4,723 matches
-
primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie e de-acum opiumul lui. Încercănat, Musa iubește ca eroii din povești, din cărți, din fanteziile pe care nu dădea doi bani în copilărie. Iubește ireal și sufocant. Isabel, Isabel, Isabel... 18
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și lumina
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să coboare amenințător, luându-i aerul și strivind gândurile la jumătate. Lac de sudoare, Alexandre plătește o masă nemâncată și o ia aiurea, pe străzi bătute de pașii marilor romancieri francezi, doldora de cuvinte vii, născute, poate, chiar în umbra mută a clădirilor pe care-i rătăceau lui privirile. Se simțea mic, în vins, flămând. Îl urmărea gândul la Ivan și la vasul lui care plutea spre Nord, ducând cu sine toate aromele pământului, toată geo grafia cunoscută a gastronomiei universale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de boală cine știe pe unde, îndră gostit de tine, my fair lady of the world wide web, care ești copia mea fidelă, și nu remodelarea virtuală a unei fete reale, gata să las în urmă o mamă orfană și mută, o fostă iubită consolată și un nefrate pornit să mă exorcizeze complet. Să fim serioși. Bineînțeles că mai sunt lucruri pe care nu vi le-am spus și bineînțeles că v-ați plictisit de micile mele stratageme aucto riale. Ați
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știi? Să te umpli de lume. Să simți. Tot ce ni se întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de piatră. Ocolește-o, pune i pumnul în gură, prefă-te că nu există și riști să trăiești degeaba. Te-am lămurit buștean, nu? Așa aș vrea să știu să-ți spun mai multe, să fac să-ți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în ziar, la televizor și la radio, ce este literatura și ce înseamnă nobila ta dorință de a fi cu trup și suflet alături de ei. Să te simtă mereu prezent, să te vadă pozat totdeauna lângă mașina de scris - martor mut la taina zămislirii artistice, simbol al înaltei și copleșitoarei tale misiuni. Să fii, spre deosebire de Rebreanu, modern, aducându-ți obolul la fundamentarea romanului românesc, ale cărui titluri mai de doamne-ajută încap într-un ghiozdan, și mai rămâne loc! Să trăiești cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Bum-bum! Bum! Parcă a fost o salvă de artilerie. Lupul era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând în imaginar cu perioada filmului mut, în care gesturile sunt mult amplificate, absența aproape totală a narațiunii, ceea ce presează logic și necesar asupra dialogului și a descrierii. Faptul că Mihaela Alexa scrie și poezie e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai lung, o trăire de durată. Dar, el doar atât își dorise, iar ea acceptase cu atâta ușurință voința lui, încât nu insistase să-l atragă într-o relație, deși privirile li se intersectau atât de des, ca o chemare mută din partea fiecăruia. O chemare neînțeleasă de celălalt. Și rămăsese doar dansul, niciunul apropiindu-se mai mult de frică să nu șteargă amintirea vrăjii care îi unise pe ringul de dans, într-o ploaie de lacrimi nevăzută. Don’t cry... La fel de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese filosoful în galoși, pune o mână pe umărul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe scări! Și ce tonți sunt acești logodnici! Ce melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie?, o fi incubația geniului?, o fi în momentul metadramatic, în clipa de libertate apropiată formării vânei?, i se va concretiza dragostea?". Și demonul familiar îi repetă: "Ai căzut, ai căzut și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vrea să fie cineva prin ea și pentru ea, și lucrează atâta la romanul său. După ore de meditație, se ridică disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând imaginea mamei, cu un suspin mut pe buze și indiferența uimirii cronice în ochi. "Trebuie să provoc o scenă în această noapte, care să mă facă disperat, scenă în a cărei descriere să fiu blocat... Nu pot fi dubii, o logodnică, înafară de alte lucruri, este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
autor al coregrafiei. Se știe că unii autori (precum Sofocle, de pildăă au jucat în 21 propriile lor piese 1. Dacă actorii și poeții sunt plătiți de cetate, cineva trebuie să se îngrijească de cheltuielile cu decorul, costumele, măștile, figuranții muți, de cei 15 coreuți și de repetițiile lor. Arhontele desemnează, deci, pentru fiecare poet angajat, un cetățean bogat pentru a îndeplini această sarcină (Pericle a fost coregul lui Eschil în 472 pentru tetralogia ce includea Perșiiă. Coregul împarte gloria cu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de la primul contact pe care-l ai cu potențialii clienți prin intermediul materialelor de promovare, ofertelor, scrisorilor. Totul trebuie să fie cât mai aproape de perfecțiune, dacă ea există, dar vom discuta aceste chestiuni detaliat la capitolul promovare. > Ambalajul sau fostul vânzător mut. Ambalajul este considerat un instrument de marketing și un factor economic. Dacă, la început, rolul ambalajului