1,027 matches
-
români, setea de cultură, de învățătură, de școală a fost proporțională cu lungimea perioadei de închistare în tiparul străvechi al satului. A fost de ajunsă să se deschid porțile școlilor, că sute și mii de însetați de învățătură au dat năvală ca la o poman de proporții naționale. Nimeni nu a negat că poporul român e înzestrat cu inteligență nativă, cu capacitatea de a înțelege și a pătrunde până în cele mai ascunse locuri ale cunoașterii, însă, numai atunci când și s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tot, [fără nici un rezultat, căci mobile de lux nu existau în casa lui Vintilă... Fără întrerupere, trei zile la rând, cu toată intervenția domnului Tzigara și făgăduielile ce i se făcură, perchezițiile sălbatice nu încetară: ziua, seara, cu brutalitate dădeau năvală, sparseră, bineînțeles, ușa pivniței, se urcară pe acoperiș, răvășiră toată casa, plecând însă de fiecare dată „cu] (Ibidem, p. 91.) lucrurile ce le plăcuseră“, între altele o rochie a d-nei Stolojan. Lia a alergat acasă cu Pia, eu la Tzi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era planificat pentru a sublinia faptul că este o persoană interesantă. Era convins că a lăsa impresia unei persoane interesante înseamnă a fi altfel decât ceilalți. înghiți o aspirină oftând și închizând ochii. Ce rost mai avea oare să dea năvală peste el acum o liotă de petrecăreți? Toți vor să profite de zilele libere de 1 și 2 mai și de coincidența cu sărbătoarea Paștelui ca să se bulucească pentru patru zile la mare. Toți vor să-i pipăie rănile, cicatricile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara căută să-și re alinieze la start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile nu prea voiau să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și temerea că în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ea. — E cea mai bună cafea din Veneția, signora. Tot nu vrei să-mi spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din față din partea dreaptă. Mușcă dintr-un fursec, simți dulceața dându-i năvală În gură. Migdale măcinate, zahăr, cel mai bun aluat pentru fursecuri și Încă o porție de zahăr. Următorul avea fistic măcinat. Al treilea era cu ciocolată, iar al patrule explodă de cremă pentru fursecuri. Luă o mușcătură din al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui la un conac de vară aflat la umbra pădurii, nu departe de Mănăstirea Cotroceni. Oricum, pe Gligore îl ținea doar pentru ocazii. Alerga din om în om, studiind și abținându-se pe cât îi stătea în putere să nu dea năvală peste Zoe. Într-o zi a intrat în sângele lui Alecu Moruzi, care era soțul ei și principele țării. Sentimentul inițial a fost destul de grețos, s-a simțit ca un escroc, furișat într-un loc în care nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari, pe care trebuia să-i determine să se simtă mulțumiți că și-au făcut datoria, iar restul erau furnizorii plătiți. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și acum parcă auzea în urechi glasul bâzâitor al șefului care la sfârșit rostise oarecum încântat de ceea ce-i ieșea din gură: „Este o problemă umanitară, înțelegi Simiuc, u-ma-ni-ta-ră!” Fosta uliță a satului era întreruptă acum din loc în loc de năvala pământului dispus în valuri succesive, abrupte și colțuroase, unele chiar mai înalte decât un stat de om, care-l făceau să se cațere trudnic ajutându-se de mâini. Înainta greu, suflând adânc, fără să se mai uite în dreapta sau în stânga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acasă, fiecare își turna în sticlă la modul chibzuit, fără nici un fel de înghesuială sau călcare pe bătături ca în zilele noastre. Poate pe atunci oamenii aveau mai mult timp la dispoziție, cine mai știe. Mă minunez, când văd acum năvala sălbatică a credincioșilor, care iau cu asalt recipientele cu agheasmă, se calcă în picioare, se înjură de mamă și dumnezei, se îmbrâncesc și cu jandarmii, deși agheasmă e destulă, fiecare vrea numai să ia dacă se poate, fie și cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lăsă inima s-o refuze. Întinse Luanei pumnul de bani și aceasta alergă fericită să ducă mamei averea. În ziua următoare, se trezi mai târziu ca de obicei. Adormise cu greu, nerăbdătoare să vadă zorile luminându-i fereastra. În loc să dea năvală afară, izbind ușa de perete, gata s-o scoată din țâțâni, Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc printre trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i spunem adevărul. Acceptase până atunci fără rezerve scuzele mele, justificând faptul că eram mai tot timpul