12,372 matches
-
anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
și literară și între fructele rotunde care se pot digera." (Cum se construiește un pântec. Indicațiuni practice și gratuite, cu un motto mistificator din Aristotel: "și el îi puse un gândac în burtă.") Ionathan X. Uranus parodiază metoda sau poetica narativă: "Orice metodă se dibuiește cu dinții și se realizează între coaste, și toate concretizările se încheagă numai prin dragostea de ciment și de eventualitate. Căci hazardul metodelor se manifestă întotdeauna invers, descrescând de la capătul lui fenomenal către bunăvoința oricărei colivii
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
se respectă, și Evanghelia după Arańa trebuia să invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea unui narator "spaniol"?), este D. Quijote. Chiar dacă Cervantes nu-și va scrie romanul decît la aproape o sută de ani după încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca, bazîndu-se pe cîteva asemănări fortuite de nume, paralelismul sugerat nefăcînd decît să banalizeze mitul cervantin, aplicat ca un passe-partout la orice călătorie cu acte de noblețe. De vreme ce grosul materiei romanești se referă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
resurecției lirismului - pe un model preponderent epic, folosind adesea elemente de retorică a romanului (subiecte epice împărțite în capitole, personaje, "evenimente" și decoruri fantomatice). Nu este greu de remarcat că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici "povești în versuri" fie ca "scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști", după cum observa Matei Călinescu. Ceea ce
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă de fapt nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
neurastenia despărțirii sunt puse cap la cap cu o intuiție bine dozată. Poemele se susțin unele pe altele într-o ordine nu mecanică, de domino, ci subversivă: ,povestea" înaintează exclusiv de la un ciclu la altul. În interiorul secvențelor, numai discurs: fragmentele narative sunt sincopate ori deturnate. O anume urgență a durerii, o panică reverberată fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual, șansa ca sinuciderea lui Toderiță să fie reală, iar a lui Tăciune, nu. Și atunci, ca și textul lui Alphonse Allais (Un drame bien
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
nu se înțeleg în privința femeii, unul raportînd-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual". De recunoscut diagnosticului subtilitatea (feminină) dar și...masculinitatea raționamentului. Depun mărturie de lector înrăit că aceeași combustie narativă există și în romanele lui Ian McEwan, Michel Houellbecq, Michael Cunningham și în cele scrise de Tracy Chevalier, Helen Fielding, Lauren Weisberger. Și ei, și ele, fac fascinant actualul top al romanului. H., performantul macho al tîrgului, ușor grizonat, dar
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
dantură perfectă. Totuși, autorul eseului susținea că, prin obstrucționarea mecanismelor de procesare de către creier a informației, cariile dentare conduc în cele din urmă la anumite forme de lapsus care pot fi explicate numai cu ajutorul conceptului de ,realitate negociată" din psihologia narativă. Această nouă ramură a psihologiei nu se mai interesează de adevăr, ci de convingeri, concepînd lumea ca text în permanentă schimbare, construit și interpretat activ în scopul de a fi înțeles. Gîndirea însăși este o activitate simbolică de producere a
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
descoperă apa, trăim într-un ocean de povești de care nu suntem conștienți. Pe vremea cînd am aflat povestea lui Valerian, lucram la un liceu și eram îndrăgostit de una din elevele mele. Nu aveam nici o idee despre teoriile psihologiei narative, nu știam că poveștile sunt mituri personale, al căror sens menține coerența și unitatea eului, altfel spus, identitatea sa, și nu mă interesa cîtuși de puțin dacă perturbarea structurilor narative conduce sau nu la ruperea legăturii dintre eul subiectiv și
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
din elevele mele. Nu aveam nici o idee despre teoriile psihologiei narative, nu știam că poveștile sunt mituri personale, al căror sens menține coerența și unitatea eului, altfel spus, identitatea sa, și nu mă interesa cîtuși de puțin dacă perturbarea structurilor narative conduce sau nu la ruperea legăturii dintre eul subiectiv și cel empiric (paranoia). Astăzi însă știu că dorința lui Valerian de a rămîne în România decurgea firesc din povestea pe care și-o construise despre sine încă din copilărie și
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
celui științific nu trebuie să ne înșele. Dacă s-ar face o analiză serioasă s-ar vedea că, oricît de riguroase, ele conțin la fel de multe metafore ca orice operă de ficțiune. În plus, ele denotă o anumită defecțiune a aparatului narativ - astfel, oricît ar părea de ciudat, incapacitatea de a povesti este o formă disimulată de nevroză, un simptom maladiv care conduce la strategii ilicite de eludare a poveștii. Totuși, dintr-un motiv de neînțeles, autorii unor asemenea ficțiuni (s-o
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
producere și reproducere a triunghiurilor este, incontestabil, Ioana. Cu sau fără intenție, ea face și ține legătura între aceste angrenaje sentimentale al căror numitor comun este Ťtraducereať permanentă a partenerului, în gînd ca și în faptă. Ea este liantul ansamblului narativ. Prin ea trec și sînt comunicate mesajele dintr-o parte în alta, ea pune în contact un triunghi cu altul. În definitiv, chiar ea creează triunghiurile sau măcar le provoacă. Să fie chiar întîmplător că e de profesie traducătoare? Refugii
