1,005 matches
-
mai circula în vene. Pieptul nu i se mai ridica cu greutate, nici nu mai cobora cu durere. Sprâncenele nu i se mai încruntau a agonie. Vedea negru în fața ochilor. Tot ce vroia el pe lume, tot ce iubea și năzuia, era ea. Iar ea s-a stins sub ochii lui. Nu mai vroia să trăiască. Nu mai avea rost. Știa că ceilalți îi așteptau conducerea, dar asta nu mai conta pentru el. Nimic nu mai conta! Era deprimat. Îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în când la omul acela. Chiar mi se pare că am înțeles de ce în toate țările pe unde am fost se afla în fiecare casă câte o statuie a acelui om vrednic de milă. Undeva în străfundul inimii sale, omul năzuiește după cineva care să-i fie alături toată viața, să nu-l trădeze și să nu-l părăsească, fie el doar un câine bolnav și jigărit. Omul acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul oamenilor.” Samuraiul repetă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi, de aceea, să revedem câteva pasaje din scrierea lui Tertulian, spre a ne da seama mai bine în ce situații intervin acele formule paradoxale. Intenția polemică a scrierii va fi anunțată de la bun înce put („Sunt unii care năzuiesc să clatine credința în înviere...“). Îl are în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la discipolul său Alexandru, socotiți de obicei gnostici. În viziunea acestora, a vorbi despre trupul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar fi, de aceea, să revedem câteva pasaje din scrierea lui Tertulian, spre a ne da seama mai bine în ce situații intervin acele formule paradoxale. Intenția polemică a scrierii va fi anunțată de la bun înce put („Sunt unii care năzuiesc să clatine credința în înviere...“). Îl are în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la discipolul său Alexandru, socotiți de obicei gnostici. În viziunea acestora, a vorbi despre trupul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a dat acest drept!” - „Fără asta nu se poate. E totuși o profesie de excepție, a doua după aceea de medic.” - „Da, asta da, tocmai pentru că este aberantă, de neînfăptuit și din cauza asta sublimă, ea și medicina. Sunt profesii care năzuiesc spre Dumnezeu”. - „Atunci preoții?” - „Preotul, dragul meu, este în slujba lui Dumnezeu și-i poartă cuvântul, pe când judecătorul țintește să-I stea alături, ba chiar în locul Lui, să împartă în numele Lui, de pe acum, dreptatea pe care El o va împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înapoi. Firea lui Culi e îndrăzneață și bărbătească. Năcazurile care îl prigonesc de câtva timp adaugă în el și o îndărătnicie. Se oprește brusc și se întoarce cu fața cătră valea din care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mine în scurtul meu stadiu aici. Totuși mă ajută să urmez linia civilizației noastre mediteranee, mă ajută să fiu acum aici, fără să aștept o răsplată în altă parte. E ceea ce am putea numi idealul oamenilor care s-au perindat, năzuind spre ceva mai bun. Pe morminte cresc florile vieții. —Ești poet, am murmurat eu cu o strângere de inimă. —Sunt urmaș al asirienilor și egiptenilor, a suspinat el, cu un accent pe care nu-l voi uita niciodată. Pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi mulțumesc pentru că, dacă nu ar fi insistat atâta la un moment dat... cine știe... ? Asemenea unui sculptor care cioplește în piatră formele cele mai neașteptate, năzuind spre o lucrare desăvârșita, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă să vibreze sufletul elevilor, mai puțin sau mai mult
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile ei, eram obligat să răspund la telefon ori de câte ori suna. Și, cum mintea mea năzuia spre tot mai mulți bani, am presupus că s-ar putea să fie Fielding. — Alo? a răspuns vocea cunoscută. John? — ... Selina! În fine, ticăloaso. Și acum să-mi spui unde d... — Ghinion. Sunt Martina. Martina Twain. Am simțit - am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
și credința în Dumnezeu, prin aceste valori a trăit neamul românesc și a biruit toate cumpenele. Credința în Dumnezeu oprește pe om de a cădea în mocirla păcatului. Dumnezeu este modelul unic, perfecțiunea, lumina eternă spre care omul trebuie să năzuiască. Denigratorii și potrivnicii, comunismul, consideră credința o sclavie. Ei sunt împotriva ordinii naturale și a firescului uman, Dragostea, care înseamnă pace pe pământ și între oameni bunăvoire. Credința în Dumnezeu a fost barajul care a oprit multe dezastre. Scopul celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vor ataca cetatea. Sunt războinici de stepă, iuți, sângeroși, puși pe jaf sau hotărâți să ia prizonieri. Ce prizonieri de preț se află În