1,457 matches
-
fructul miresmat 540 Din nou mă-nsuflețește spre noi morți. Mă vestejesc, precum un nufăr Sub soarele dogoritor, pînă ce noaptea pe-așternutul Enionei Beau viață nouă și simt suflarea Enionei care în somn e cufundata. Dar dimineață ea se nalta ferindu-se de Ochii mei, Atunci mi se usucă pîntecele și-n casă m-așez jos și plîng". 545 "Înseninează-ți Chipul, băiatule strălucitor, și mergi la Enion. Spune-i că Vala o așteaptă în umbrele grădinii ei." Cu pași
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
șezu Deasupra pe cerurile luminoase-n pace; Spiritele Oamenilor dedesubt 575 Strigară să fie izbăvite, și spiritul lui Lúvah plînse-asupra Recoltei omenești și-asupra Valei, dulcea rătăcitoare. În suferință recolta omenească unduia, cu gemete îngrozitoare de durere. Universalul Geamăt se nalta; se-ntunecă Omul cel Veșnic. Apoi Urizen se ridicắ și-n mîna-i luat-a secera. 580 Exist' o secera de-aramă și-o coasă ce-i de fier327 ascunse-adînc În Miazăzi, de cîțiva aștri solitari păzite. Această secera Urizen o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
începu Dimineață să mijească, Vîrtej de vînt se înalță în Centru, si in vîrtej un țipat, Și-n țipat un ciocnet de oase și-n ciocnetul de oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos coboară pe nisip; nisipul cel setos bea și se veselește Uimit văzînd Furnică, Lăcusta, si viermele cel inelat. În mare număr rădăcinile răzbesc prin trainicele stînci, croindu-și drumul, 605 Chiuie de bucuriile ființei; marile tulpini Pe munți se nalta tulpina de tulpina; tritónul cel cu șolzi afar' din piatră Se tîraște, si musca înarmata sare din crăpătura stîncii, Paianjenul, si Liliacul țîșnesc din țină întărită, strigînd Unul la altul: "Ce sîntem, și bucuria și-ncîntarea noastră de unde este? 610 Iată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se nalta de la ospățul luminos, cu vinul vremurilor îmbătat. Coroană să de spîni căzu de pe-al sau cap, isi agață Lira cea vie Napoia scaunului Omului cel Veșnic și-o apucắ pe drumul său Cîntînd Cîntecul lui Los și spre Podgoriile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel sînt lucrările Întunecatului Urthona. Tharmas dădu prin sita grînele. Urthona făcu Pîinea Vremurilor, și-o așeza În coșnițe de aur și de-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se joacă pe cîmpii. Ei își înaltă fetele de la Pămînt, vorbind cu Omul: "Cum de-am umblat prin focuri și totuși n-am fost mistuiți? 845 Cum de-s schimbate toate lucrurile, chiar că în vremurile de demult?" Soarele se nalta din patul sau de roua, văzduhurile proaspete Se joacă-n ale sale surîzătoare raze dînd spre a crește semințele vieții, Si proaspătul Pămînt în raze răspîndește zece mii de mii de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi tratezi așa cum merită.342 ¶ Inocentă Neorganizata: O Imposibilitate. Inocentă se sălășluiește cu Înțelepciunea, dar niciodată cu Ignoranța.343 [SFÎRȘITUL POEMULUI VALA, SAU CEI PATRU ZOA]344 VALA, SAU CEI PATRU ZOA FRAGMENTE SUPLIMENTARE 345 Sub valul Valei Tharmas se nalta din rouri de lacrimi. Omul cel veșnic plecatu-și-a capul său luminos, iar Urizen, prinț al luminii, Uimit privi din luminoasele sale portaluri. Luvah, Rege al Iubirii Trezit-o-a pe Vala. Ariston 346 fugi nainte cu luminoasă Anana, 5 Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe pămînt, Cu voce de femeie 355 murmurînd pe dealuri și adînci văiugi, Frumusețe îmbujorata de dorință 356, minune singură înveselindu-se. 10 Căci Enion era în gînduri negre adîncita, gemînd tare; asprele mari înmuguresc 357. De aur stînci se nalta din întinsul vast ... Și-acestfel glasul ei se auzi: "Slavă, plăcere și dulce bucurie născută Blîndei Veșnicii, închisă într-un chip ce-i întreit încîntător, Spre-a rătăci-n singurătate dulce, de fiecare adiere fermecata." Să te-ascund cu puterea-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
treia ceață felurite forme/ Închipuie-n pămînt și-n ele varsă/ Materia ce-n oale da în clocot,/ Prin țevi ciudate îndrumînd-o pînă/ În colțurile cele mai ascunse. Și, iată, din pămînt, un edificiu/ Imens se-nalță, ca un țîșnet nalt,/ În dulce son de simfonii și glasuri,/ Asemeni unui templu, împrejur/ Pilaștri-avînd și dorice coloane,/ Purtînd în cap de aur arhitrava; [...] Și-avea tavan de aur cizelat." Atît Milton, cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