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
măreție, se mulțumește cu ponegrirea ei. Avatarul intervine într-un act de purificare drastică, fulgerătoare, imperios necesară pentru salvarea ordinii morale a lumii, agresate de un intrus. Intriga declanșează o acțiune fără precedent, absolut posibilă, însă, în logica avatarurilor. Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Romanul său se vrea un... nonroman, dintr-o orgolioasă neacceptare a regulilor consacrate, mai puțin din considerente de inovație epică, și propune îndrăzneț, fără limite, fără culpabilizări de circumstanță, o altă formulă, o altfel de structură, un altfel de flux narativ, printr-o insinuantă idee de exacerbare a banalului convertit în fapt de viață excepțional, dar și prin spolierea, prin lipsa de orizont a faptului decrepit, ca o alternanță între important și derizoriu, a condiției de excelență primară, vegetativă. Scenariul epic
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Al. Toma, pe un diapazon autorizat și cel puțin surprinzător al lui Nicolae Manolescu: credeam că reportajul literar a dispărut de la Geo Bogza, când iată-l apărut după un sfert de secol (pag. VII). În realitate, ca și în scenariul narativ al scriitorului, experiența muncii brutale de pe șantierul militar al „Transfăgărășanului” este năucitoare pentru Mitiță și camarazii săi, pe fondul Jocului de-a armata, cu valențe rococo de Operetă, în care bravii sergenți și caporali sunt protagoniștii desenați caricatural. Esențial și
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
unui volum de carte. Lucrarea se încheie cu concluziile finale și cu anexele, care constau în patru interviuri tematice acordate autorului de mai mulți părinți duhovnicești și teologi români. Putem observa că stilul acestei lucrări este unul îngrijit, cursiv și narativ, care respectă metoda de cercetare științifică, având un limbaj adecvat temei abordate, nelipsind accentele critice și viziunea personală asupra doctrinei ortodoxe și a faptelor istorice. În cercetarea sa, autorul, vizează mai multe aspecte care compun tabloul de ansamblu al modului
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
mult mai înalte. Cu impresionanta sa cultură umanistă, construită prin accesul la informație și la documentare în toate limbile de circulație ale Europei, el nu avea cum să accepte captivitatea unei singure expresii culturale. Sedus în aceeași măsură de limbajele narative și de cele vizuale, de anecdotica diurnă a realului, dar și de chipurile lui ascunse, de ficțiunea comună și de retorica înaltă a flosofiei și a teologiei, el a încercat, și asta încă de la primele cărți, realizarea unei mari conexiuni
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
unei mari conexiuni: ceva asemănător cu teoria integrată a fizicienilor, capabilă să cuprindă în aceeași demonstrație și teoria cuantelor și pe aceea a relativității. Pe de o parte, Victor Ieronim Stoichiță și-a propus descifrarea imaginii prin recursul la surse narative directe sau indirecte, iar, pe de altă parte, coagularea sugestiilor epice, uneori eliptice sau ambigue, în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajul spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
Liviu Dănceanu Muzica are nu numai darul seducției, ci și al comunicării. În special muzica narativă abandonează postura seducătorului, instalând o abilitate categorică de a se pune în relație, de a vesti, a semnala, a coresponda ori a se adresa. În definitiv, a seduce înseamnă a subjuga, a captiva, a fermeca, dar și a ademeni, a
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
care le părăsești, una câte una, până la ultima secundă luată cu tine și căreia, vrând, ne-vrând, îi întorci spatele. Iar dacă muzicile contemplative îți oferă senzația că poți să le depozitezi, să fie, cum se zice, la purtător, muzicile narative se lasă însușite prin intensiune cantitativă și nu prin expansiune, prin comprimare emoțională și nu dilatare, prin evacuarea momentului și nu țintuirea lui.. }i-a plăcut? Pleacă. Mergi mai departe. Punct și de la capăt. Printre proprietățile pe care muzica le
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
Ce spune Molero: un soi de cronică feerică - evident autobiografică - a Lisabonei autentice din menționatul cartier. Dar peste structura memorialistică și populară, de o "oralitate" categoric originală în proza epocii (de fapt, una dintre inovațiile cărții), se suprapune o structură narativă de o subtilă rigoare și minuțiozitate, greu de discernut - dar neîndoielnică pentru cititorul atent - sub exuberanța fragmentării discursului. Romanul va apărea în curând într-o reeditare integrală în colecția Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas. Fragmentul selectat - un fel de
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
În tradiția postmodernă, el aduce explicații, comentează sau chiar critică anumite pasaje din romanul care tocmai se scrie. Aceste pasaje metatextuale au rolul unor supape menite să elimine ceva din tensiunea, ce tinde să devină insuportabilă, a acțiunii propriu-zise. Jocurile narative sunt mici pauze de respirație, elementele care justifică titulatura de roman dată cărții și care ar trebui să îi confere cititorului certitudinea, reconfortantă moral, că se află, totuși, în fața unui produs de ficțiune. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, Luminița, mon amour
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și copleșitoare prin ea însăși; prin consecvența
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]