883 matches
-
într-un război început în 1804. În același timp, Rusia era ferm instalată în Alaska. Istoricii sunt în general de acord că mișcările revoluționare au apărut în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
topografilor. În 1648, cazacul Simeon Dejnev a deschis trecerea dintre Asia și America de Nord. Cazacii au avut un rol de primă mărime în toate războaiele din secolele XVII-XIX, așa cum au fost războaiele ruso-turce sau războaiele ruso-persane. În timpul invadării Rusiei de armatele napoleoniene, cazacii au fost cei mai temuți adversari ai francezilor. Cazacii au luat parte la războiul de partizani în teritoriul cucerit vremelnic de Napoleon, atacând liniile de comunicație și convoaiele de aprovizionare. Aceste atacuri, purtate de cazaci, de militari din cavaleria
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
în 11 arondismente electorale, prin vot proporțional. Este componenta "politică" a parlamentului, camera cere discută și votează majoritatea legilor, bugetul și acordă (sau retrage) încrederea în guvern. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil și își are originile în Codul Napoleonian. Tribunalele civile și penale sunt organizate pe trei niveluri, Curtea de Casație (, , ) fiind instanța supremă. Curtea supremă administrativă este Consiliul de Stat (, , ). Curtea Constituțională a Belgiei (, , ) are autoritatea de a decide constituționalitatea legilor și are rol de arbitru între instituțiile
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
linii destul de dezordonate. Muschetele britanice încărcate cu gloanțe Minié s-au dovedit superioare la toate capitolele (distanță de eficacitate, precizie a tirului, fiabilitate în condiții de umiditate ridicată a mecanismului de dare a focului ) muschetelor rusești de model de dinaintea războaielor napoleoniene. Terenul în formă de pâlnie i-a împiedicat pe ruși să se desfășoare și să atace Muntele Inkerman pe un front larg. Prima coloană a rușilor a ieșit din “gâtul pâlniei” și a atacat flancul stâng al diviziei britanice. Regimentul
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
Sankt Petersburg, fiu al Marelui Duce Pavel Petrovici, mai târziu Pavel I al Rusiei, și al Mariei Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg. Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în perioada războaielor napoleoniene. În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme au fost abolite. În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un succes recunoscut
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
dispus să ocupe tronul, însă a insistat ca tatăl său să nu fie omorât. Se pare că preluarea puterii de către Alexandru prin uciderea tatălui său i-a imputat remușcări și sentimentul de rușine, ceea ce explică accentuarea religiozității sale după războaiele napoleoniene. La început, Biserica Ortodoxă a avut doar o mică influență asupra vieții împăratului. Tânărul țar era determinat să reformeze învechitul și centralizatul sistem de guvernământ pe care se baza Rusia. Deși i-a păstrat o perioadă de timp pe vechii
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
pe care lumea l-a produs”. Deziluzia lui Alexandru a fost completată de uciderea ducelui d'Enghien. Curtea imperială rusă l-a jelit pe ultimul membru al Casei de Condé, iar relațiile diplomatice cu Franța au fost întrerupte. Evenimentele războaielor napoleoniene care au urmat aparțin istoriei generale a Europei; însă atitudinea lui Alexandru de-a lungul acestora a fost una personală, iar deciziile sale au avut o importanță deosebită pentru restul lumii. Opunându-se lui Napoleon I, „asupritorul Europei și perturbatorul
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania. Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul războaielor napoleoniene și a mai suferit câteva înfrângeri după Austerlitz. Căsătoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severă înfrângere. După abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
1792; în după-amiaza zilei de 1 martie Leopold a murit la vârsta de 44 de ani. Francisc, abia trecut de 24, era acum împărat, mult mai devreme decât se aștepta. Domnia sa a fost marcată de rivalitatea cu Franța revoluționară și napoleoniana. Abia urcat pe tron, a primit vestea sumbră a decapitării mătușii sale, regina Maria-Antoaneta, în timpul terorii Revoluției Franceze. În anii următori, Austria s-a confruntat militar cu Franța, fiind învinsă de geniul militar al lui Napoleon I Bonaparte. Prin Tratatul
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
iar la 6 august 1806, în urma creării Confederației renane și dispariției Sfanțului Imperiu Român, renunță la titlul de împărat româno-german luând numele de Francisc I ("Franz I"). În 1809 atacă din nou Franța, profitând de cursul nefavorabil al intervenției militare napoleoniene din Spania. În 1814, isi atacă pentru a patra și ultima dată marele inamic, aliat fiind cu Anglia, Prusia și Rusia. În urmă victoriei, este recunoscut rolul crucial al Austriei în obținerea acesteia, Francisc prezidând Congresul de la Viena, care a
Francisc I al Austriei () [Corola-website/Science/303343_a_304672]
-
prima oară în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. Prințul Alexei Ivanovici (1769-1817) a luptat sub comanda unchiului său Alexandr Suvorov în războaiele ruso-turce, a luptat ca general în operațiunile din Elveția și Italia din 1799 și în luptele împotriva armatelor napoleoniene din Polonia în 1806-1807. A fost succesorul lui Barclay de Tolly în funcția de ministru de război în 1813. Fratele său, Andrei Ivanovici (1776-1855), a fost general al armatei imperiale ruse și a avut o contribuție marcantă în finalul campaniei
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
Zivilprozessordnung") și un Cod de Procedură Penală ("Strafprozessordnung") comune. În 1873, a fosat amendată Constituția pentru a permite împăratului să înlocuiască diferitele Coduri Civile ale statelor, acolo unde ele existau. Spre exemplu, părțile din Germania care fuseseră ocupate de Franța Napoleoniană adoptaseră Codul Civil Fancez, în timp ce în Prusia era în vigoare încă din 1794 "Allgemeines Preußisches Landrecht". În 1881, a fost înființată o primă comisie pentru elaborarea unui Cod Civil comun pentru întreg imperiul, care a dus la apariția "Bürgerliches Gesetzbuch