calea lor? - Doamna Maria, la Suceava... spuse, tresărind, Ștefan. - Vor lăsa orice punct Întărit În urmă, năzuind să ajungă la Suceava. Dacă soția voievodului cade În mâinile hanului Mengli Ghirai, războiul s-a sfârșit Înainte de a Începe. Dacă Suceava e prea bine apărată, hanul va lăsa acolo o armată de asediu, care va aștepta sosirea trupelor turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Îmbătrânească, și, mai ales, să moară. De când noul și tânărul voievod al Moldovei, Ștefan, fiul lui Bogdan și nepotul lui Alexandru cel Bun, Își cucerise tronul cu puterea sabiei și se ridicase Împotriva marilor puteri ale lumii, atunci când acestea năzuiseră să Îngenuncheze țara. Îi fusese teamă mereu că această clipă va sosi. Și iată că ea sosea, implacabil, ca pecetea unui destin. Știa. Știa asta de când pornise Împreună cu Oană, spre ultima bătălie că tătarii. Nu avea voie să fie slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pretutindeni, ca un răspuns la o Întrebare care nu fusese rostită. Întrebarea aceea era: „Sunteți gata să jertfiți tot ce mai aveți pentru acest vis?” Iar răspunsul venea ca un râu de munte, Învolburat, sărind peste pietre și bușteni căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vremurile de altă dată când Revelionul era o mare sărbătoare și un prilej de bucurie și de petrecere pentru familia mea, atunci întreagă și unită. Nădăjduiesc că voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de trecut bulversat, doresc să-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înalte dar în cele din urmă a ajuns ce își dorea: pe potriva idealurilor unei familii de mici slujbași care credea cu tărie în corectitudine, dreptate și sîrguință, făcuse o carieră de magistrat După dînsul doar prin aceasta putea să se năzuiască la ordine în lume și la întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de interne fu titularizat un om cu vederi democrate. Hotărît să pună capăt moravurilor ciocoiești, noul numit ceru facultăților din provincie să-i trimită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe toți vorbitorii care urmau. Realitatea e că, de cum se lumina de ziuă, în fața primăriei îl aștepta o mulțime de oameni. Pe la opt, cînd își arăta obrazul cărnos din care te ațintea, cu bobul negru, un ochi sclipitor, în urma sa năzuia un val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu ne poticnim, să nu cădem În ele. Avem, iată, o publicație numai a noastră. S-o respectăm și s-o ocrotim, căci ea este mărturia scrisă a voinței noastre supreme de a ne scutura de rele și de a năzui către adevăr. Iar dacă În cer tristețea eroilor este alungată, ne place să credem că aceasta se petrece și datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un asemenea om, simțindu-se încolțit, să se hotărască să moară. Sinuciderea nu exista în mintea tuaregilor, așa cum, în general, nu exista în mintea majorității mahomedanilor, care știau că cel ce atentează contra propriei sale vieți nu va putea năzui niciodată să ajungă în rai. Poate că, în realitate, fugarul nu era un credincios cucernic, ca mulți alții din poporul său, și respecta doar în parte vechile tradiții, dar chiar și așa, nu și-l închipuia trăgându-și un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect nepieritor al sufletului persan. Am uneori impresia că eu sunt toți trei la un loc. Asemenea lui Nizam al-Mulk, năzuiesc să creez un mare stat musulman, fie el și condus de un nesuferit de sultan turc. Ca și Hasan Sabbah, semăn subversiunea pe toate pământurile Islamului, am discipoli care mă vor urma până la moarte... Se Întrerupse, Îngrijorat, apoi se răzgândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și că, prin rotația lor, produc o simfonie cosmică. Bunicul său îl convinge că lumea pământeană este vremelnică și că se reânoiește prin potop și prin foc, iar gloria pe pământul puțin locuit este mărginită și îndeamnă omul superior să năzuie la gloria veșnică. Trupul e muritor, dar sufletul este zeu și, cultivând, în cetate, virtutea se înalță, în cele din urmă, la cer, sălaș al nemuririi. Ficțiunea lui Cicero este dependentă, evident, de imaginarul lui Platon. Filosoful grec, în lucrarea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cred, dimpotrivă, că, așa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă și prin ajutorul armat al altuia. Căci, cu spiritul lui capabil de lucruri mari și năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel; și singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viața prea scurtă a lui Alexandru și propria lui boală. Așadar, acela care într-un stat nou socotește că este
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]