1,094 matches
-
el dorește să ne dovedească faptul că este mag la curtea regelui, cunoscător de taine și profeții. „Fulgerul din mine, umerii tăi - mere / car de flori de miere urcă-ntre rubine...“ (Glosalm de cireșar). Caligraful de zalmiori este preocupat de muzicalitate și adevăr, de bucurie și anotimp: „Fotonii-mi de-altoi n-au umbră nici joi, / n-au pietre clivante, nici protubernte, / au doar matcă-n roi, gândind prețuri noi, / pentru vămi și fante, la comete-plante, / fotonii-mi de-altoi, fulgerele
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
rimă cu valoare onomatopeică. Utilizarea verbelor la indicativ: „mă izbește“, „tresar“, „simt“, „se întinde“, „mă găsesc“, „se prăbușesc“, „mă duce“, exprimă starea permanentă de coșmar a poetului, pentru că descoperă o realitate care îl desființează ca om. Poezia surprinde și prin muzicalitatea versurilor. Eufonia se realizează prin alternarea vocalelor deschise sau semideschise -„a“, „e“, „o“, cu cele închise: „i“, „î“, „u“, prin folosirea unor cuvinte sonore, a rimei masculine (accentul cade pe ultima silabă), a verbelor în rimă. În acest mod, Bacovia
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
poate înșela prin suprafețele versurilor lui, adâncimile însă scot la suprafață un poet fără niciun fel de complexe, de granițe lingvistice, un poet care aparține lumii. Elegiac, clasic prin structura și educație, el creează un univers poetic de mare sensibilitate, muzicalitate și rafinament, balansând continuu între sobrietate și ludic, gândirea să paradoxala, fiind armatura de neclintit a acestora. Spațiile aparente pe care le cutreiera eul poetic sunt cele ale frumuseților senine, miraculoase, ale naturii, sau cele ale iubirii ca unic pansament
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
Autor al unei serii de haïku-uri moderne, unde gândurile profunde, ideile, zboară din pagina în pagina” - sesizează Michèle Pichery (directorul revistei ,,École de la Loire”, 1994). Roberto Pasanisi (directorul revistei ,,Nuove Lettere”), referindu-se la volumul Bossue, l’interrogation, remarcă extraordinară muzicalitate a versurilor, cu efecte de polifonie, ce-l apropie de Verlaine și simbolism, un simbolism dual însă, ontologic și metafizic: ,,Muzicalitateaverlaineană a versului, bogatasubstanțăexistențială și filosoficăa temei, a problemelor abordate, aerul de ușurință în dictareconspirăpentru a face din acest volumomică
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
filosofică în teoria intuiționistă a lui Bergson, în poezia lui Poe și Whitman, în pictura lui Degas, Seurat și Gauguin, iar justificarea socială se datorează eșecului Comunei din Paris din 1871. La temelia tehnicii simboliste stau sugestia și simbolul, corespondențele, muzicalitatea. Starea de inefabil se realizează prin sugestie. Corespondențele sunt un model de iluminare a zonelor ascunse ale realității. Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor corespondențe între eul poetului și lume, și tot în categoria corespondențelor intră analogiile între
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Corespondențele sunt un model de iluminare a zonelor ascunse ale realității. Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor corespondențe între eul poetului și lume, și tot în categoria corespondențelor intră analogiile între senzații, emoții și imagini de naturi diferite. Muzicalitatea are rostul de a sugera starea de inefabil, de taină a poeziei, și Macedonski socotea că arta versurilor este arta muzicii. O inovație a simbolismului a fost și introducerea în poezie a versului liber. Poemul Hinov al lui Macedonski este
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
rimă cu valoare onomatopeică. Utilizarea verbelor la indicativ: mă izbește, tresar, simt, se întinde, mă găsesc, se prăbușesc, mă duce, exprimă starea permanentă de coșmar a poetului, pentru că descoperă o realitate care îl desființează ca om. Poezia surprinde și prin muzicalitatea versurilor. Eufonia se realizează prin alternarea vocalelor deschise sau semideschise - a, e, o, cu cele închise: i, î, u, prin folosirea unor cuvinte sonore, a rimei masculine (accentul cade pe ultima silabă), a verbelor în rimă. În acest mod, Bacovia
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
darul primit. O notă de specificitate cunoaște poemele acestui autor, prin faptul că, la fiecare strofă, repetă ultimul vers, care este cheia întregului. Acest vers este repetat și la sfârșitul poemului, din aceleași motive. Absolut sublim sună poemul, cu o muzicalitate și o cadență perfecte, în sonuri de un lirism copleșitor și totodată, încărcate de sens, ale poetului. Ex. Cântec de Bună Vestire: „Cum cântă marea într-o scoică, / Așa să cânți în gândul meu, / Să-mi fii și dragoste, și