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
de menținere a mai multor "Germanii" divizate și slabe, ca și de faptul că regiunile germane au fost teatrele de înfruntare a intereselor diferitelor puteri europene, cu consecințe devastatoare. Amintirile timpurii ale generației lui Bismarck au fost marcate de războaiele napoleoniene și de umilirea națională a Prusiei. Dorința de a nu da dovadă de slăbiciune în exterior a făcut ca adoptarea de către astfel de oameni a unor modalități de guvernare mai liberală să fie improbabilă. Moștenirea lui Bismark, potențată și de
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Se crede că și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania). Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar. Stendhal se naște la Grenoble într-o familie burgheză. Mama sa, pe care o iubea mult, moare când el avea 7 ani. În 1796 el intră la Școala Centrală din Grenoble. Între
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul lui Julien Sorel din "Roșu și Negru". În data de 3 august 1810, Stendhal este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând la administrație și la războaiele napoleoniene. După căderea Imperiului care urmează Campaniei din Franța, în 1814, el pleacă în Italia, instalându-se la Milano unde își regăsește iubita, Angela Pietragrua. Anul următor, Stendhal își va grava pe cărțile de vizită : "Waterloo - ce păcat! Încă șase luni
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
să ocupe și să domine Europa Răsăriteană ca pe o "zonă tampon", care să protejeze Rusia de o eventuală invazie dinspre vest. Rusia a fost invadată de trei ori în cei 150 de ani de până la Războiul Rece: în timpul Războaielor Napoleoniene, a primului război mondial și în timpul celui de-al doilea război mondia;, pierderile umane fiind de ordinul zecilor de milioane. Sovieticii au fost hotărâți să-i pedepsească pe toți aceia care au colaborat, sau au fost bănuiți că au colaborat
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
promovând ideea națională și naționalismul care constă în lupta cu alte națiuni, confruntarea cu valorile vecinilor, ceea ce a dus la apariția unei identități separate și a unei mitologii naționale separate. Naționalismul și-a făcut apariția în Germania, în contextul războaielor napoleoniene, care au urmat revoluției franceze. Franța a descoperit conceptul de stat național, identitatea germană fiind creată în lupta anti-napoleoniană. Apare cuvântul "Volkstum"-naționalitate. Johann Gottlieb Fichte s-a remarcat ca filosof german ce a redactat, in Berlinul ocupat de francezi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în Franța și Belgia, scriind, în limba franceză, "Geografia Evului Mediu", "Istoria Poloniei" și "Polonia în Evul Mediu". Franța a traversat o perioadă de evoluții politice, de la revoluția franceză din 1789 și instaurarea dictaturii iacobine din 1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie 1830, când au fost înlăturați Bourbonii și a fost adusă dinastia de Orleans. În 1848 este proclamată a doua Republică, iar în 1852, Napoleon Louis Bonaparte se proclamă împărat, dar este detronat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istorie din epoca modernă. A devenit ministrul educației în 1832-1837și a inițiat reforma în învățământul modern din Franța, în 1833, prin legea Guizot. A activat că ambasador la Londra, contribuind la apropierea anglo-franceză și la depășirea rivalității din timpul războaielor napoleoniene. A continuat în politică, în calitate de ministru al afacerilor externe al Franței. În 1847 a devenit prim-ministrul Franței. A fost demis în 1848 în contextul revoluției. În 1828 a scris "Istoria civilizației în Europa". Lucrarea să marchează o ruptură totală
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a născut. El a fost ucis acolo la trei săptămâni după ce se mutase în 1801. Pavel I a fost urmat de fiul său de 24 de ani, Alexandru I, care a domnit în Rusia în perioada haotică din timpul Războaielor Napoleoniene. După înfrângerea lui Napoleon în 1815, interiorul Palatului de Iarnă a fost modernizat în continuare, atunci când Alexandru I a cumpărat colecția de artă a fostei împărătese franceze Joséphine. Această colecție, formată din obiecte jefuite de armatele fostului ei soț Napoleon
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda Elisabetei a fost adaptată ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Războaiele napoleoniene reprezintă o serie de războaie globale purtate în timpul domniei lui Napoleon Bonaparte în Franța (1799 - 1815). Într-o oarecare măsură, aceste conflicte reprezintă o continuare a războaielor declanșate de Revoluția franceză din 1789, fiind continuate la rândul lor de cele
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
loc la o scară nemaiîntâlnită până în acel moment, în special datorită aplicării sistemului mobilizării generale. Puterea francezilor a crescut rapid, ei reușind să cucerească cea mai mare parte a Europei. Înfrângerea lor a fost la fel de rapidă, începând cu 1812, Imperiul napoleonian fiind în cele din urmă învins definitiv, ceea ce a dus la restaurarea dinastiei Bourbon în 1814. Nu există un consens printre istorici privind momentul în care s-au încheiat războaiele revoluționare franceze și au început războaiele napoleoniene. Un astfel de
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
cu 1812, Imperiul napoleonian fiind în cele din urmă învins definitiv, ceea ce a dus la restaurarea dinastiei Bourbon în 1814. Nu există un consens printre istorici privind momentul în care s-au încheiat războaiele revoluționare franceze și au început războaiele napoleoniene. Un astfel de moment poate fi considerat data de 18 Brumar (7 noiembrie) 1799, când Napoleon a preluat puterea. O altă dată posibilă poate fi considerată aceea a izbucnirii războiului cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, din 1803, care
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]