1,621 matches
-
că o să vină să o viziteze când își va lua concediu. - Gata, am cules fasolea și dovleceii! Ce faci, coană Rodico, nu mai scrii? Rodica a tresărit. - Astăzi nu prea am chef de scris, Stela! Mă gândesc numai. M-au năpădit amintirile! - Te las atunci, merg să curăț fasolea și să gătesc. Acuș vine prânzul ! Rămasă singură, Rodica a început să răsfoiască primele pagini ale jurnalului și s-a oprit la ziua când l-a cunoscut pe Costel, soțul ei. Era
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în care se afla Iustin. În celelalte, destulă animație și Eugen se simți dator să se informeze despre tot ce apăruse nou în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
ajutat totdeanuna pe cei care le-au cerut ajutorul, dar nu i-au agreat niciodată pe leneși, pe hoți, pe mincinoși. Și în acestă dimineață când am ajuns la ei, erau deja intrați în ritm. Tatăl meu plivea iarbă care năpădise prin razoare, iar mama udă cu furtunul sărurile cu roșii și ardei și mocovii semănați pe manuni. ‘’Castraveții i-am udat ieri...și vinetele și cu varză ‘’ m-a asigurat ea mai tarziu. Amândoi sunt supli și sprinteni pentru vârsta
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
ochilor acolo unde cândva existau stive de cherestea, vagoane încărcate cu marfă pentru unitățile din țară sau pentru export. Acum depozitul de bușteni al fabricii și cel dintre sediul UFET-ului și stadion, precum și cel de cherestea zac în paragină năpădite de bălării, rugi, plopi, mesteceni, mormane de bușteni de două decenii intrați în putrefacție, câini vagabonzi, șerpi, șopârle, șobolani și mortăciuni. Depozitele de bușteni pentru gatere, derulaj și furnir, lobde pentru celuloză dar și lemn de foc, sunt părăsite în
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
căsătorit sau... poate nu și-a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
are nevoie de opt ore de somn, probabil că am ajuns în faza în care mi s-a acumulat foarte multă oboseală. Dar slavă Domnului am depășit-o, zic eu! Iar mă chinuie NIN-ul! Așa se întâmplă când te năpădesc gândurile. Mai ales că prima aplicație pt NIN mi-a fost refuzată pe baza că nu am furnizat acte suficiente din domeniul muncii. Ceea ce era de fapt imposibil, pentru că aici toată lumea te întreabă de NIN la interviu, atunci când mergi pentru
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
Profesorul se ridică de la catedră, cu lucrarea ei în mână și o invită la tablă, în fața colegilor. Urma o altă umilință? Se apropie de podium, cu umerii căzuți și capul aplecat, înghițind cu greu valul amar de salivă care-i năpădi în gură. - Vreau să vă uitați atenți la colega voastră. Și vreau să faceți acest lucru pentru că este singurul copil de doisprezece ani care a reușit să mă impresioneze, în toată cariera mea de profesor de limba română. Draga mea
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
-ți pierzi cumpătul și buza să nu-ți tremure,/ niciodată nu m-am gândit la această clipă,/ pur și simplu gheața se topește în mine/ ca zăpada în zilele însorite.// Dorul, ce este oare dorul,/ șuvoi de lacrimi ce ochii năpădesc,/ imaginea tristeții în amintirea cuiva,/ ce este doar a ta.// Nicio eternitate nu este eternă/ Iar când tristețea te va copleși/ Abate-te din drum și mă vei găsi.// Eu sunt vântul,/ mai puțin nebun, mai puțin rău/ locuitor al
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
Mitică savura simplitatea satului, faptul că putea sta lângă bunicul său și de acolo saluta pe toți așa cum făcea și bătrânul; Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
Și mai dăm și exemplul altor păcătoși. Acela, cum face și nu pățește nimic? Îl somam pe Dumnezeu să-l pedepsească pe cel păcătos, pe toți, în afară de noi înșine. Grijă altuia ne preocupă, neglijându-ne propriul suflet. În acest timp, năpădesc bălăriile otrăvitoare, cucuta și pălămida și aerul devine irespirabil. Și pământul nostru sufletesc se infestează mai rău ca de pesticide. Pe el nu mai crește floarea neprihănirii. Înainte de a fi prea târziu, să facem curățenie generală în suflete. Au nevoie
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
salva, nici măcar cezarul Tiberius, îți promit. Și am să-ți duc capul la Roma! ” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de întâlnirea cu Iisus în urmă cu vre-o doi ani. Se dusese la
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
în real, în reverie ori noaptea, în visele ascunse sub așternut, zilele de iarnă sunt interminabile când mâinile numai cu florile din glastre se pot uni, într-un câmp nerevendicat de nimeni, unde nici măcar copacii nu mai sunt invidioși, doar năpădiți și ei, de o căldură care suflă din exterior spre interior iar după serenada serii din interior spre exterior. Plouă nepermis de mult, ploaia lasă urme de tristețe care curg, mă uit în mine să te caut, ești și tu
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
chiar și după actele sale nesăbuite care au mușcat din legile statului până la sângerare. Fața părinților, de durere, s-a lungit atunci până jos și mai departe, până la apa neagră și murdară. Privirile din ochi s-au tulburat, lumina era năpădită de o penumbră îndoliată. Umbra, fără să dea nimic în schimb, îi va înghiți anii adolescenței că a încercat să fie dumnezeul său propriu și a spus: iau prafuri! și a luat prafuri să violeze ziua cu vise contrafăcute. Nu