a constat în protejarea mărfii, cu timpul a mai căpătat și rol de depozitare și rol de reclamă. Dacă realizezi produse ce impun ambalarea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune graiul dulce În pieptul lui cel mut. O candel? a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta a omului n?scut. Cand moare a lui suflet aripele ?i-a-ntins ?i renturnând În ceruri pe drum steaua a stins ". (Povestea magului c???tor În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în nas sau face o pasență etc. După un timp de joc mut, va suna telefonul, Jeni va răspunde. După ce va închide telefonul va rosti prima replică, declanșînd dialogul cu Ministrul. În cele ce urmează autorul a renunțat la indicații scenice, considerînd că regizorul își va crea oricum cadrul și mișcarea care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu urechea) LEONIDA: (cam îngrijorat): Salutare, onorabile. În cele ce urmează Leonida va spune la telefon replicile lui Jupîn Dumitrache umil, speriat, iar Rică pe ale lui Chiriac foarte autoritar, strașnic, deși el cere indicații. În timpul acesta Leonida are joc mut cu Efimița care e lîngă el. RICĂ: Jupîne! LEONIDA: Da, puiule! RICĂ: Trebuie să facem mandat de arestare. Nu vrea să iasă la izirciț cu nici un preț. LEONIDA (îngrijorat): Dar pentru ce nu vrea? RICĂ: Zice că-i bolnav! LEONIDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se aranjează puțin în oglindă și apoi se duce să deschidă. Revine cu Editorul, un bărbat între două vîrste, sensibil la farmecele ei. SONIA: Luați loc. (stă și ea în fața lui picior peste picior valorificînu-și fusta mini și decolteul, joc mut de expunere și privire între ei) EDITORUL: Deci sînteți nepoata maestrului Ștefan Mihail... Se cunoaște. Păreți a avea temperament... artistic. Vă place literatura? SONIA (afectată): Foarte mult. Enorm (arată cu degetele cît). EDITORUL: Oho! Atît de mult? Aveți gînduri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și prin câte un „nemernicule“ surd, azvârlit printre dinți, ori de câte ori se intersectau prin curtea liceului. Iar Vasile Moare lăsa capul În pământ, de parcă ar fi regretat; nu, nu regreta, era o furie pe care nu putea să o exprime, turbarea mută pe care o simțea și În preajma Violetei, În preajma tuturor celor pe care cuvintele lui nu Îi puteau atinge. , spusese deja În locul lui un tip care se chinuia, undeva În occident, să se mântuiască prin cuvânt. Când i-a povestit Întâmplarea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
este bună, nu este pierdută înaintea lui Dumnezeu”. Dacă, totuși, îndoiala stăruie, înseamnă că mică ne este credința și atunci trebuie să ne rugăm ca și Sfinții Apostoli: “Doamne, mărește-ne credința!” sau ca și tatăl copilului posedat de duh mut când L-a rugat fierbinte pe Mântuitor să-l ajute: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” (Marcu 9, 24). Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă cu negrăită înțelepciune: “Când ți se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruiește-l pe potrivnicul cu numele
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și tăcut. Și ledul ăla mic, care clipește intermitent, o anunță pe nebună că tele fonul e funcțional. Că așteaptă să preia semnale din satelit. Că e un prieten devotat. Că vrea să-i fie de folos. Trec niște ore mute, care târăsc după ele o căruță plină de minutare și secundare. Iar telefonul func țional rămâne mut. E noapte. Nebuna simte că îi e foame. Și zbang. Ecranul telefonului se luminează și soneria face zgo mote stridente, iar nebuna se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
funcțional. Că așteaptă să preia semnale din satelit. Că e un prieten devotat. Că vrea să-i fie de folos. Trec niște ore mute, care târăsc după ele o căruță plină de minutare și secundare. Iar telefonul func țional rămâne mut. E noapte. Nebuna simte că îi e foame. Și zbang. Ecranul telefonului se luminează și soneria face zgo mote stridente, iar nebuna se repede la aparatul mic și vede scris pe ecran mama calling. Vezi, omule. Exact astea sunt momentele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și nebuna strigă tu ești și nimeni nu răspunde, dar bătăile în ușă se înmulțesc și parcă zeci de pumni lovesc în ușa care se deformează hâd cu fiecare lovitură și fiecare lovitură îi asurzește timpanele și chipuri care strigă mut apar în lemnul ușii și așchii de vopsea încep să sară din bucățile de lemn ciobit și nebuna aleargă iar prin cameră și caută ceva caută orice caută un obiect cu care să dărâme ușa să spargă ușa să dizolve
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se mișcă de la fereastră spre ecranul celu larului și înapoi. Și capul ei rămâne tot timpul nemiș cat. Doar ochii îi circulă de colo până colo și înapoi. Privesc un timp reflexia femeii de pe pat, apoi coboară iar spre telefonul mut. O clipă de luciditate își face loc, cu greu, printre alte zeci de clipe, și iese la iveală, purtând o pancartă mare, de carton. Nebuna are o revelație. Rostește încet și clar eu sunt nebună. Și nici nu știe câtă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]