4)]. Emanațiile sînt sufletele oamenilor, sînt principiile spirituale capabile de transcendere de sine, prin faptul că natura spiritului este infinită, în timp ce natură trupului este limitată. Los zice: "Sexele trebuie să piară și să-nceteze/ Să mai fie cînd Albion se nalta din groaznicu-i repaos" (Jerusalem, 92, 13-14); căci Luvah (Duhul) este "încătușat în fiarele/ Urii spirituale, din care izvoraște Iubirea Sexuală că lanțuri de fier" (Jerusalem, 54, 11-12), adăugînd la sfîrșitul poemului Milton: "[Puterea] noastră sexuală [...] zboară în Ulro. De-aici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund divizării Omului în Cap, Inima și Pîntece). Ona separă Rîul Generării în patru fluvii (cf.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vineți. (Echinocțiu) (Blaga, 2010 : 140) Êtres, qui avez été, vous êtes dans quels lieux ? Sœur ne marche pas sur leurs lumières anémones bleuâtres. (Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) Sub porți ființele somnului intra câini roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. (Oraș vechi) (Blaga, 2010 : 142) Par leș portes entrent leș êtres du sommeil chiens roux et soucis. Dans toutes leș rues fine et longue sur leș échasses marche la pluie. (Ville ancienne) (Miclău, 1978 : 331) Lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
soupirent sur le dernier signe du cadran. Nuit. La marche des heures s'accomplit sans élan. Tais-toi, leș aiguilles suspendent leur soupir au signe ultime du cadran. Subt porți ființele somnului intra căni roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. Par leș portes entrent leș êtres du sommeil chiens roux et soucis. Dans toutes leș rues fine et longue sur leș échasses marche la pluie. Leș portes s'ouvrent aux créatures du sommeil chiens fauves et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița tensiunile, lirica lui este expresia unei dualități: poetul, care se știe când fabulos și înțelept „inorog”, când un ins umil, „făr’de tron / și făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / și prost”. Performanța acestei figurări a Poetului / Poeziei este menținerea simultană în firesc și artificiu, în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
și Poezia, dar fără a-și trâmbița tensiunile, lirica lui este expresia unei dualități: poetul, care se știe când fabulos și înțelept „inorog”, când un ins umil, „făr’de tron / și făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / și prost”. Performanța acestei figurări a Poetului / Poeziei este menținerea simultană în firesc și artificiu, în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios și uscat
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
-nseamnă: Furtuna, da! Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Simțesc în mine spaimele cântării, Lumina, sufletului, durerea mării. 2254 Eu simt în mine glasul, Lumina, sufletul, durerea mării. [BLESTEMUL LUI DECEBAL] (Decebal - între flăcări luminoase. Fund în dreapta grup de romani în zale luminați de aruncăturile razelor. În mijlocul lor, mai nalt, în poziție nobilă, Traian) {EminescuOpVIII 49} DECEBAL (blestemă) Zeci de secoli vă urcarăți, zeci de secoli să cădeți, Viața voastră să nu fie decât o lungă cădere! Cum ați omorât voi un popor, astfel să muriți și voi. [SCENA] [DOCHIA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea cealaltă-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur sau cu alții? BOGDAN Pe când nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur, Adesea rătăci-am prin munții nalți ai Tisei Pîn-unde a lor vârfuri despart apele-n două, De curge-apoi o parte spre noi, spre soare-apune, Pe când o altă parte se varsă-n răsărit. Spre răsărit adesea îmblat-am zile-ntregi Urmând cărarea ceea ce și-au făcut pâraie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Adesea cu Siretul, cu Bistrița adesea Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre ușurică Alăturea cu mine având o plasă, arcul... Găsii acolo oameni vorbind aceeași limbă Ca și ai noștri. - Aflat-am și munți cu piscuri nalte. Așa fel, de pe unul căruia-i zic Ceahlăul În zile după ploaie cuprinzi cu ochii lumea Daca-i rotești... Acolo privești din miezul nopții Un râu puternic *** curgând spre miazăzi Care apoi, departe, se varsă-n Marea Neagră La gura lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau și văi și dealuri, Sub discu-i blând și dulce stăpânitor de valuri. Iar Anna, înmuiată-n lumina auroasă, În părul ei cel galbăn sta naltă, mlădioasă, Din teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... se băgau ca dracul! Cine li s-a pus în cale, Ștefan Vodă, el săracul! Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte laturi flăcări pe cetate s-a întins, Ard în vânt palaturi nalte, marea *-n valuri * este caldă Și fântâni înviforate * prin zidiri vuind se scaldă, Turnuri negre de cetate ca făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii i le întinde Numai negri nouri cerul, arde grindă, cade ușă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]