lângă Gaila. Se simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp pentru ea. Nu a încetat, așa cum îi era firea, să dea năvală în încăperea în care ne aflam eu și Gaila, motivându-și copilărește subita gelozie. Dar, fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă Într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica În piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci Începeam să scriu cu Înfrigu- rare poezii, povestiri, neglijându-mi temele de școală pentru un strop neprețios din apa vie a libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar Încă func- țional, pe care Jean-Claude mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușa glisantă și Înaintă, În genunchi. Sutejiro și soția lui deschiseră larg ochii. — Afară sunt bandiți, spuse băiatul. Mulți. Soțul și soția Înghițiră În sec, dar nu spuseră nimic. Păreau să-și fi pierdut graiul. — Ar fi Îngrozitor să dea năvală. Pe dumneavoastră v-ar lega și ar lăsa În urma lor vreo cinci-șase morți sau răniți. M-am gândit la un plan și l-am pus pe conducătorul lor să vă aștepte răspunsul. Hiyoshi le relată convorbirea avută cu Tenzo, Încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plicticos. Murmura: — A, Înțeleg, bătrâne, Înțeleg... Și Îi Întorcea spatele. Nu-l asculta, Însă bătrânul continua, ca și cum ar fi repetat o litanie: — Amintiți-vă de onoratul dumneavoastră tată. Pentru a apăra Owari, lupta pe hotarul de la miazănoapte dimineața și Înfrunta năvala dinspre răsărit seara. Erau puține și rare zilele În care Își scotea armura și-și petrecea timpul cu copiii săi. În pofida războaielor necontenite, avea un profund simț al loialității față de Tron, iar pe mine m-a trimis În capitală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și toate unitățile fortăreței Mitsukuri și ale aliaților acesteia fură Împinse Înapoi spre Castelul Kannonji. Când se lăsă seara, primii oameni pătrunseseră dincolo de zidurile castelelor inamice. Stele și scântei străluceau pe cerul senin al serii de toamnă. Forțele atacatoare dădură năvală. Se Înălțau cântece de victorie care, În urechile celor aliați cu clanul Sasaki, sunau, pesemne, ca glasul fără inimă al vântului tomnatic. Nimeni nu se așteptase ca acea fortificație să cadă În doar o singură zi. Fortăreața de pe Muntele Wada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Fu răsplătit cu o moarte glorioasă În bătălie, Împreună cu peste o sută de oameni de-ai săi. Cu o forță imparabilă, soldații lui Tamba sparseră a treia linie a clanului Oda. Lăncierii lui Ikeda Își pregătiră lăncile, Încercând să oprească năvala inamică, dar fără nici un rezultat. Îi venise rândul lui Hideyoshi să se mire. Acesta Îi murmură lui Hanbei: — Ai mai văzut niște oameni atât de impozanți? Însă nici chiar Hanbei nu avea vreo tactică pentru a face față acelui atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plecat din Suruga; trupele lui Hojo Ujimasa au părăsit Kanto; iar Kanamori Hida a pornit de la castelul său. Cu toții merg spre Kai și se spune că Nobunaga și Nobutada și-au Împărțit trupele În două și sunt gata să dea năvală. Când m-am urcat pe un munte Înalt și am privit, am văzut, În toate direcțiile, coloane de fum. Katsuyori avu senzația că fusese trântit la pământ. — Nobunaga! Ieyasu!Și până și Hojo Ujimasa? Conform acestor rapoarte secrete, era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tot, s-ar putea să Încetinească puțin curentul. Acest plan fu pus În aplicare și, timp de o jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i Împinseră Întregi În râu. Dar nici acest lucru nu Încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, Încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi Însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i Înainte. Se dăduse ordin să năvălească În liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și Împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală În oraș, trupele clanului Akechi se Însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, Își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aceste cuvinte de despărțire, generalii care fugeau cu Katsuie se desprinseră dintr-o dată de lângă el, Își Întoarseră caii și se repeziră În mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se Întorsese și el și Înfrunta năvala inamică, dar acum o luă, din nou, la fugă, după stăpânul său, strigându-l din urmă: — Stindardul de comandant... vă rog... dați-mi-l să-l port eu! Tocmai ieșiseră din Yanagase. Katsuie Își opri calul și luă drapelul auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]