707 matches
-
decât pisicile vagaboande. Dar învățase curând să-l iubească pe copilașul acela, cea mai grozavă jucărie la care putea visa o fetiță. Îl cărase după ea ca pe o păpușă timp de un an, până când reușise, în sfârșit, să facă năuc vreo câțiva pași fără ea. Îi vorbea stâlcit, îl lingușea și-l mituia, punea creioanele și mâncarea acolo unde el nu putea ajunge, până când i le cerea spunându-le pe nume. Își crescuse fratele, în timp ce mama ei era ocupată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
glonț spre mașină, o rachetă trasă spre capotă. Nici măcar n-au timp să țipe. Dar exact când animalul ajunge lângă ei, Rupp intră într-un derapaj care-i trece de două ori peste linia continuă și înapoi. Cerbul se oprește năuc pe banda suplimentară îndepărtată. Era atât de convins c-o să moară, încât nu știe cum să procedeze cu schimbarea de plan. Abia când animalul se scutură și o ia la fugă spre copaci, își revin și ei trei. Doamne, căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta. Stătea ca un bâtlan, aplecat înainte, încremenit în stufăriș. Pescuia așa cum tasta Weber: într-un extaz năuc. Simțise nevoia să-l scoată pe Weber din oraș, să-l ducă într-un loc destul de liniștit ca să poată gândi și discuta, fără a risca să-i audă cineva. De ce crezi tu că-i preocupă atât de tare persoana mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o geantă. O să se întoarcă și o s-o oprească, o să-i asculte explicația. Dar el e la fel de dus ca și fratele ei. Intră în bucătărie, pune mâncarea în cutii vechi de fasole și le vâră în frigider. Se așază năucă pe capacul toaletei, încercând să citească una dintre cărțile lui de meditație - un curs rapid de transcendență. Se așază în fața ușii, pe gențile pe care le-a umplut cu lucrurile ei. El e pe undeva pe afară, pândind, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-o poate atinge. Un râs întretăiat vine de prea aproape - ceva străin de corul din zori de pe Platte. Un țârâit de greieri, cu câteva luni prea devreme. Țârâie iar, din haina lui, aruncată la picioare. Se uită la ea, năuc. Expresia ei îi spune: telefonul tău. Bâjbâie ca să găsească buzunarul ce ascunde aparatul. Se uită la numărul de pe ecran, pentru prima oară în viața lui. Închide telefonul și se ghemuiește iar în ea. De acum încolo, totul va fi panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați. Și hainele, care erau frumos așezate pe un scaun, fuseseră de asemenea spălate timp cât dormise el. Se scurseseră câteva minute. Mai întâi, se duse la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dătătoare de energii. Boemienii în curajul lor de grup, în identitatea lor colectivă, în chipul lor multiplu hotărăsc ca toată această mare încurcătură, toată această sucită responsabilitate, să i se atribuie lui Paul, zis Éluard. Acesta va privi o vreme năuc dreapta-stânga cu obiectul în palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și gîfîi năuc. Fiecare propoziție alinătoare care-i venea în minte era însoțită de gîndul că ea o va lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
condiționați, mulți oameni pot fi instruiți în somn, câte cinci minute la fiecare sfert de oră. - Da, dar trebuie să le repeți de mai multe ori fiecare informație, replică Grosvenor, privind atent fața interlocutorului său. Își dădu seama, după expresia năucă a lui McCann, că nimerise drept la țintă și se grăbi să adauge: - Sunt sigur, domnule, că ai avut ocazia să vezi sau să auzi un lucru o singură dată și să nu-l mai uiți după aceea. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar, își concentra toate energiile în direcția de unde veneau semnalele. Dar chiar în timp ce făcea acest efort, punctul de unde porneau semnalele se și deplasase în spațiu. Abia atunci îl străfulgeră gândul că putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei, așa ceva mi se pare deocamdată greu de realizat. Totuși, cu timpul, nimeni nu va mai avea vreo scuză pentru necunoașterea a tot ceea ce se poate cunoaște. De ce să rămână ignorant? De ce să ridice spre cerul planetei sale niște ochi năuci, orbiți de superstiție și de ignoranță, și să se lase amăgit de alții îngăduindu-le să ia hotărâri de importanță vitală? Istoria civilizațiilor din Antichitate ne dovedește limpede ce soartă îi așteaptă pe oameni când reacționează