1,379 matches
-
Sofronie Saharov. Nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca românul, cel de azi, dar și cel de mâine, să se așeze în propria matcă și să vadă că fără aceste valori nu poți merge mai departe nici ca neam, nici ca țară. Nădăjduim, privind la strămoși și având valorile acestea, că vom viețui ca neam și ca țară așa cum se cuvine. Căci un neam dăinuiește numai prin cunoașterea rădăcinilor și prin urmarea modelelor bune. Fără această cunoaștere este greu să mergem mai departe
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
de Sfântul Ioan Hrisostom, „în această zi, când Iisus Hristos s-a suit la Ceruri, neamul omenesc s-a împăcat, din nou, cu Dumnezeu. Acum s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte părea imposibilă. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăși se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaș al oamenilor, ci pentru că omul era ușuratic la minte, nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulțumit”. De ziua Înălțării la Ceruri a Mântuitorului, Constituția
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
și mai sus, Părintele Constantin Galeriu este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și
ÎMPLINIREA A ZECE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 [Corola-blog/BlogPost/340528_a_341857]
-
în gând un șarpe de aramă, la care privind, să scap de otravă ... * Degeaba, eu nu sunt alesul, nu mă trag din Moise, deși-i moștenesc eresul. Degeaba, mor, mor cu încetul, eu neavând profetul. * Și totuși, (sărmanul!) încă mai nădăjduiesc că, odată cu anul, în pustiul inimii mele va răsări într-o zi un șarpe de aramă, încolacit pe un stâlp - antidotul izbăvitor... * Încă nu vreau să mor. Referință Bibliografică: ȘARPELE DE ARAMĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŞARPELE DE ARAMĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340674_a_342003]
-
cu artiști sovietici veniți în turneu în România. Astfel el este membru fondator al asociației pentru strângerea legăturilor de prietenie cu URSS (ARLUS), fiind alături de mari artiști ; Daviod Oistrach, Lev Oborin, Daniil Șafran . După anul 1949, vechea sa boală, căruia nădăjduia că-i aflase vindecarea, se agravează mai mult. Este obligat să-și reducă din concerte și să primească a da lecții de interpretare la vestita școală” Mannes Music School „ din New York, apoi revenind la Paris, tot pentru a preda. Boala
ENESCU,APOSTOLUL MUZICII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341205_a_342534]
-
senin. Milos și răbdător, zice Pavel în Evrei că trebuie să fie un mare preot, iar el a fost. După trei ani l-a vizitat în închisoare pe cel care voia să-l ucidă, și s-a rugat pentru el. Nădăjduiesc să nu-și fi pus mâinile în Numele Domnului pe un creștet criminal și păgân. Efectul unui asemenea gest necugetat ar fi măcar asemănător cu a unei maladii Parkinson, de nu mai rău. Nici sovietelor proletare care l-au năimit pe
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
iar unul dintre prietenii care au dat curs invitației a fost Edward Morgan Forster. *** „23 ianuarie 1923 Londra Dragă Forster, Sper că îți aduci aminte că atunci când ne-am întâlnit la Rodmell am reușit să extrag de la tine promisiunea - care nădăjduiesc că nu a fost una reticentă - a unei colaborări anul acesta la Criterion. A sosit acum timpul când trebuie să-mi dau osteneala ca să te fac să onorezi acea promisiune. Sper ca solicitarea mea să nu fi făcut o așa
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
și eu, că a-l numi pe Părintele Dumitru Stăniloae „părintele meu” sau „părintele tău”, ori „părintele spiritual al unui grup de teologi entuziaști”, ar fi o adevărată nedreptate. El este pentru totdeauna „părintele nostru” - „Părintele Bisericii Universale”. Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2030 din 22 [Corola-blog/BlogPost/344353_a_345682]
-
