811 matches
-
limbaj mitic, de aceeași statură eroică. În colindele cu tematică marină și păstorească, de tipul celor care interesează aici, ciobanul declanșează ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul dintre păstorul „ne-mioritic” și adversarii săi arhetipali, marea în cazul de față: Dalbuț păcurariu, Mirelui tinerelul! Mi s-o lăudat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi putrezește, Șî ti-oi veselește!. Într-o variantă, Dunărea este aceea care se mînie pe ciobanul orgolios și mîndru de berbecii lui năzdrăvani: - Dalb di-un păcurar, Nu țî-i țîie frică Că iău ț-oi neca Fruntea oilor, Cam pă jumătate, Cam p-a treia parte? Dalb di-un păcurar Din gură-mi grăia: -Nu mi mie frică, Că iău că mi-ș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Că iău că mi-ș am Doi berbeci mai băli, Cu coarne d-argint, Din coarne troznesc, Oile pornesc, Lin pin ciar sănin. La lină fîntînă, D-unie iarba-mi crește, În patru să-mpletește. Să reținem imaginea berbecilor bătăuși și năzdrăvani, așa cum s-a impus în sfera colindelor de substrat precreștin: ... Și el s-a lăodat Că el că mi-și d-are Doi berbecuți lei, Lei îs bucălei, Cu lațe pe ei, Lațe de argint Razimă-n pămînt. Cînd ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sîngeroase și încărcate de patetism uman ca la Troia. Se pun în scenă numai înfruntări formale, „principii”. Protagoniștii doar își anunță prezența, gălăgios și în fală. Decid simbolurile reprezentative în împrejurări semnificative. Solare: naștere, întemeiere; acvatice: moarte, renaștere. b. Mioara năzdrăvană Oaia face figură aparte, prin modestie și „lipsă de reprezentare”, în bestiarul fabulos. Unele dicționare de specialitate o consemnează ca pe orice animal domestic, fără personalitate, doar pentru că aparține necuvîntătoarelor. Față de Taur, Cerb și Berbece, animale în veșnic neastîmpăr și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
animal domestic, fără personalitate, doar pentru că aparține necuvîntătoarelor. Față de Taur, Cerb și Berbece, animale în veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de „mioara năzdrăvană” atoateștiutoare, cu naivă sinceritate și familiaritate. Dar, în vreme ce insularii, cu firea lor mereu dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unul dintre elanurile sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în alte sectoare și încă multe la număr. Mirii se îmbăiază simultan, în locuri separate. Amănuntul a dus, în plan imaginativ, la scăldatul eroic din basme: băiatul primește fata în dar, cu condiția să facă o baie mai neobișnuită. Calul năzdrăvan îl scapă de primejdie. Tot ca observație comparativistă, să reținem și pasajul paralel pentru compoziția scaldei de nuntă, cum a rezumat-o S. Fl. Marian în documentele sale: „În scalda aceasta, care e făcută din apă neîncepută, pun bani de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
știe” pe ce cale să apuce și cum să procedeze: să pună mîna pe baltag ori să se gîndească „împăcat și tare” (Sadoveanu) la „mireasa lumii”. Cu siguranță, Nechifor Lipan, „cel cu căciula brumărie”, ar fi ascultat de povața „mioarei năzdrăvane”. Și invers: să ni-l imaginăm pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau a lui Gheorghiță. D. Baltag pentru baltag Altfel spus, toți cei trei eroi de plai mioritic străbat, pînă la un anume punct, un scenariu comun. Se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine în cele lumești
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte depășește, prin încapsulare, mulțimea variantelor, fără să-și piardă statutul cîștigat în ansamblul tipologiei. Copacii devin pădure. Un text, o Mioriță, scoate la iveală un amănunt inedit despre „mioara năzdrăvană”; în altă parte, în legătură cu distribuirea rolurilor, sau cu însemnele profesionale ori etico-estetice ale Păstorului, cu „maica bătrînă”, alegoria, configurația cosmică, etc. Așa se ordonează semnele care înscriu, în devenire, privind modul de constituire, pas cu pas, și de arătare a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
roșie tăiată felii; el s-a uitat curios cu un ochi la ea și s-a dus la Mitică și, ga-ga-ga, l-a apucat cu ciocul de pantaloni. Fratele meu, mai, inspirat, l-a tratat cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să caute cu ciocul prin apa mică larve, icre și peștișori. Cum între timp, lansasem în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ștefan știe vorbi grecește, turcește, slavonește, sârbește, latinește, italienește, franțuzește, ba chiar și arăbește. Mateiaș și el se luptă cu învățătura, domn nu se știe dacă o să ajungă, dar nici comis n-o să rămâie. Auzi ce-i trece prin cap năzdrăvanului... feciorul lui Mavrocordat - și doamna Stanca schiță un zâmbet. Ajungând la Mogoșoaia, fură surprinși la vederea pe aleea pietruită din spatele palatului a unei calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dulcețuri și fel de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse drumul de la București la Iași într-o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din viața lor. Din basm, ei au reținut că sunt țărani harnici, buni prieteni ce respectă munca în colectivitate, apară cinstea și adevărul. Am constatat că gândirea preșcolarilor a fost viu stimulată făcând posibilă înțelegerea semnificației faptelor personajelor. Povestea Oul năzdrăvan a fost transmisă copiilor utilizând teatrul de masă. Astfel, am confecționat o machetă care constituia cadrul de desfășurare al acțiunii: personajele (realizate din carton, vată, plastilină) erau prezentate cu mișcări specifice fiecăruia, simultan cu expunerea educatoarei. Deoarece această poveste este
