1,091 matches
-
cunoștințe de ucraineană mă impiedică să judec textul tradus În ucraineană; m-am mulțumit cu aprecierea Mariei Toacă, cunoscut ziarist și critic literar din Cernăuți, care, În postfața volumului, consideră că Tamara Severniuk reușește să exprime În rezonanță slavă Întreaga muzicalitate și armonia perfectă a poeziei lui Arcadie Opaiț, originalul și traducerea asemănîndu-se ca două picături de rouă. De altfel, traducătoarea era familiarizată cu poezia lui Arcadie Opaiț, căci anterior transpusese În ucraineană și alte poezii ale acestuia, apărute În publicații
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
fanteziei, creând viziuni fascinante și o dicție poematică, de incantație. Stând de vorbă cu Pantazi, în fața naratorului se desfășoară „fermecătoarea trâmbă de vedenii”, pierzându-se în vis și imaginație, în mirajul călătoriilor, descrise într-un stil înmiresmat, cromatizat, cu o muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
divinis legibus et stata ratione procedere, quia et sonum ex motu fieri necesse est, et ratio quae divinis inest fit sono causa modulaminis.) Macrobius exclude orice tip de hazard, de iraționaltate, nimic din ea nu este accidental, sau lipsit de muzicalitate, este sub guvernarea rațiunii și a legilor divine; perfecțiunea acestei muzici stă în raporturile numerice ale cvartei, cvintei, tonului și octavei. Armonia sferelor nu era înțeleasă ca o armonie propriu-zisă, ci ca un tipar complex de intervale muzicale care, încadrate
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Botta, autorul Întunecatului April, de care îl apropie și capacitatea de a-și întrupa anxietățile și de a le pune în scenă. Păstrând din faza inițială, de la „Alge”, câteva elemente suprarealiste, poetul se întoarce adeseori la versul clasic, valorificându-i muzicalitatea, ca în Chemarea: „Mă miră, mă miră/ O carte, o liră/ Un vis, un catarg/ Cum stau și respiră/ Cu malul conspiră/ Să fugă în larg”. SCRIERI: Omul ciudat, pref. Nicolae Țone, București, 1998; ed.îngr. și pref. Nicolae Țone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
introduce cu dezinvoltură elementele de observație a realității - de un particular farmec pitoresc și eliberează, fără inhibiții, daruri de colorist, pe rând îndrăzneț în alcătuirea sonoră a unor tente cromatice vii, intens saturate și rafinat acordurile stinse, de o discretă muzicalitate. Comunică cu o sinceritate cuceritoare și cu o plăcere vibrantă, bucuria de a ființa într-o lume cordială -a celor văzute - și aspirația spre armonia spirituală cu lumea inefabilă, acelor înalte și nevăzute.”(dr. Livia Drăgoi - Director, Muzeul Național de
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
evocare nostalgic înflăcărată a „munților mei prieteni”, cu „pădurile, gorunii”, a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau un viguros poet al marilor aspirații și întrebări, care știa să evite prin muzicalitate și rigoare alunecările în retorism. Jurnalul de front - publicat postum (1968) de un bun prieten, Laurențiu Fulga, sub titlul Carnetele unui poet căzut în război - conține notații de pe câmpul de luptă, consemnări de lecturi făcute pe apucate, confesiuni vibrante către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Prima carte a lui R., La țărmul grânelor (1988), cuprinde poezii marcate de o notă de vitalitate, învăluite într-o atmosferă senină, vrând să sugereze consonanța dintre afectivitate și natură. Poetul optează consecvent pentru tiparele prozodice de sorginte clasică, păstrând muzicalitatea versurilor, necesară exprimării sentimentelor de optimism, tandrețe, melancolie. Este o lirică solară, cu mult vegetal, cu topoi ca pădurea sau satul, în linie tradiționalistă: „Le curge morilor pe scoc / mereul murmur de noroc / în satul meu ca un ulcior / ochi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
poeme Crinii roșii. Atrasă din copilărie de insolit, de extraordinar, M. obține un anume succes de critică la apariția primelor poeme prin sceneria exotică, cu motive japoneze, și prin miniaturalul grațios. Parnasianismul inerent modului poetic decorativ e inundat de o muzicalitate venită din simbolism, producătoare de atmosferă stranie, cele mai sensibile aspecte fiind vaporizarea imaginilor, fluidizarea versului, liber și adesea alb, sugerarea stărilor sufletești prin obsesii cromatice. În producția lirică ulterioară, feericul se dezvoltă în fabulos, spațiul imaginarului se lărgește, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
expresionism „elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
a secolului al XVIII-lea, efectele impresioniste ale unui Whistler și așa mai departe. Capacitatea poeziei de a realiza efectele muzicii este ceva mai îndoielnică, deși este larg răspândită ideea că poate să facă acest lucru. La o analiză atentă, "muzicalitatea'' din versuri se dovedește a fi ceva cu totul diferit de "melodia" din muzica; ea se bazează pe un aranjament special al grupurilor pe prezența-anumitor efecte de ritm. La unii poeți romantici, ca la Tieck și mai târziu, la Verlaine
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
intitulată Aesthetic Measure (Măsura estetica) *16, G. D. Birkhoff un matematician de la Universitatea Harvard, a încercat, cu oarecare succes, să găsească o bază matematică comună pentru formele simple de artă și pentru muzica și a inclus si tir; studiu cu privire la "muzicalitatea" versului care și ea estt definită in ecuații și coeficienți matematici. Dar problema eufoniei din versuri nu poate fi rezolvata separat de problema sensului și notele meri acordate de Birkhoff unor poeme de Edgar Allan Poe par să confirme acest
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
