561 matches
-
o rețea „un al treilea tărâm, Între insulă și continent, Între Hyde Park și le Boulevard des Italiens, Între Chelsea și Passy”1, pe care l-am numi, mai În joacă, mai În serios, „țara Dandy”, populată de bărbați excentrici, năucind aristocrație și burghezie deopotrivă cu stilul lor ciudat, sfidător, plin de farmec pervers. Să Îi luăm Însă pe rând. Predandysmultc "Predandysmul" Macaroni et aliitc "Macaroni et alii" Din câte se poate reconstitui, primii care intră pe scena marelui spectacol predandystic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îi transmite puțin din a sa „mana”; el participă la trândăvia ei și gloria la care tinde să ajungă este un reflex al imoralității pe care o conferă unei familii regale ereditatea titlului. Când clasa nobilă se prăbușește, scriitorul este năucit de căderea protectorilor săi; trebuie să-și caute noi justificări. Legăturile pe care le Întreținea cu casta sacră a preoților și a nobililor Îl declasau În mod real, adică era smuls din clasa burgheză din care provenea, eliberat de originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cele din urmă, cu glasul stins, deschizând ochii. Hugo era atât de frumos încât, dacă nu m-ar fi țintuit de grilajul din spate, legându-mă la încheietura mâinilor, m-aș fi lăsat să cad, din pură plăcere vizuală; era năucit, cu ochii larg deschiși și trăsăturile erau neclare, de parcă le-aș fi văzut printr-o lentilă cu rezoluție scăzută. —Hugo? Hugo? Mă ținea strâns în brațe, iar eu stăteam cu picioarele în jurul taliei lui. Nu voiam să se miște deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
papa în buricul Romei! Abbad mi-a mai spus că-i reproșai acestui papă că e străin. — Nu e chiar așa. Însă preferințele mele mergeau într-adevăr către un italian - dacă se poate, un Medici de la Florența. Prietenul meu era năucit să constate că îi răspundeam pe tonul cel mai serios cu putință. — Un Medici, spui tu? Ei bine, eu, când mă voi întoarce la Constantinopol, am să cer ca demnitatea de calif să le fie retrasă otomanilor și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
facă așa ceva fără permisiunea ei, fără măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme, înlocuind-o cu o soție nouă, domestică? Stătea năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un minut, cinci sau zece. A rămas acolo, nemișcată, de când au trântit-o jos și au fugit. Nu a văzut unde s-au dus bărbații. Nu a chemat ajutoare prin telefon. A fost prea tulburată ca să poată face asta, prea năucită pe moment de ceea ce i se întâmplase. Fără să poată controla acest lucru, trupul ei continua să retrăiască senzația limbii în ureche și a mâinii dintre picioare. Pielea ei, carnea ei își aminteau aceste batjocuri cu o perfectă acuratețe. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să le forțez mâna și să-i oblig să-și devoaleze intențiile? Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației și bombardată non-stop cu mereu proaspete contingente de informații care mai mult mă năuceau decât mă ajutau să pricep ce se Întâmplă În jur și Încotro se Îndreaptă evenimentele. Da, evenimentele alea care Începeau să se precipite, după cum mă pusese În gardă Eveline Înainte de a-și lua, drăguța de ea, picioarele la spinare. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acel an, n-a intrat nici anul următor. Intrase mai apoi și ea în lumea circului. Samsarul a vrut să-mi dea adresa ei. Nu m-am arătat interesat. I-am și spus. A insistat. — Măcar, așa, cine știe. Ai năucit-o atunci. Tot credea că ai s-o mai cauți. Am ridicat din umeri. Aș fi vrut să-i spun că nu mai făcea parte din text. Nu știam încă aceasta. O știu acum, împăcat în coborâre. 20tc "20" Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu oameni cunoscuți de mine din cărți, din presă, unii dintre ei încă în viață, cu funcții importante la scriitori, la veteranii de război, la antifasciști și prin alte părți. Unii făcuseră și ani buni de pușcărie, dar scăpaseră. Mă năucea nonșalanța cu care Trombă povestea întâmplări amuzante din lumea lor, a cenzorilor. O lume, așa cum mi-o prezenta el, vie, de oameni normali, cu necazurile și bucuriile lor, care, pur și simplu, își făceau o meserie, ca multe altele. Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
