1,281 matches
-
în stare de veghe și l-ar fi surprins asupra faptei. Își auzise părinții vorbind cum că nimeni nu știa unde este trupul său sau că îl poartă cu el zi și noapte, ba chiar că se poate transforma în nălucă. Așa ceva își dorea și Vlad. Totuși, se temea de vampirice, ca nu cumva vreuna înfuriată să-l muște. Nu voia să-și piardă existența în care se născuse. Aspira ca într-o bună zi prin perfecționarea magiei, să devină invizibil
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
în urma unei vrăji, a unei magii negre, dar să nu crezi că ești fericit în lumea în care ai pășit din propria-ți prostie. Nu vei domni în libertate, fiindcă ești vulnerabil duhurilor rele. Atenție! În adâncurile iadului tronează adevăratele năluci, fantasme, iele, fantome și îngeri ai întunericului! Ferește-te! - Ha, ha, ha! Nu-mi purta de grijă! De-acum știu ce am de făcut! - exclamă el și dispăru. Referință Bibliografică: XXVI. MAGIA NEAGRĂ (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
brățară, până nu e prea târziu. Cu țipete prelungi, celelalte femei se transformară în umbre și dispărură, lăsându-i singuri în mijlocul pădurii. Ionuț nu putea scoate nici un sunet. Mama lui, aceea era mama lui! O zână a pădurii sau o nălucă? - Vreau să știu tot! O privi în ochii verzi, rugător. - Sigur că vrei, îl mângâie Sânziana. Îți voi povesti! Trebuie doar să scoatem brățara. Cât timp o vei purta, ești în primejdie, iar eu nu te voi putea proteja. Mult
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
despre puterile lui. Prin bezna adâncă, ochii săi văzură niște licăriri nefirești, urechile sale auziră niște foșnete stranii și sângele prinse să-i ardă în trup, vestind primejdia. - Sunt lupii lui Udor, șopti mama lui, transformându-se pe loc în nălucă și înfășurându-l în ceață. Fiarele uriașe se năpustiră pe urmele lor, urlând înspăimântător. Ionuț nu mai văzuse în viața lui asemena colți și înțelese că, oricât ar fi fost de protejat de cețurile pădurii, lupii tot îi simțeau mirosul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
fi cerut să n-o lase în grija oștenilor. Atunci, cavalerul cu armura strălucitoare, își scoase arcul și trase. Era atât de priceput încât săgeata se înfipse în gâtul flăcăului. Ionuț șopti un nou descântec și se transformă într-o nălucă, pierind din fața armatei și a prințesei. - Ce-ai făcut? L-ai ucis pe salvatorul meu, strigă cu deznădejde frumoasa fiică a regelui! - E un ucigaș! Botosu’ ți-a ucis mama și te-a răpit! - Nu m-a răpit el, iar
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru ce ești aici? Prințesa nu putu răspunde. Se aplecă doar asupra chipului bolnavului și îi sărută ușor buzele. În acel moment, Ionuț deschise ochii, iar nălucile care zburau în preajma lui, se transformară de îndată în zâne. - Poți să crezi una ca asta? Vrăjitorul se ridică, apropiindu-se de Sânziana. - Pot să cred orice când e vorba de fiul meu. - Fiul nostru, mormăi Udor întunecat. Ionuț se
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
tot, de la câmpul Caramanului - aproape de calea ferată, adică dincolo de pădure, o juma’ de zi de mers cu boii - până pe luncă, pe malul râului, în partea cealaltă a satului, unde oamenii încercau să ia seara un braț de lucernă pentru cai! Nălucă, nu om! Cea mai mare surpriză și poveste spusă și repetată serile, la canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a sărit halucinant peste tufe, peste șanț, învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
câmp. Prin ogrăzile vecine se auzeau glasuri de femei și de bărbați, care mai aranjau ce mai era de aranjat până se aprindeau stelele deasupra, ca o boltă de biserică de care atârnau candele albe. Ca din pământ a apărut năluca, în trap întins, țeapănă în șa, trecând înspre soarele roșu ca o poartă spre un alt tărâm. Tata și-a înălțat trupul, ridicând mâna stângă în care ținea toporașul cu care scurta nuielele pentru împletit în gard: -Te omor, necuratule
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
o poartă spre un alt tărâm. Tata și-a înălțat trupul, ridicând mâna stângă în care ținea toporașul cu care scurta nuielele pentru împletit în gard: -Te omor, necuratule, dacă pun mâna pe tine, cu toporul ăsta te omorgrijania cui... Năluca s-a depărtat, fără să întoarcă hăul privirilor, fără să dea semn că îi pasă, cine știe câte asemenea amenințări a mai primit fără să se întâmple nimic, la urma urmei Nicu nu a fost primul și nici nu o să fie ultimul
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
trec la crimă, după cum s-a comportat, vai de capul lui! Eu sun la județ să raportez apoi urc dealul la tanti Leana lu’ Urâtu, poate se liniștește și nu mai umblă nopțile pe străzi și prin cimitir, ca stafiile. Năluca aia a fost om rău cât a trăit și văd că nici după moarte nu ne slăbește, Doamne-apără! Septembrie nu mai avea putere să păstreze verdele din frunzele salcâmului de la poartă când tata a intrat în curte. Slab, înalt, cu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
urmă. Bucuroasă că le‑am găsit, le strig pe nume: -Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce‑o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le‑au lipsit nici hrana, nici afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva Postul de Miliție. Între timp
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CONCERTUL NIMFELOR Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mihai MERTICARU CONCERTUL NIMFELOR Nereidă, nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am deszidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă
CONCERTUL NIMFELOR de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353252_a_354581]