mărturisește Biserica, ci aceia care făptuiește și mărturisește și se roagă potrivit Duhul lui Iisus Hristos care trăiește în el. Nu toți oamenii au aceeași credință, aceeași nădejde sau aceeași dragoste; pentru că tu poți iubi trupul, așa cum poți să nu nădăjduiești și să nu crezi decât în parte și nu deplin; iar Biserica numește credință - credința ta, nădejde - nădejdea ta, dragoste - dragostea ta, pentru că tu le numești așa și ea nu se va certa cu tine pentru cuvinte; ea însă, la
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
citită Sfânta Scriptură, ci cu duhul înțelepciunii dumnezeiești, cu duhul simplității duhovnicești. Definind credința, Apostolul spune: „ea este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evrei 11, 1); nu doar a celor așteptate sau care trebuie să vină. Ori, dacă nădăjduim, atunci noi dorim; și dacă dorim, atunci iubim, pentru că nu poți dori aceea ce nu iubești. Oare dracii au și ei nădejde? Iată de ce nu există decât o singură credință; și când întrebăm: „Oare poate credința adevărată să izbăvească fără de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
și regiunea lor, la cei care au instituit a opta Taină, aceea a credinței moarte. Noi ne rugăm în Duhul iubirii, cunoscând că nimeni nu va fi mântuit decât prin rugăciunea întregii Biserici, în care trăiește Iisus Hristos, știind și nădăjduind că până la sfârșitul veacurilor, toți membrii Bisericii, vii și morți, nu încetează să se desăvârșească prin rugăciune reciprocă. Mult deasupra noastră sunt sfinții, proslăviți de Dumnezeu, dar mai presus de toate este Sfânta Biserică ce îi cuprinde pe toți sfinții
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
împlini și idealul reîntregirii cu Țara-Mamă. V-ați înlăcrimat versul în așteptarea revenirii la sânul patriei. Și ați așteptat o viață. Cu dor de România, cu aceeași dragoste de-o parte și de alta a Limbii Române - Heruvimul neamului înstrăinat nădăjduind la reîntoarcerea la glie. Grigore Vieru Norodul cuvintelor a biruit. Granița dintre cuvinte s-a prăbușit. Mântuirea prin cuvânt a venit. Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea limbii materne. Viețuiesc în limba mea, acționez
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
împlini și idealul reîntregirii cu Țara-Mamă. V-ați înlăcrimat versul în așteptarea revenirii la sânul patriei. Și ați așteptat o viață. Cu dor de România, cu aceeași dragoste de-o parte și de alta a Limbii Române - Heruvimul neamului înstrăinat nădăjduind la reîntoarcerea la glie. Grigore Vieru Norodul cuvintelor a biruit. Granița dintre cuvinte s-a prăbușit. Mântuirea prin cuvânt a venit. Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea limbii materne. Viețuiesc în limba mea, acționez
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
războiul actual o culme a rătăcirii și nonsensului: civilizația a creat orașele, civilizația nimicește orașele de pe fața pământului. Dacă Europa ar ajunge în viitor să fabrice monștrii de tip american, atunci misiunea ei se va fi terminat și nimic de nădăjduit într-o lume mai bună n-ar mai rămâne. Geniul ei este geniul plinătății și armoniei. Numai din adâncul ei de experiență în zestre multimilenară mai poate răsări omul desăvârșit, care să fie model popoarelor pământului. Suferința apocaliptică pe care
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
nu mai există. Desigur, mă pot mișca în acest teritoriu, mă duc la munte sau la mare, dar țara aceasta simt că nu mai este a mea. Pe mine și pe alții ca mine nu ne apără nimeni. Oricât am nădăjduit că frumusețea lumii mele, libertatea mea, eliberarea mea sunt posibile - nu mă apără nimeni. Ce să fac de aici încolo? Sunt un simplu scriitor. Doamne, după ce am scris aceste rânduri, ce se va mai întâmpla? Ajută-mă, Doamne! Ștefan Doru
DIN ROMÂNIA (1) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343454_a_344783]
-
naționale și al neamului nostru românesc, este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și
OPT ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344020_a_345349]
-
convingerii pe care o avea, și anume că se poate regenera viața noastră duhovnicească printr-o regăsire a comuniunii cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie. A fost un misionar care l-a propovăduit pe Domnul Iisus Hristos Euharistic, iar noi nădăjduim că Domnul Hristos îl va face părtaș al ospățului credinței cel veșnic”. Ce să mai zic într-o astfel de situație: că în ultima vreme am petrecut destul de mulți părinți duhovnicești, mai cu seamă în ultimii doi ani și iată