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
poetului sunt însă, după o interpretare proprie, așa cum le percepe sufletul său, în amestecul de sacru și profan pe care-l reprezintă viața însăși. Astfel este poemul: „Cântec de Florii“. Versificația este la acest poet, după toate regulile prozodiei, iar muzicalitatea conferă un spor de lumină, imaginilor create. El procedează prin antiteză și scoate în lumină, viața simplă pământeană a Dumnezeului întrupat, venit de Florii la Ierusalim, “pe cârca unui măgar” cu risipa de toate felurile la care se dedă lumea
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
necesară pentru a te cunoaște și recunoaște. Poate că nu e întotdeauna foarte confortabil să te „vezi“ în oglinda altuia, dar e o lecție mai mult decât necesară. Eufonii fără cusur - s-ar putea cataloga poemele de față, de o muzicalitate și o cadență care s-ar putea compara cu cele mai bune versuri clasice românești și universale. Autorul posedă o știință perfectă a versificației, care fac poemele să sune minunat și să fie memorate ușor, ceea ce e cu adevărat remarcabil
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate care înalță ideea. Aceasta este pe scurt trăsătura volumului Algonauții (ediție bilingvă, traducerea în limba engleză aparține lui Evelyne Stănescu-Elmasry). Algonauții este un nume inventat de poet care definește navigarea pe undele universale ale sufletului. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
Atât liedurile, cât și confesiunile sporesc valoarea cărții, conferindu-i un înalt grad de autenticitate și unicitate în peisajul liricii contemporane. În literatura modernă, liedurile sunt poeme lirice de mici dimensiuni, cu versificație liberă, neîncorsetată în anumite tipare, în care muzicalitatea limbajului se îmbină cu arta cuvântului, pentru a crea imagini poetice. Liedul s-a născut din cântecul popular german (germ. Lied = cântec, poem) și s-a dezvoltat, pe vremea romanticilor germani și austrieci, ca piese vocale cu acompaniament instrumental, pe
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Petru Solonaru) ● „Versuri perfect «tăiate» în dimensiunile versului proprii sonetului, metafore strunite genial de autor, o experiență de viață trecută superb în Cuvânt, respirând talent și ucenicie îndelungă pe coala de scris, un lirism debordând din fiecare stanță, de o muzicalitate ireproșabilă - semn al maturizării poetului - o viziune aparte, fundamental idilică și parțial melancolică asupra vieții, semne ale unei efuziuni native, proprii adevăraților trubaduri ai iubirii de tot și de toate, neliniști metafizice brodate pe evenimente pur umane, un lexic bogat
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
Dar se vrea și dialog, pentru descoperirea împreună a esențelor lumii, a credinței, a lui Dumnezeu. Pentru că, dincolo de aparente și accente, poezia Emiliei Amăriei rămâne, fundamental, poezie religioasă, nu într-un sens îngust, ci într-unul cu deșchideri surprinzătoare, inedite. Muzicalitatea poeziei Emiliei Amăriei vine și din cântecul care i-a însoțit adesea traseele sale biografice. Uneori ai impresia că poemele sunt chiar cântec, ca ascund în unduirile lor ritmuri muzicale. Debutul târziu o ține pe Emilia Amăriei departe de zbuciumul
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]
-
al vieții. Nu le permite să alunge de lângă tine focul veșnic al iubirii! Alunecă-ți ușor arcușul degetelor și absoarbe roua de pe obrazul diafan al femeii, renascută din focul păsării Phoenix. Mângâie pletele mătăsoase ale zânelor ce ți-au oferit muzicalitatea cerului și sărută dorul greu din melodia pasiunii! Pune-ți genunchiul in pământ precum cavalerii medievali.. preacinstește urma sfântă, menirea celor ce dau viață și duc mai departe misiunile de înălțare a umanității spre cea mai înaltă treapta a lui
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
argint vibrat de o grindină de luceferi! Orice cântec al ei are sublimitatea unui lied romantic, magia florilor Reginei nopții, împrăștiind în zefirul înserării parfumul visului, dorului și iubirii; în toate cîntecele Mihaelei Mihai se desface un evantai sonor de muzicalitate a poeziei și de poezie a sunetului muzical. În vocea Mihaelei Mihai, acompaniate de un pian și o vioară urcă etosul iubirii, durerea, fericirea, tristețea melancolică, în tempourile sensibile ale inimii. Am trăit în România un timp dureros, fără Mihaela
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia Valentinei Becart se desface în petale de o finețe aproape ireală, însoțite de o muzicalitate celestă desfășurată pe undele spațiului nedeslușit al sufletului: În liniștea acestei dimineți/ simt sufletul/ cum se desface-n ramuri/ ce-și caută împlinirea/ și rodul unui timp senin,/ curat.../ curat...( În liniștea acestei dimineți) sau: Mă pierd într-o lacrimă