-
sau forța de transfigurare!) Poezia poate fi citită în mai multe chei, ceea ce-i dă o tentă polisemantică, sporindu-i misterul și valoarea de „bun” metafizic! ... ... ... ... ... ... „În ce,/ nu știu nici astăzi prea bine,/ credeam./ Poate în Pasărea Phoenix -/ verticală nălucă/ spre nemărginire./ Poate în glasul de cerb -/ Violoncel/ cu corzi din argintul izvorului;/ în bobul de strugure greu:/ „Acesta e sângele Meu!”//... Au fost odată,/ demult,/ albastre,/ și 'nalte de tot,/ Temple - Iubiri.” (Poezia „Credeam...”). Căderile în vrie își au
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
umbral în paravan cuțitul de foloseai cuvântul clei în cale nu-i stăteai mai brez carnal dospit profet cu briciul treceau și umbre-n bagdadii absconse mostre aurii flecare putrede mătuși ce ascultau prin clenci la uși albastre glezne de năluci tăcerea-mi seacă de lucarnă cap sec de banița în toamnă de surdovleac și nulpistol iubirea e un fel de gol caline fete-n urbea deal dospite țâțe ca de cal pe vine strâmte de fustiță gineam la păsărica criță
JOCURI EROTICE CU CUMNĂŢICA SURDĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352642_a_353971]
-
Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte să se-nece Un bătrân sinucigaș. Trece-ncet cu roți de ceară Ca fantoma unui tren Într-o părăsită gară, Ca-ntr-un cerc închis, peren... Trece ca o garnizoană De năluci la pas de front, Ca o neagură de geană Sub al morții orizont... Trece lent în neființă Lumea toată... Și eu trec... Ușurare-i sau sentință: Să exiști după ce plec...?! Nu ți-am cerut Nu ți-am cerut și nu
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
golași, navigăm către cascadă, o maimuță stânca pare, văzută în zare... Iată, o grotă ne îmbie cu ecouri chiar din prag, curajoșii iau o barcă și vâslesc prin gang. Apa cade în cascadă și creează valuri, vasul nostru-i o nălucă scăldată-n talazuri. Unii se aruncă-n valuri și înoată voinicește, pe alții, amețiți de valuri, whisky îi trezește. Se ivește portu-n golf, și o briză lin adie, coborâm în mica barcă, debarcaderul așteaptă. Simțim pământul sub picioare și pornim
CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354254_a_355583]
-
măriți de spaimă, cu fața lividă... din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață - și a început să alerge după un tren care se pusese în mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un nor de praf spulberat de vânt... „Te implor, oprește-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să-mi îmbrățișez măcar o singură dată copilul!”... A căzut în genunchi și
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
dată copilul!”... A căzut în genunchi și scuturat ca de friguri - și-a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. - Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea , dragă. Mama m-a prins de mijloc și mi-a așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor... așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
despre care ți-am vorbit își duce în fiecare zi cuvântul în spate ca un păcat sau ca o normalitate tu îți desenezi diminețile pe ferestre aburite eu îmi adun cioburile din prăpăstii tu descifrezi necunoscutele eu privesc la o nălucă în oglindă tu rostogolești senin o bilă cu ghimpi iar eu mă visez zeița morții goală între două bufnițe scap printre degete înțelepciunea și viața doar oceanul acesta care-mi cântă la picioare pare să înțeleagă rostul nerostului meu privește
BLESTEMUL ZEILOR de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354671_a_356000]
-
tot te plac O iubire de o vară... Și am fluturi în stomac COJI DE PORTOCALE Sunt încă femeia cu mâini delicate, Care-ți cojea adesea portocale dulci În vase vechi de dragoste pătate, Iubeam arome tari și ne hrăneau... năluci. Când ai plecat de-aici, pe drum de primăvară, Ți-am dat o portocală, cu tine să o iei, De-ți va fi greu sau sete în arșița de vară Să bei o picătură stoarsă din trupul ei. Eu sunt
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > VISARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului VISARE Nălucă sau chip ireal Ce noaptea în vis îmi apare, Tu, singurul meu ideal Rămâi mereu zâmbitoare. De trec prin necazuri și griji La tine mereu îmi stă gândul Și umerii mei solizi Fără tine-i bate vântul. De am bucurii
VISARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354760_a_356089]
-
rostit o șoaptă, probabil o minciună, Nici nu mai știu ce-a fost, visam adevărat. Am învățat să-nnot prin apele sărate, Să nu mă las învinsă de nici un muritor, Să beau din cupe, viața adeverită-n fapte Deși, sunt o nălucă pe culmea norilor. Mă vei ascunde poate sub frunza ruginită Strivindu-mi versul care iubire-ți picura Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > ȘOTIILE TINEREȚII ȘI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOȘTENITE) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Era într-o potolită Duminică de vară. La crâșma lui Damian, cu țoiul de rachiu în față, vreo cinci-șase flacăi norocoși, doar
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
avea putere de moarte asupra fetei. Obiceiurile și firea omului insa se schimbă greu. Și asta, numai când vine vremea. Pesemne că băieților ăștia încă nu le venise ceasul maturizării depline. Sau poate c-așa au înțeles ei s-alunge năluca razboiului. Căci, într-o seară, acești neastâmpărați cu mustățile aproape împlinite lungiră mult vorba pe-un tăpșan din Chetrărie, nu departe de casa lui Ion Ionașcu. Și tocmai când erau gata să spargă adunarea, lui Budacea îi mai trece una
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]