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
numai aceia știu să redea sunetele de pian, vioară sau contrabas. -Dar cum cântă pianul? -Pianul este un instrument muzical complex. Când pornesc pe clape degetele de la ambele mâini, zici, că s-a umplut camera cu o vrajă, care te năpădește și care ai vrea să dureze o eternitate. -Și tu înțelegi ce vor să zică clapele muzicale? -Da, Prințesă, este un dialog între degete, între lumea reală și ireală, la limita cărora se găsește omul, el se scaldă în două
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
de Manon Lescaut?! Inițial se numea Manolescu! Dar abatele era Pervers... • Ca să te ridici ai nevoie de aripi... Sau de coate... • Cei cu două fețe susțin că nu-ți întorc niciodată spatele. • La început a fost Cuvântul. Apoi ne-au năpădit cuvintele. • Toate horoscoapele ni se potrivesc. Prin rotație. • Învingătorii vorbesc și în numele celor pe care i-au făcut să tacă. • Toți își dau gratis cu părerea, în afară de specialiști... COMPLIMENTE MINCINOASE • Vorbim pentru toate categoriile de urechi... Înainte, toți eram cei
INTERZIS & COMPLIMENTE MINCINOASE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357499_a_358828]
-
Brâncuși, fără să atingă geniul ori celebritatea lui, își dau seama de adevăr și fac ce pot în mijlocul acestor ignoranți și asemeni fecioarelor credincioase din parabolă biblică, au grijă că uleiul lămpilor să nu se termine, să nu n e năpădească în primul rând întunericul necunoașterii trecutului îndepărtat și apropiat, din care rezultă că înafara faptelor eroice , de apărare, au existat mereu oameni menționați ori nu în cronici și istorii ori rămași vii în memoria colectivă, care într-o continuitate și
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar Găsești dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș, printre ruine Și în cuvânt sau zborul de porumbi. Căci lumea-i năpădită de suspine Iar libertatea-i smulsă de tălâmbi Ce-ncarcerează-ngenunchind destine. Limassol, Cipru, 16 mai 2012 Referință Bibliografică: Lucirea din cuvânt / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul II, 17 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
împușcături. Ușa de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând, întrebându-se, poate
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
Harry Potter. Apoi se îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela, din care apucasem să gust doar vreo câteva boabe. Părea turbat încât nici măcar rugămințile fierbinți ale tatălui meu n-aveau să-l înduioșeze. Din cauza plânsului, care mă năpădi, ochii mi se împăienjeniră, simțind, după indescriptibilul gust al acelor boabe de tămâioasă, amărăciunea unui nod în gât. În zadar i se spunea că nu era deloc bine să-și pună mintea cu un copil. Dresat într-un anume fel
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
tuburile naiului cu gingășia lui Apollo din vechime (fiul lui Zeus tatăl) protectorul poeziei și muzicii. Din naiul sfânt au început să picure note fermecate, mărgăritare strălucitoare, răspândindu-se în eter ca un dulce fior pe care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Stana veche e pustie Că nu mai sunt ciobani nici oi, E pârloaga vechea glie Și-n sat sunt doar bătrâni că noi . Trist în urmă satu-si lasă Cei tineri duși printre străini Iar pământul lor de-acasă Parloaga-i năpădit de spini . Că nu mai e niciun bărbat Să are dealu-n sus si-jos . Se stinge-ncet bătrânul sat . E satul meu cândva frumos . De mult plecat bunicul meu , Sus în ceruri azi tresare În ruga lui spre Dumnezeu
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
însă vorbe prin sat că n-ar fi huțul get-beget, că e „voloh” de la Arbore. Era mic de statură, negricios la față, în schimb, mare șmecher, hâtru și pus mereu pe șotii. Asta în tinerețe, deoarece, mai apoi, l-au năpădit o droaie de copii și griji, și nu-i mai ardea de năzbâtii. Dar nu a încetat nici până la bătrânețe să povestească isprăvi și comicării de demult, multe săvârșite chiar de el. După ani și ani, povestea oricui dorea să
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean prăvălit cine știe de când, năpădit de ierburi, și așteptase. Își scosese de sub pufoaică pușca veche, punându-și-o liniștit pe genunchi. Nici două ore, hm, nu e mult, murmurase consultându-și ceasul, pentru un om în starea lui ... Suferise un infarct. Nu mult după prima
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
pășind cu grijă o altă cale de ieșire din poiană. Se afla cândva una exact în partea opusă cărării pe care venise. Abia putuse să dea de ea și, respirând anevoie, apucase pe firul noii poteci în sus. Era mai năpădită de vegetație decât cea dintâi. Tunelul viu abia putea fi străbătut, se străduia să-și facă loc cu mâna dreaptă, stânga îi atârna inertă pe lângă trup. După o vreme, simțind că pușca îi devenise prea mare povară, o apucase de
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]