681 matches
-
afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umbli? se năpustește la el Vittelius. Dă cu ochii de german și reproșul îi moare pe buze. — Ah! rostește moale. Ați discutat din câte văd... Rufus își iese cu totul din minți: — N-am discutat nimic! urlă furios. Bufnește cu năduf: — Și tu puteai foarte bine să m-aștepți! Vittelius nu comentează. El nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina genelor și o căldură plăcută îl învăluie din toate părțile. Se lasă încetul cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e o slujbă, variabil, temporară. Dacă nu e alta !... Răscoală sau revoltă populară nu mai e posibilă, că vin scutierii. De furat mai merge ceva, de strigat în piața publică, așa și așa. Dar de scrâșnit și de înjurat cu năduf, nu poate fi oprit nimeni. Înjurăm ... BINE ! (Meridianul, An XI, nr. 30 (808), joi, 8 octombrie 2009) * Am rămas contrariat că în ambele mandate ale sale, bătălia politică a ajuns cu totul vulgară și neproductivă. Nu cred că n-a
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
nu? Face ceva parale. Ripley atunci se gândi să se miște. Mișcarea ei fu abia perceptibilă, dar câteva meșe de păr lunecară și descoperiră în parte creatura care dormea lângă ea. Șeful echipei se îndreptă și scutură din cap cu năduf. ― N-avem noroc. E doar o pisică. Să asculte era penibil, să privească, nici vorbă. Gâtlejul parcă-i era un filon de antracit înăuntrul craniului, din piatră ponce; negru, uscat, cu un vag gust de rășină. Cu toate acestea limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îngrijorată, mi-am exprimat temerea că Mircea Răceanu ar intenționa să-și schimbe poziția avută până atunci în anchetă, desigur, sub aspectul recunoașterii faptelor (nici pomeneală de așa ceva!). Șeful s-a bătut cu palma peste frunte și a exclamat cu năduf: „Și eu intenționam să ți-l dau chiar azi în anchetă pe Silviu Brucan!”.
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ședință ori mi se pare? întrebă el mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
celorlalți pacienți, spune-le imediat! - Nu sunt, domnule doctor! V-aș fi sunat imediat. - Da, bine, mulțumesc! puse Eugen capăt unui dialog pe care Ofelia ar fi dorit să-l canalizeze în interesul său personal. Ușor iritat, el închise cu năduf telefonul și formă imediat alt număr, cerând scuze colegului Nistorescu, cu promisiunea că va dura doar două minute convorbirea. - Alo! Sărut mâna! Ați plecat deja. Îmi pare rău că nu am putut fi acolo... Cum se simte doamna Luiza? - Bună ziua
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu Marian Malciu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat să-mi spui că sosești, dar și cu... Laura plângea aproape în hohote. Nu se mai putea stăpâni. Tot năduful și disperarea adunate în peste o mie de zile și nopți se revărsau în lacrimile-i mari ce se rostogoleau ca mărgăritarele în lumina puternică a soarelui ce pătrundea de afară. Iuliana venise lângă ea și o strângea în brațe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vii cu buzele umflate. Atunci o să stăm noi de vorbă, domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Barnes, aflați undeva Într-o Încăpere a navei, strigau: — Alooo!... Al-loo! — Putem să vorbim cu ei? — Da. Beth apăsă pe un buton lateral și Norman spuse În microfon: — Vă auzim! — Da' mult v-a mai trebuit! zise Ted cu năduf. — În fine, acum ascultați aici, zise Barnes. Ce naiba făceați acolo, oameni buni? Întrebă Ted. — Atenție la mine, repetă Barnes. Făcu un pas lateral, lăsând să se vadă o parte dintr-un echipament multicolor. Știm care e destinația acestei nave. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înaintea lui. — Lasă-mă pe mine. Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut ceva necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Artiștilor Plastici din Republica Moldova și Cetățean de Onoare în satul baștină. Închipuiți-vă un pictor genial, un Dali basarabean, închis în atelierul lui. Cu lacăt pe ușă. Îl auziți cum, minute în șir, se ceartă pe sine, se înjură cu năduf? Îl vedeți cum, furios, își unge fața cu toate culorile de pe șevalet? Nu aștept să-mi răspundeți pentru că, sunt sigur, îl mai vedeți și cum, cu iubita lui în gând, se dezbracă și își pozează nud, pentru un triptic erotic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tânăr jurnalist lansează lozinci de felul: „Afară cu băncile din țară!...”? Miroase a „idependență” tip Ceaușescu din ultimii ani de domnie, vizibil marcați de paranoia. Ne amintim că și talentatul actor Mircea Diaconu, politician execrabil, le-a zis o cu năduf capitaliștilor: să-și ia Carrefour-ul lor și să plece! Oare nu trebuia să-l întrebe mai întâi pe Adrian Năstase ce acte a semnat 112 la intrarea în U.E.? Si ar mai fi multe de spus. I-am acordat preopinentei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tânăr jurnalist lansează lozinci de felul: „Afară cu băncile din țară!...”? Miroase a „idependență” tip Ceaușescu din ultimii ani de domnie, vizibil marcați de paranoia. Ne amintim că și talentatul actor Mircea Diaconu, politician execrabil, le-a zis o cu năduf capitaliștilor: să-și ia Carrefour-ul lor și să plece! Oare nu trebuia să-l întrebe mai întâi pe Adrian Năstase ce acte a semnat 112 la intrarea în U.E.? Si ar mai fi multe de spus. I-am acordat preopinentei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca întotdeauna și ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor, rămîn să-și termine zilele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei niște „magnați“ pe un teren financiar lipsit de orice control legal. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Radu Pavel GHEO Într-o zi l-am auzit pe un amic, exasperat de felul în care era tratat într-un magazin oarecare, exclamând cu năduf „Clientul perfect e clientul fraier!“. După o clipă de gândire, am ajuns să-i dau dreptate. De fapt, ce altceva e consumismul decât goana după clientul fraier, dispus să cumpere zeci de lucruri nefolositoare sau pe care nu le vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
zdrobit, ș-apoi după aceea ce puteam face? Au zis că mă ucid, că-mi pun cuțitul la beregată... Am zis așa: cum a vrea Dumnezeu!... Și m-am dus după Gheorghe Timofte. Și Spataru a fugit la ciobănie, de năduf și de amar! Ei, și cu bărbatu-tău n-ai trăit bine? Ea se uită țintă în pământ acuma. Spune, Aniță, n-ai trăit bine? Te bătea? ce-și făcea? — Vă sărut dreapta, șoptește încet femeia, îmi era urât! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cu căruța ori cu piciorul?... Apoi tot una-i, răspunse zâmbind unul din oameni, că nu-i așa de departe... Doctorul mă privi țintă, voi să râdă, apoi oftă greu o dată, își scoase batista și începu să-și șteargă cu năduf fruntea de sudoare. O istorie de demult, 1908 Mergând spre Hârlău a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare, la Pașcani; să vezi ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bată la cap și să mă împiedice să-mi scriu articolul. Mă ridic din fața computerului și, nici una nici două, îl îmbrâncesc în sala de baie și-l încui acolo. Fă un duș, să te mai răcorești! îi strig eu cu năduf. Cotidianul, 1 septembrie 2001 Maramureș Pentru mine era clar: trilogia românească începută cu Hotel Europa și continuată cu Pont des Arts era musai să se încheie în România, nu în altă parte... — Dar de ce în Maramureș? Pentru că așa am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]