caravanele oficiale ar fi fugit în mod ridicol de nimic, ca și cum forțele armatei și ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să l deschizi? Ba da. Deschide-l. A rămas uluită. Pe o sută cincizeci de pagini, era grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei să procedeze asemeni lor, dar, lasă, cu prilejul următor, grupul curajoșilor va fi cu mult mai mare, prin alăturarea și a lor, pumnului de nebuni. Paralel cu repetițiile, și-au dezvoltat și o publicitate pe măsură. Aproape că au năucit lumea, cu trâmbițarea apropriatei dezlănțuiri de forțe și viteză. Va fi, se făleau, mai cu seamă inițiatorii, ceva ce n-a mai fost, pe nicăieri. și, cu adevărat,așa minune, nu se știe să mai fi fost, vreodată, pe undeva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi alcătuit din sute de curenți încrucișați cu emițători și receptori diferiți. Obiectul rezonant este ascuns, devenind doar una dintre multele destinații posibile ale cursului, și orice pește al gândului care ar încerca să se apropie de el va fi năucit, dezorientat și derutat. Cărți de non-ficțiune/Cărți de ficțiune: Cărțile de non-ficțiune oferă solide canale de informare în multe direcții. Cărțile de bibliotecă sunt cele mai bune pentru că ele leagă cartea în sine deopotrivă de orice cititor anterior și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Toți sînt economi. N-o să Înțelegi niciodată nimic dacă nu Înțelegi acest lucru. Și repetă În silă, ca o formulă: „Maximum de teroare Într-o perioadă minimă de timp și Împotriva unui număr cît mai mic de persoane“. Rowe era năucit; nu știa pur și simplu ce să facă. I se servea o lecție pe care cei mai mulți o Învață Încă din adolescență - și anume că nimic nu se Întîmplă așa cum te aștepți. Nu mai trăia, deci, o aventură tulburătoare, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe parchet; duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni, ca năucit de o lovitură. Bruno Își puse bluzonul și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom Pérignon pe care o bău cu o blondă foarte drăguță; Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aduna lucrurile și se pregătea să iasă. În pragul ușii, s-a Întors, m-a privit o ultimă dată; am ejaculat și n-am mai văzut nimic. Am auzit doar zgomotul ușii Închise și pașii ei care se depărtau. Eram năucit, ca sub efectul unei lovituri de gong teribile. Am reușit totuși, din gară, să-i telefonez lui Azoulay. Nu-mi amintesc nimic de Întoarcerea cu trenul, nici de traseul făcut cu metroul; Azoulay m-a primit la ora opt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost căldura de vină? Gioconda a Început să râdă. — Trebuie să recunosc, te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt cârciumar sau barman? Ia mai slăbiți-mă cu întrebările despre vin, că nu vă răspund. Am devenit așa deodată abstinent. Cât privește cartea aceasta, pot să vă dau unele relații, doar așa la ureche, ca să nu audă și ceilalți. Năucit de o politică dezastruoasă, miam cam ieșit un pic din țâțâni și atunci, deși cunosc la perfecție să trag cu pușca și mitraliera, dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilă manifestare, am ales ca să trag așa cum pot
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe părintele Nicolae Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o celulă, pe un grătar sub care permanent, zi și noapte, forfotea un circuit de apă care istovea rezistența și năucea mintea victimei. Revederea cu Părintele a fost scurtă, în trecere. De la Siguranța Statului, lotul nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești, 1942, am petrecut cel mai frumos Paște al vieții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]