585 matches
-
Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit mărit, pe puțin, la doi metri. N-avea atât. Îi venea să leșine. Lui Ulpiu i se năzări că un plutonier mustăcios își bate călcâiele înaintea sa și-i răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se ca o lumânare, Ulpiu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în piept un gât de curaj. În liniștea serilor călduțe de toamnă, urletele micilor vânzători de ziare răzbăteau până la ei. Ăia își răcneau de atâtea ori titlurile, că, până la urmă, celor doi din arestul infect aerisit al Prefecturii li se năzărea că ascultă radioul. Bătrânul asculta cu o mare neîncredere tot ceea ce se scria și se scanda cântat despre Ulpiu, fiindcă el, în viața lui exemplară, mai ascultase, vînturîndu-se în sus și în jos pe bulevarde, minciuni. Cu vremea, se convinsese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de față, când Ulpiu 183 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
salvarea în forță." - De ce te ferești și nu scrii virilitate, dragă? - De ce doar să scriu? După o jumătate de oră. Din vârful patului, mototolită, își aprinde o țigară și face eforturi să pară din nou extrem de provocatoare. Mi s-a năzărit mie sau, la un moment dat, i-am zărit o codiță de pudel pe spinare. Când am privit-o din nou și-am și atins-o cu mâna, n-o mai avea. - E 20 aprilie, zice. Pare ridicolă. - Pari ridicolă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
babele sânt țicnite. Cântecul, scurt, chelălăi cât chelălăi și se sfârși. 215 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bineînțeles că astea văzuseră. Li se citea pe față cât de sătule erau de numărul altimetrelor pe care le văzuseră. I se năzări chiar că are în față două dintre acele membranoase și neliniștitoare avioane, ieșite, de-a bușilea, din ciorba organică a începutului de veac și tîrîndu-se către el. Naive, tremurătoare, neajutorate. Deși nelipsite de o anumită eleganță. O pală de vânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
propriu său trenci imens, tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin toracele căruia, IF-ului i se năzări că întrevede siluetele țigăncilor de afară, ce-și continuau comerțul ilegal cu blugi și țigări Kent, în noapte, pe latura dinspre Hanul lui Manuc a Cafenelei. IF-ul comandă încă un rând de nechezoluri și cîte-un coniac mic. Aveau coniac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat. Ningea și, pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural să icnească o doamnă. Și, într-adevăr, nici nu apucasem bine să-mi trag șosetele, că umbra aceea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu pielița sa subțire, îi palpa, săltîndu-se cu toracele asupra lifturilor lor de aer, troncănind și, când și când, frecîndu-se unul de altul, în spirală). Sau, pur și simplu, mirîndu-se ori strigîndu-i că nu este deloc adevărat - cum li se năzărea - că el zboară. Era cum nu se poate mai evident. 392 DANIEL BĂNULESCU Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu. Și tocmai nu observa că, din înălțimi, la fix, precum în poemele lui Cristi Popescu, cu dantelăriile și barăcile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
metru de la sol. 391 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, își strângeau sateliții, aidoma unei babușce ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri svîrlindu-le-n ferești, Atunci i se năzare un vis frumos... și par-că Revede tinerețea-i cu ochii sufletești. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu râpe fără fund, Unde isvoară albe murmură cu sfială Și scapăr-argintie lovindu-se de prund. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îl apucau îngerii pierzării de ceafă. Schimba măsura: - Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se năzărea a chef, începea să bea cu litra. Se uitau mușteriii ceilalți la el. - Cum e, nea Fane? întreba Ilie de alături. - Cum să fie? Beau, că mi s-a făcut scârbă de lumea asta! Să fie dreptatea o sârmă, aș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșit niciodată. Dar era tânăr - avea numai douăzeci și cinci de ani - și curând trecu dincolo de „apele negre, moartea”, cum le numea, pentru a respira aerul spațiilor culturii umaniste. Vindecându-se de boala care Îl purtase până aproape de porțile morții, i se năzări ideea de a adopta literatura În rândul artelor. „Am spus Împreună cu John Woodvil”, strigă el, „că s-ar potrivi vieții zeilor să sălășluiești Într-un atare element”, să vezi, să auzi, să scrii lucruri de curaj: Aceste farmece ale furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
va schimba totul.“ — Ce va schimba totul? Fiul se ridică acum în picioare. Nu știu. N-a vrut să-mi spună. Pentru siguranța mea, a zis. —Siguranța dumneavoastră? — Îmi cunosc soțul. Era un om serios. Nu i s-ar fi năzărit dintr-odată să se ducă să țipe la prim-ministru. Dacă a avut ceva de zis, trebuie să fi fost exact cum a spus Shimon - o chestiune de viață și de moarte. Capitolul 7 Beitin, Malul de Vest, marți, 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Odiseea - și așa cum nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să se scandalizeze excesiv pentru că cineva smulsese o pagină dintr-o carte, tot astfel nici el nu avea să se scandalizeze dacă Într-o zi i s-ar fi năzărit să-i smulgă captivei sale un deget. Îi plăcea s-o muște și s-o lovească peste tot În afară de față, și contempla satisfăcut urmele dinților lui sau ale mîinilor, nu din sadism, ci pentru faptul că găsirea acelor urme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că ele Îl Îmblînziseră, făcîndu-l să-și piardă orele de somn și Împuindu-i capul cu idei prostești, și se jură cu voce tare că nu avea să mai citească nici măcar un singur rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l cum azvîrle volumele pe foc. Nu-i deloc rău să știi să citești, ci să Înghiți de douăzeci de ori Odiseea așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă Într-adevăr existase acest armistițiu, se terminase și simțindu-se cum se simțea, nervos și hărțuit, Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să o arunce În prăpastie, dacă i se năzărea s-o facă. Dacă În vreo Împrejurare ajunsese să-și imagineze că Îl dominase, așa cum Îi dominase pe toți ceilalți, acea Împrejurare se schimbase și acum nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor Calea sburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De - ndrăgește vre o fată Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii negri - ntunecoși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să lupte în același timp și pentru ai scoate cu o pâine în mână și cu autoritățile care, în loc să o ajute, o hărțuiesc. Tocmai din acest motiv, nu prea avea chef să-i răspundă copilului la tot ce i se năzărea. Profesoara cu mama ei schimbau din când în când câte o vorbă pe șoptite, din care Bidaru nu înțelegea nimic. O fi având copii...? O fi fericită...? Tatăl ei tăcea și privea în gol. Sigur nu vedea obiectele la care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ilucă - și el ieșean născut în spațiul geografic și cultural al Botoșanilor - a avut o tresărire. S-a minunat mai întâi de norocul care l-a “lovit” acolo unde era el mai sensibil: pasiunea pentru istorie. Apoi i s-a năzărit ideea: de a se folosi cu nesațul care îi este propriu de sumedenia de informații cuprinse între tartajele cărțoaielor neobositului cercetător, pentru a oferi cititorilor - nu doar celor obișnuiți cu năravul lui - într-un alt chip, imaginea de sfârșit de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lasă prostiile, și du-te la treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care suferea. și totul se termina, până la urmă, cu bine. În ziua aceasta a fost altfel. S-a trezit, de dimineață, agitat. Iar ai fost ori a venit! Unde să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]