trăirilor spirituale. Singură și în asociere cu poezia, pictură și dansul oferă cea mai înaltă formă de abandonare de sine într-o lume armonica. Artă sunetelor muzicale tălmăcește forme și culori, senzații, emoții, sentimente, pasiuni și gânduri. Captarea și trăirea muzicalității este o trebuința esențială a vieții umane. Între om și sursa muzicală se creează o comuniune, armonia ritmica și melodica transferându-se în intimitatea sufletului. Crearea mediului specific pentru perceperea și trăirea muzicii, pentru înțelegerea ei este o primă condiție
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
Artă, prin modul de abordare de către educator, da expresie modului de a gândi și interpreta a elevului, comunica mesaje de idei și sentimente, comunica stări de spirit, se adresează senzorialității elevilor, experienței memorizate, inteligenței și imaginației creatoare. Prin forme, sunete, muzicalitate, cuvinte, linii, culori prin care elevul este educat să se exprime, oglindește o realitate obiectiv-subiectivă.Ea exprimă în diferite forme comportamentul sensibil uman, intelectiv al creatorului, moduri specifice de a vedea, de a simți. Creativitatea - una din cele mai fascinante
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
sunt finalitatea scrisă a acestei poezii, superioară ideii de scris”. „Poezia metalingvistică”, aleasă de acest poet care corupe conceptele prin fantezia lui derutantă, ar putea fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Victor Morariu mai multe articole despre traducerea operei eminesciene. Gh. Bogdan-Duică publică studii despre exegeza operei poetului, disociindu-se de interpretările lui Tudor Vianu, cu care polemizează în mai multe numere din 1931 și 1932 (Tudor Vianu, „Poesia lui Eminescu”, Muzicalitatea lui Schiller și Eminescu). O poziție polemică în privința exegezei eminesciene, de data aceasta împotriva lui G. Călinescu, adoptă și I. E. Torouțiu (G. Călinescu, „Viața și opera lui Mihai Eminescu”) și C. Manolache (Un „eminescolog” autentic: Dl G. Călinescu), cărora criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
despre lume se reflectă în textul poetic studiat. INTRODUCERE: Simbolismul românesc Simbolismul românesc este un curent literar cu trăsături originale, generate de efortul desprinderii de fascinația versului eminescian. Estetica simbolistă se definește prin cultivarea unor sentimente imprecise, difuze, sugerate prin muzicalitatea deosebită a versurilor, prin corespondențe, prin simboluri multisemnificative și imagini sinestezice. Cel mai mare poet simbolist român, George Bacovia, a provocat, înainte de Blaga, Arghezi sau Barbu, o mutație de structură și de viziune în lirica românească. CUPRINS: Item 1: evidențierea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
celor câteva simboluricheie veghează o conștiință neliniștită și tragică ce despoaie realitatea de orice confortabile iluzii. Estetica simbolistă - definită prin cultivarea unor sentimente imprecise, difuze, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica sugestiei, prin principiul corespondențelor ori prin muzicalitatea deosebită a versurilor - este perfect ilustrată în poeziile volumului Plumb (1916). Integrată acestui volum, poezia Lacustră este definitorie pentru universul liric bacovian și pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suprimare a graniței dintre realitatea exterioară și cea interioară, dintre eu și noneu, în orizontul aceluiași sfârșit. Relația de simetrie și de recurență dintre primul și ultimul catren creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
izolați; chemând - invocând, implorând 2. În secvența selectată cratima are rolul de a marca rostirea legată a celor două cu vinte și elidarea vocalei „î“. Rolul stilistic constă în menținerea măsurii (prin suprimarea unei silabe) și a ritmului ce creează muzicalitatea versului. 3. Renașterea a alungat definitiv lunga noapte a Evului Mediu. 4. Teme: iubirea, creația, timpul; motive literare: noaptea, ruinele, cântecul, rozele, visul 5. mărci lexicogramaticale ale subiectivității: pronume la persoana I - noi; adjective pronominale, persoana I - noastre; verbe la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
intens; solitari - singuratici, izolați 2. În secvența selectată, cratima, semn ortografic, are rolul de a marca rostirea legată a celor trei cuvinte; din punct de vedere prozodic, influențează măsura și ritmul versului, determinând fluența rostirii, iar în plan expresiv creează muzicalitatea interioară a poeziei. 3. [a semna în alb, a face noapte albă, a scoate (cuiva) peri albi, (a urmări) pânăn pânzele albe, cusut cu ață albă, negru pe alb, ba e albă, ba e neagră, scor alb, sezon alb etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și greu 5. motive literare: stelele, munții, marea, urșii, somnul, luna etc. 6. Figură de construcție supralicitată de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și a unor enunțuri ( Și dorm adânc, și dorm mereu) are drept consecință simetria sintactică și reliefarea unor motive poetice. La nivel compozițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții i se opune sacrificiul salvator, împlinit prin poezie (Poetului necunoscut). Lăsate să plutească în muzicalitate și imaginar, odată cu ieșirea de sub tensiunea concentrată a versului, sunt poemele în proză din Ce-ai cu mine, vântule?. Sufletul, confruntat cu înțelesul ascuns al existenței, se mișcă între ecouri, reminiscențe, oglinzi ale visului. Lumea e spațiu al tainei. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
are și înțeles și libertate dar și tăria realului fiind în același timp semnificație și sugestie. Cuvântul, prin forța sa expresivă, dă valoare comunicării. Este mijlocul de comunicare cel mai bogat în sensuri, în rezonanțe interioare generate și amplificate de muzicalitatea rostirii. Cuvântul corect utilizat gramatical și ca tonalitate, fără prețiozități, are menirea să înlăture barierele dintre emițător și receptor, precum bătrâna ateniană îl recunoaște pe Theophrast că este străin după un singur cuvânt rostit, la fel ascultătorul simte când cel
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]