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
străduindu-se să reconstituie cu grijă adevărul devenit țintă permanentă a întreprinderii sale. Trecutul și prezentul se întrepătrund ca ițele unui război de țesut, iar pânza narațiunii se desfășoară în toată splendoarea ei sub ochii cititorului fermecat de fluența și muzicalitatea frazei... „Cartea mamei”, așa cum sugerează și titlul, este un elogiu izvorât din inimă la adresa ființei care oferă și întreține viața pe pământ, un poem în proză.” În căutarea timpului pierdut „Să cauți amintirile locurilor și ale ființelor în care și
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Acasă > Literatura > Proza > CÂNTECUL APEI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Câtă muzicalitate există în cântecul apei! V-ați gândit vreodată? Pentru început, imaginați-vă valurile liniștite ale mării. Ce vals! Câtă grație! Marea intinzandu-si trena cea albă pe malul fierbinte. Dar, de plictiseală, valurile devin nervoase, marea pare o regină ce
CÂNTECUL APEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342713_a_344042]
-
cules-o din azur,\ să-mi încălzească nopțile iubirii,\ să-mi vadă trupul tremurând." („Vis") Aspirație, dorință, împlinire, regret sau doar visare, iubirea este esența universului liric al poetei. Ea nu sacrifică nici forța imaginii, nici profunzimea trăirii de dragul unei muzicalități exterioare: „Astă noapte,\ mi-a plâns o lacrimă/ din suflet.\ O luase, razna, la vale,\ când pe un obraz,\ când pe celălalt.\ Două buze fremătau,\ o urmăreau\ prelingându-se.\ O inimă și-a trimis căldura-n cuvinte,\ sorbindu-ne,\ dintr-
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
pe celălalt.\ Două buze fremătau,\ o urmăreau\ prelingându-se.\ O inimă și-a trimis căldura-n cuvinte,\ sorbindu-ne,\ dintr-o înghițitură,\ pe mine și pe lacrimă.\ Erai Tu,\ Îndrăgostit...” („Cel din inimă"). Dar când iubirea însăși e un cântec, muzicalitatea pare a curge de la sine: „Să îmi dăltuiești în noapte sărutări pe sâni, în șoapte, să-mi fii prinț și unic mire în năvalnică iubire” („Ochi în ochi") sau : „Îmi curg în suflet ploile din tine,/ Stropi dulci, închiși într-
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
mici. Ana Blandiana, marea poeta, remarcă faptul că aceste poeme sunt „rostirea înfiorată a recunoștinței față de miracolul existenței”... Poate și faptul că inițial nu fuseseră destinate tiparului, explica marea, frumoasă, uneori dureroasă sinceritate a poeziilor. La care se adăuga o muzicalitate neintenționată, dar firească. Dar și prozele sunt scrise „cu pana poetului", vorbă lui Constantin Bogdan care prefațează unul din volume, subliniind conviețuirea armonioasă a acestora cu poemele. Aceste meritoase atribute sunt comune plachetelor intitulate „Anotimpurile poeziei", „La hotar de milenii
A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340553_a_341882]
-
face doar descrieri și nu preia o imagine fără a reflecta, a o transfigura și transpune prin popriul mod de exprimare. Culoarea, agentul principal este străjuită de formă și împreună se unesc sub forța luminii. Reprezentant al realului, pictorul distinge muzicalitatea peisajului, surprinde momente de viață, oferă crâmpeie din simțurile sale, dizolvate în culoare, direct pe suportul pictural. Cu acest prilej, al expoziției personale, Mihai Cotovanu a lansat un minunat album ce conține creația sa și care este intitulat „Spiritualitate și
TRIMITERI SPRE PICTURA SUBTILĂ TRANSPUSĂ CU MĂIESTRIE DE MIHAI COTOVANU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340579_a_341908]
-
2, Palladium Mambo, Bachata, Kizomba, Dansuri de Societate, Tango Argentinian. Pentru prima data in România, istoria dansului și conexiunea acestuia cu muzica vor fi prezentate sub forma unor proiecții de film documentare, iar invitații speciali vor susține workshop-uri bazate pe muzicalitate și istorie, urmate de petreceri tematice, special realizate în decorul filmului alb-negru. Gazdele evenimentului ce vor electriza atmosferă, pe parcursul celor trei zile de festival, sunt Josué Joseph și Brigitte Christine Preda. Josué Joseph este Director și Producător al seriei de
History of a lost Love – la prima ediţie în România [Corola-blog/BlogPost/100378_a_101670]
-
Lucian Gruia ne furnizează adevărate poeme în versuri, în care răsăritul înseamnă geneza lumii și a vieții, în frământarea demiurgică a universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza deșertului adia ușor, când mi -a părut că am auzit sau am simțit - căci nu știam exact dacă venea din afară
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]