986 matches
-
azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar putea devora, fără ca noi să putem face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o stratagemă. După ce vânduse în doze mici o parte din comoară, iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era că el se găsea deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar fi făcut să dispară fortificațiile, ar fi secat fluviile și ar fi făcut munții una cu câmpia. În realitate, nimic nu părea că trebuie să oprească năvala. Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atentă zi și noapte, m-am decis să locuiesc o vreme în fortăreață, aranjând să-i instalez acolo și pe Maddalena cu Giuseppe. Era, într-adevăr, locul cel mai bine apărat din întreg orașul și, curând, refugiații dădură și ei năvală. Îmi ocupasem fosta cameră, ceea ce m-a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața Sfântul Petru, zbierând: — Luther papă! Luther papă! Clement al VII-lea ae afla în capela sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ți-au fost tovarăși de arme... Au fost cei mai credincioși aliați în acest război... Ei sunt armata noastră. — Dar tu erai pe moarte, iar armata noastră... Patruzeci de mii de soldați, Antonius! Patruzeci de mii de soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în trecut a respins nu o dată hoardele galilor, care a rezistat în fața lui Hannibal când a ajuns aici cu elefanții lui, după ce a trecut peste Alpes... — Cremona, care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, nevenindu-i să creadă că reușise să se salveze. — Buni de nimic! șuieră disprețuitor și ieși din gheretă. Se strădui să nu șchiopăteze, deoarece lumea știa că împăratul era înalt, gras și șchiop. Se amestecă printre oamenii care dăduseră năvală în grădină. Unii dintre ei purtau torțe aprinse, ce străluceau în întuneric. Vitellius se îndreptă grăbit spre ieșire. — El e! strigă un glas puternic. Valerius, aflat în mulțime, îl văzuse pe bărbatul uriaș care își acoperea chipul cu un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a început să mănânce, a spus încet: — Alaltăieri am fost la librărie - când ai avut altercația cu fata aia — Da? am făcut eu simțind cum dă sângele năvală prin trupul meu. — Ținând cont de situație, cred că te-ai descurcat destul de bine. Cam nasoală afacerea asta. — Da, e al dracului de stânjenitor. — Sigur că da, spuse el în timp ce continua să-și taie mâncarea crispat, ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toată sinceritatea Elfridei Gribb, soția lui Ignatius Q. Gribb, gânditorul orașului, — De n-aș fi eu, drumul s-ar surpa. Pietrele au nevoie de dragoste la fel de mult ca și dumneata. Și, practic, el chiar proteja drumul, îl apăra zelos de năvala prafului de pe străzile lăturalnice și de stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avut până săptămâna trecută pază militarizată. Până au scos tot materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nenumărate rânduri, retrăgându-se cu prăzi bogate. În anul 725, Anbesa, care era pe atunci guvernatorul sarazin al Spaniei a trecut Pirineii cu o armată numeroasă și a cucerit, printr-un atac năpraznic, puternicul oraș Carcassone. Groaza stârnită după această năvală a fost atât de mare încât o parte din ținutul înconjurător se supusese cuceritorului . Rapid un guvern mahomedan a fost instalat pentru întreaga provincie la Narbonne. Anbessa , însă, se alesese cu o rană fatală într-una din luptele sale și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Buzz era nervos: Mary Margaret Conroy nu va trăncăni niciodată, ci doar va confirma ipoteza prin acțiunile ei: tot ce făcea el acum era să alimenteze ura lui Mal față de Dudley. Cursul despre arta indienilor maya se sfârși cu o năvală de studenți, Mary Margaret fiind cea mai în vârstă dintre ei, cu cel puțin zece ani în plus. Buzz o porni după ea, ieșind din clădire, o bătu pe umăr și îi spuse: — Domnișoară Conroy, aș putea să vă vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
juriu? Din cauza unor frământări morale generate de metodele lui Ellis Loew? — Nu cred că AUFT merită atâta trudă. — Afirmația ta despre ziare îți conferă credibilitate, așa că mă întreb cât de mult știi exact. Buzz își ridică vocea, ca să acopere o năvală bruscă a valurilor, ce se sparseră la țărm. — Am fost implicat în activitatea marelui juriu și în investigarea asasinatelor! Ceea ce nu știu e trecutul! Zgomotul oceanului se stinse. Lesnick tuși, apoi zise: — Știi toate...? — Dom’ doctor, știu de povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale e ultima pavăză În calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan privi adunarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reușea deja să lupte cu brațul stâng. Doar vederea nu părea să se Îndrepte spre vindecare. De aceea Îi lăsase În continuare lui Pietro cinstea de a comanda Apărătorii, dar participa la fiecare decizie pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să câștige războiul... Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii depășise nu doar hotarele Moldovei, ci și pe cele ale firescului. Ale lumii dintâi, așa cum fusese ea așezată dintru Începuturi. Undeva echilibrul dintre el și Erina se rupsese și ea năvălise În viața lui ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur ce nu poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka, apoi se predau cercetașilor îmbrăcați în ofițeri de marină. Zulușii dau năvală cu săbii și scuturi ascunse, apoi cad răpuși de cavaleria glorioasă a reginei Victoria. Cavaleria face circuite în jurul stadionului, trăgând gloanțe oarbe ca într-un spectacol cu scene din vestul sălbatic. Spectacolul se apropie de sfârșit, procesiunea reprezentând Imperiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mele chinuite, amestecate, încercând în zadar să-și facă loc în tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle pierdute de fetița alergând spre curtea bunicii. Sunetele și aromele s-au spart atunci când imaginile nu au reușit să dea năvală; bălți de sânge au invadat tablourile, puzzle-ul rătăcit se prelinge în roșu... FLORENTINA CRINA STĂNCIULESCU Născută pe 24. dec. 1979 la Tg-Jiu, jud. Gorj Am absolvit Facultatea de litere București, secția Română Engleză. Am obținut un master în Litere
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din China. În public, fac tot posibilul să păstrez iluzia puterii soțului meu. Însă pe mine însămi nu mă pot păcăli. Pe sub rochia mea aurie sunt Orhideea, fata din Wuhu. Știu că recoltele sunt lispite de apărare când lăcustele dau năvală. Atunci când audiențele se desfășoară fără incidente, împăratul Hsien Feng îmi spune că eu l-am ajutat să-și redobândeacă puterile magice. Tot ceea ce fac, însă, este să-i ascult pe oameni ca Su Shun și prințul Kung. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]