]
-
să ne luam la revedere poate de aceea inimile se caută ele nu știu altceva decât să bată ele nu știu decât să se iubeasca împotriva oricăror decizii subiective ele rămân statornice iubirii. Bezmetici noi încă mai căutăm când trupul mustește de dragoste. Referință Bibliografică: Statornicie / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
Autorului pluteam fierbeai și ne iubeam Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului arsmustea din luminările încinse. și colbul se-răspândeaumplându-ne cu viseNe ascundeau cometele de lucșiși noaptea-albastră cenușiese-nvioraEra târziu și totușini se părea într-un desen pictat cu orizonturiRâvneamși-n ziuăceața alburiene
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
miresme, cântece și flori, Cum nu găsești în viață de multe ori, Și vreau momentu-acela să-l glorific. Din tălpi în creștet ne-au fulgerat fiori Și basmul și-a urmat un curs atipic, C-un arsenal de întâmplări prolific, Mustind de farmec, suspansuri și culori. Pluteam fericiți pe înălțimi astrale, Setea de zbor gâlgâind în artere, Azurul îl placam cu albastre dale, Să nu-ți intre vreo aripă-n sandale. Dragostea ne era unica avere Și speram că-i ultima
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
de care sunt legat, vii sau morți. MM: Ați putea numi câteva piese din folclorul nostru care vă ung la inimă?... IC: Am peste o sută de nestemate care-mi sunt foarte dragi. Nedrept ar fi să-ncerc o enumerare. Mustește de adevăr și lumină creația noastră tradițională, vă așteaptă să-i descoperiți caratele împreună cu noi. Poate, vreodată vom avea suficient răgaz să dezvoltăm mai mult această temă. Vâna creatoare a neamului nostru nu se va usca niciodată! MM: Cum vedeți
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]