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
numi pe Părintele Dumitru Popescu „părintele meu” sau „părintele tău”, ori „părintele spiritual al unui grup de teologi entuziaști”, ar fi o adevărată nedreptate. El este pentru totdeauna „părintele nostru” - „unul din vestiții părinți ai Bisericii Ortodoxe Române”. Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344113_a_345442]
-
coșciugul... O apucă înspre codru. Dintr-acolo păsări nevăzute foșneau și ciripeau prin frunzișuri. La-nceput, îndemnă, căci purta în suflet speranța că bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii și-ncins de osteneala poverii duse pe umeri, căuta răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Și-atunci își zâmbea un pic sfios, căci i se părea că e prea lacom, amintindu-și credința că acela care fluturi albi va vedea, viață lungă va avea! Își pleca încetinel pleoapele și-n ruga smerită cerea iertăciune Domnului, nădăjduind. Se-ncredea și-n Cel de Sus, și-n povața frățâne-su! În amândoi! Cu astfel de gânduri atinse amurgul. Lăsă racla lângă un bătrân paznic al pădurii, cum îi zicea bunu-său teiului pentru că pomul ăsta ferea codrul de năpada
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
fericesc, deci trăiesc! Și iar îi sună rugător vocea din vis a fratelui său... Atunci, două rânduri de lacrimi cât bobul de orz îi arseră obrajii ofiliți de lungul șir de ani îndoliați prin care trecuse și pe care acum nădăjduia să și i-amintească îndulciți, trăind... Taman mâine fac vârsta ceea! se-ncolți singurel. Dar am racla, am plecat, am să trec, musai, pragul spre alt an din viață, Sfinte Dumnezeule! Apoi urmă în minte-i și-n suflet tăcere
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Leș nashavel-les o chachimo Și el Alecu se numește. Thai vo Alecu și bushilo. Moșneagul O phuro Prea bucuros! la noi rămâi Barikano! Amende besh În asta noapte tu de mai; Kadaia ratiate tu thai sov; Sau și mai mult, nădăjduiesc, Vai vi buter, ushakărau, Eu gata sunt să înlesnesc Me khote sim te lokhiarau A ta petrecere aici, Kiro beshlimos athe, Cu parte după roduri mici, Rigiasa tsine phabaiango, A ostenelilor lenoase. Le khandine khinimatengo. Deprinde-te și tu cu
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
alte cunoștințe și gândesc la alt nivel. Nu tot ce există și nu există trebuie aruncat în spatele lui Dumnezeu. Nu asociați limitele umane cu DUMNEZEIREA. Acolo sunt un alt timp și un alt spațiu, alte dimensiuni spre care omul tinde nădăjduind prin credința lui. Vezi tu, și căldura și frigul sunt percepții influențate de ceva. E posibil ca universul să aibă o constantă încadrată în aceste limite. Ea trebuie calculată separat de influența elementelor spațiale și rezumată strict la vid. Asta
DUMNEZEIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377513_a_378842]
-
numi pe Părintele Dumitru Popescu „părintele meu” sau „părintele tău”, ori „părintele spiritual al unui grup de teologi entuziaști”, ar fi o adevărată nedreptate. El este pentru totdeauna „părintele nostru” - „unul din vestiții părinți ai Bisericii Ortodoxe Române”. Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști, pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine deși în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A ŞAPTE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377606_a_378935]
-
au putut impune prenumele și nașul etc. ... Pe Renée, tată-său n-o strigase pe nume decât când o certa, în rest, nescoțând-o din băiețică în sus, băiețică în jos. Nici apariția fetiței nu schimbase nota... Mira părea să nădăjduiască, făcând eforturi permanent. Dar n-a fost să fie... Și, pentru o clipă, retrăi sentimentul avut când se hotărâseră pentru divorț... O! Simțise cum barca ei se scufundă în oceanul necunoscut, nedorit, rece și îndepărtat în care eșuase căsătoria ei
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]