orbește la anumite situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă. Frigul iernii trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gândea despre ea, ceea ce nu i se mai întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le va tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în cap când și-au răspândit curțile în halul ăsta lipsit de noimă? Și proprietarul, prietenul dumitale, Godun, cum de le-a vândut astfel? Omar îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu ochii, niciodată nu se gândise la ceea ce alții știau deja: Godun feliase din câmp ca din cozonac și se îmbogățise însutit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci cu banii? Raul Ionescu își ridică bărbia. Părul scurt îi cădea peste frunte, iar ochii malițioși râdeau. ― Am să-mi cumpăr un harem. Celălalt îl măsură năuc. ― Un harem?! Ce să faci cu el? ― La asta încă nu m-am gândit. ― Hm, ești un tip ciudat. Eu cel puțin știu. Am să clocesc fluturi uriași, cu aripile colorate. Adică albastre cu pete roșii. ― O să fie formidabil. ― Bineînțeles
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apă. Melania Lupu se aplecă. Șopti sub masă: ― Mirciulică? Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu te mint niciodată. Cotoiul își arătă capul mare. Privi circumspect în jur și-i sări în poală. Dragu o contempla năuc. Pe neașteptate, doamna Miga izbucni într-un râs isteric. Canalul căsca o gură neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei. ― Care ei? Sânt mai mulți? Lămurește-mă! ― Grăbește-te! răspunse fără legătură doamna Miga. Grăbește-te și nu anunța pe nimeni. Te rog din suflet! Pentru noi, pentru... Convorbirea se întrerupse. Alexandru rămase cu receptorul în mână privindu-l năuc. Sări din pat și începu să se îmbrace febril. " Ce să fac? Ce trebuie să fac?" Luă toți banii din casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice în timp record două sau trei dispozitive de gaze. Azimioară se holbă năuc. ― Gaze? ― Da, dragul meu, gaze! E singura soluție. Le vom instala în avion. Atrage-le atenția băieților că trebuie să fie atât de puternice, atât de date dracului, încît să-mi adoarmă un cal în mai puțin de cinci secunde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e lipsită de o oarecare îndrăzneală, presupun că în tinerețe a fost o femeie și jumătate, dar... ― Nu la ea m-am gândit, îl întrerupse Cristescu vorbind din vârful buzelor, ci la cealaltă, la doamna Melania Lupu. Ionescu îl măsură năuc și în clipa următoare maiorul își zise că inginerului i se va face rău de atâta râs. Se înfășurase în capotul alb din lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că Vâlcu lipsește. Asta înseamnă, aproximativ, 150 de mii de căciulă. Hm, n-ar fi rău... Panaitescu tresări. Repetă năuc, ducîndu-și mâna la frunte: ― O sută cincizeci de mii? Calculă repede, mecanic, cu ochii repeziți în tavan: Adică șapte sute cincizeci de mii de franci francezi, două milioane de pesetas... Fantastic! ― Chestia e cine ne dă banii ăștia, rânji Matei. ― Cunoștința mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să fie în București, anunță emoționat sculptorul. Adică peste patru zile. Bătrâna lăsă receptorul jos. Spuse cu un glas ușor voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
haina... Plânge... Moș Crăciun plînge! De ce-l lăsați? Nu vă e milă? Își șterse nasul cu mâneca hainei. Melania Lupu îi puse stiloul în mână. Îl mângâie încetișor pe tîmplă: ― Știți bine că da. Mi-e milă. Scrieți! Matei privi năuc tocul, coala albă de hârtie. ― Scrieți, repetă bătrâna. Dictă rar: Eu, subsemnatul Tudor Matei... Tânărul începu să scrie. Melania Lupu, aplecată peste el, urmărea înșiruirea literelor. ― Străduiți-vă, domnule Matei! Aveți doar o caligrafie frumoasă. Sculptorul lăsă tocul din mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Că bătrânul a trișat. A spus că e acolo, dar nu era. —Sau că Uri te-a mințit. Te-a trimis după cai verzi pe pereți în pivnițele alea, ca să se ducă să-și ia singur moștenirea. Poate. Chiar și năucă de durere și furie, Maggie lua în calcul această posibilitate. Până la urmă, înțelegea acum, orice fel de trădare era posibilă. Uri ar fi putut înscena focurile de armă de pe șosea, din acea dimineață și apoi s-ar fi putut duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]