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a venit o toamnă luminoasă, mi-a luat mâna și mia desenat în palmă linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am simțit o căldură prin toți porii. L-am privit mai atentă. I-am văzut intențiile prin oglinda în care mă reflectam; nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
căpitanului. ― Ușor de zis, răspunse Klapka liniștit, parcă ar fi așteptat de mult vorbele locotenentului. Dar dacă nu izbutești, știi ce te așteaptă!... Numai deunăzi ți-am povestit despre cei trei... Și ei au vorbit ca tine, ba și mai năzdrăvan... Iar azi poate că sunt tot în pădurea spânzuraților, ca să îngrozească pe alții! ― În privința asta n-am nici o grijă, zise Bologa, cu încredere. Când ar fi să mă prindă, m-aș împușca și aș isprăvi repede!... În orice caz, eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ea mi-a zdrobit viața și m-a chinuit douăzeci de ani, neîncetat... Ea m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori viața trăgea cu buretele peste construcțiile mele neroade, îmi făceam altele mai năzdrăvane și mă mândream că eu...― Eu, cu e mare ― am izbutit să-mi croiesc, soarta, să mă pun de-a curmezișul vieții și al lui Dumnezeu!... A trebuit să mă izbesc cu capul de toți pereții până să mă smulg
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
respirație, „încercând” aerul pe măsură ce îl inspiră. Din cauza atrofieriii mușchilor nazali la omul civilizat, respirația este inhibată. Lărgirea conștientă a nărilor ajută și la concentrarea atenției mentale asupra procesului respirației. Mintea stă la baza întregului proces al respirației. Mintea este un năzdrăvan alunecos care are o capacitate de concentrare a atenției foarte redusă și o înclinație puternică de a pluti fără sens în mări mereu schimbătoare de gânduri și fantezii. Taoiștii chinezi o numesc „maimuță jucăușă”, iar yoghinii indieni o compară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care este haiku-ul. Abia după ce resimți acest joc simplu și concret pe care autorul l-a observat și Îl evocă În imaginile de mai sus, te poți avînta, dacă găsești că jocul este o aluzie la o sete mai năzdrăvană, către un Înțeles simbolic mai spiritualizat surprins În versurile lui Blaga: De sete ars, cum tremură În totul ajuns la iezer cerbul! Dar abia atinge apa mulcomă cu botul. Din luciul albăstriu, precum e fierul, sorbind, cu grije-alege, parc-ar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar mai ales nu-i slăbea din ochi. Pe măsură ce ei își lărgeau aria de mișcare în sufragerie ea se așeza în așa fel încât să-i aibă în ochi pe toți în același timp inclusiv pe primul născut cel mai năzdrăvan, lăsându-i să exploreze sufrageria. Cât erau treji, Pisa le vorbea toată ziua. Timp de câteva luni bune până au crescut, ea le-a vorbit și i-a învățat cât era ziulica de mare: cum să se spele, înainte și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
speciale. Și multe altele îi învăța, tot ce știa ea. Cum apărea câte o persoană străină sau un eventual pericol după părerea ei, și-i aduna, sau îi acoperea, sau îi ascundea. Motănelul alb era cel mai energic, cel mai năzdrăvan. La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este foarte important să reținem observația lui Calude Lecouteaux, conform căruia literatura de divertisment lasă urme adânci în tradiția populară (dând elocventul exemplu al romanului Alexandria, care în mitologia populară românească este sursa unor imagini puternice precum blajinii, căpcăunii, calul năzdrăvan Ducipal, influențând chiar și toponimia, Cheile Turzii păstrând încă urmele potcoavelor lui Ducipal).349 De asemenea, trebuie să aducem în discuție și personalitățile ridicate la rangul de imagini mitice, fie pe filieră istorico-politică (Che Guevarra, cu viața sa calchiată parcă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
București, 2006, MJM, Craiova, 2006. ***, Termeni de etică pentru pionieri, Editura Politică, București, 1974. ***, Dicționar de etică pentru tineret, Editura Politică, București, 1969. ***, Cartea băieților, Editura Politică, București, 1982. ***, Cartea fetelor, Editura Politică, București, 1977. Batzaria, Nicolae, Haplea. Pățanii și năzdrăvanii (des. Marin Iorda), Editura Ion Creangă, București, 1970. Batzaria, Nicolae, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvanii (des. Marin Iorda), Editura Ion Creangă, București, 1971. Boia, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997. Boia, Lucian, România, țară de frontieră
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de etică pentru tineret, Editura Politică, București, 1969. ***, Cartea băieților, Editura Politică, București, 1982. ***, Cartea fetelor, Editura Politică, București, 1977. Batzaria, Nicolae, Haplea. Pățanii și năzdrăvanii (des. Marin Iorda), Editura Ion Creangă, București, 1970. Batzaria, Nicolae, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvanii (des. Marin Iorda), Editura Ion Creangă, București, 1971. Boia, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997. Boia, Lucian, România, țară de frontieră a Europei, Humanitas, București, 2002. Boia, Lucian (ed.), Miturile comunismului românesc, Editura Universității București, București
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]